Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 119/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 119/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 31-05-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 119/PI
Ședința publică din 31 mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petenta B. M. împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale din 29.03.2012 dată de P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 89/P/2012, menținută prin rezoluția procurorului general al aceluiași parchet nr. 475/II/2/2012 din 02.05.2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc petenta B. M. și intimata M. A. C..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror E. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Procurorul solicită respingerea plângerii ca nefondată și menținerea soluției dată de procuror ca temeinică și legală.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr._ din 20.04.2012, formulată de petenta B. M. s-a solicitat desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 89/P/2012, menținută prin rezoluția procurorului general al aceluiași parchet nr. 475/II/2/2012 din 02.05.2012.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că soluția de neîncepere a urmăririi penale este netemeinică și nelegală, întrucât nu s-au investigat infracțiunile reclamate, abuzul în serviciu în formă calificată, în condițiile în care i s-au cauzat pagube materiale mai mari de suma de 200.000 lei. Totodată, s-a susținut că existența concursului real de infracțiuni exclude prescrierea acestora.
Analizând plângerea formulată de petent, în raport cu actele depuse în cauză, respectiv dosarul nr. 89/P/2012 și lucrarea nr. 475/II/2/2012 din 02.05.2012, instanța reține următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și înregistrată sub nr. 89/P/2012, petenta B. M. a sesizat cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 Cp de către notarul public M. A.-C., constând în acea că prin încheierea notarială nr. 394/12.10.2006 a autentificat testamentul numitului D. I., atestând fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului.
Prin rezoluția dată de P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 89/P/2012 la data de 29.03.2012, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M. A. C. – notar public în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cp, art. 248 Cp, art. 249 Cp și art. 289 Cp și Biroul Notarului M. A. C., reținându-se că raportat la data întocmirii actului, chiar și dacă aspectele menționate în plângere ar fi reale, lucru neprobat, s-a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale conform prev. art. 122 alin.1 lit. d.
Împotriva acestei rezoluții petenta a formulat plângere la data de 10.04.2012, solicitându-se informarea rezoluției emise în dosarul nr. 89/P/2012 privind pe notarul public M. A. C. și Biroul Notarului Public M. A. C., față de care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev.d e art. 246 Cp, art. 248 Cp, art. 249 al. 1 Cp și art. 289 al. 1 Cp, arătându-se că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este nelegală și netemeinică.
În motivare petenta a solicitat admiterea plângerii, înlăturarea aplicării disp.art. 10 lit. g Cpp, efectuarea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 Cp, art. 248 Cp, art. 249 al. 1 Cp și art. 289 Cp, raportat la paguba materială ce i-a fost cauzată, mai mare de 200.000 lei.
Prin rezoluția dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la data de 02.05.2012 în dosarul nr. 475/II/2/2012, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta B. M. împotriva rezoluției nr. 89/P/2012 din 29.03.2012.
În motivare s-a arătat că petenta și-a extins acuzațiile pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2481Cp și art. 249 al. 2 Cp constând în aceea că paguba materială ce i-a fost cauzată prin autentificarea testamentului este mai mare de 200.000 lei, situație în care răspunderea penală nu ar mai fi fost prescrisă însă, având în vedere faptul că în plângerea formulată petenta nu a invocat aceste aspecte, extinderea acuzațiilor inițiale nu este posibilă prin intermediul plângerii formulate împotriva soluției.
S-.a mai reținut că infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 Cp este pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cp este pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 Cp se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art. 249 al. 1 Cp se pedepsește cu închisoare de la 1 lună la 2 ani sau amendă și termenul de prescripție a răspunderii penale în cazul acestor infracțiuni este de 5 ani conform art. 122 lit. d Cpp și curge de la data săvârșirii infracțiuni.
De asemenea, s-a mai reținut că de la data săvârșirii pretinselor infracțiuni, respectiv 12.10.2006 și până la data depunerii plângerii penale, 08.03.2012, au trecut mai mult de 5 ani, timp în care nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției prev. de art. 123 al. 1 Cpp și art. 128 al. 1 Cpp.
Întrucât s-a constatat că, potrivit art. 121 al. 1 Cpp, la împlinirea unui anumit timp prevăzut de lege se stinge dreptul de a pedepsi și obligarea unei persoane de a suporta consecințele săvârșirii unei fapte penale, s-a apreciat că în mod corect s-a reținut existența unui impediment procesual cu efect dirimant prev. de art. 10 lit. g Cpp care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale.
Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate de petentă, instanța reține că soluția de netrimitere în judecată este legală și temeinică:
Prin dispozițiile art. 246 C.p. a fost incriminată ca infracțiunea de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor”, fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane fiind sancționată cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, iar prin dispozițiile art. 289 C.p. a fost incriminată ca infracțiunea de fals intelectual, falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, fiind sancționată cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
În mod corect, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a reținut că potrivit art. 122 alin. 1 lit. d C.p.p termenul de prescripție a răspunderii penale în cauză este de 5 ani, întrucât legea prevede pentru infracțiunile imputate pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani. Potrivit art. 122 alin. 2 C.p.p. termenele de prescripție a răspunderii penale se socotesc de la data săvârșirii infracțiunii; precum și că în cazul infracțiunilor continue termenul curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, iar în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni. Prin urmare, în mod corect s-a constatat că în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale prevăzută la art. 122 alin. 1 lit.d C.p. raportat la data faptei, respectiv 12 octombrie 2006.
Conform dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. g C.p.p. acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare când a intervenit prescripția răspunderii penale, astfel că în speță nu se mai justifica efectuarea unor acte prealabile și era imposibilă începerea urmăririi penale. În ceea ce privește susținerile petentei că raportat la valoarea prejudiciului se impunea tragerea la răspundere penală a intimatei pentru infracțiunile prevăzute de art. 2481 C.p. și art. 249 alin. 2 C.p., aceste infracțiuni nu au fost reclamate prin plângerea penală și nici nu s-a făcut dovada unui asemenea cuantum al presupusei pagube.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 278 alin.8 lit. a C.p.p. instanța va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta B. M. împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale din 29.03.2012 dată de P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 89/P/2012, menținută prin rezoluția procurorului general al aceluiași parchet nr. 475/II/2/2012 din 02.05.2012.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p., constatând culpa procesuală a petentei în declararea unei căi de atac nefondate, va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 278 alin.8 lit. a Cpp respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta B. M. împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale din 29.03.2012 dată de P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 89/P/2012, menținută prin rezoluția procurorului general al aceluiași parchet nr. 475/II/2/2012 din 02.05.2012.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cpp obligă petenta la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31.05.2012.
Președinte,
L. Ani B.
Grefier,
C. U.
Red. L.B- 15.06.2012
Tehnored. C.U. – 15.06.2012
2
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 857/2012.... | Falsul privind identitatea. Art. 293 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
