Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 34/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-02-2016 în dosarul nr. 34/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:047._
Dosar nr._
ROMÂNIAOPERATOR 2711
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 34/CO
Ședința publică din 23 februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. I.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea contestației declarată de condamnatul V. I. împotriva Sentinței penale nr. 3/12.01.2016 pronunțată de Tribunalul A., Secția penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul V. I., în stare de detenție, asistat de avocat din oficiu Cranciova A..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror A. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra excepției invocate de condamnat, precum și în dezbaterea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului, avocat Cranciova A., referitor la excepția invocată, consideră că nu trebuie sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât aceasta este deja o chestiune dezlegată. E fond, solicită admiterea contestației și contopirea pedepselor conform Vechiului Cod penal, fără adăugarea unui spor.
Procurorul consideră că nu se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, chestiunea fiind dezlegată, iar pe fond solicită respingerea contestației ca nefondată.
Contestatorul V. I., având ultimul cuvânt, arată că judecătorul de la Tribunalul A. nu a făcut distincție între art. 477 Cpp și art. 474 l. 2 Cpp, art. 477 Cpp, considerând că nu există autoritatea de lucru judecat. Se mai arată că, potrivit minutei CSM din noiembrie 2014, există o justă cauză de înlăturare a sporului, atâta timp cât pedepsele au fost aplicate conform vechiului Cod penal, sportul nu putea fi aplicat potrivit noului Cod penal. Prin urmare, solicită a se dispune contopirea pedepselor conform vechiului Cod penal, fără aplicarea unui spor. Depune la dosar un memoriu.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul A. la data de 22.12.2015, sub nr._, condamnatul V. I. a formulat contestație la executare împotriva executării sentinței penale nr. 855 din 19.12.2014 a Tribunalului A. și a mandatului de executare pe care îl execută în prezent, nr.955/2014 din 26 februarie 2015 a Tribunalului A., solicitând în temeiul art. 598 alin.1 lit. d cod procedură penală raportat la decizia nr. 29/205 al ICCJ –CDCDMP, anularea, MEPI, descontopirea tuturor pedepselor contopite prin sentința penală 855/2014 a Tribunalului A., apoi contopirea pedepselor fără aplicarea vreunui spor de pedeapsă sau cel mult aplicarea unui spor de 6 luni, rezultând o pedeapsă finală de 5 ani închisoare respectiv cel mult 5 ani 6 luni, menținând deducerile din pedeapsă înscrise în MEPI anulat, cu deducerea pedepsei la zi.
Prin sentința penală nr. 3/12.01.2016 pronunțată de Tribunalul A., Secția penală în dosarul nr._, în baza art. 597, raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) Cod procedură penală, a fost respinsă contestația la executare formulată de condamnatul V. I., iar în baza art. 398 și art. 275 alin. (2) Cod procedură penală, a fost obligat condamnatul la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul A. a reținut că următoarele:
Prin sentința penală nr. 855 din 18.12.2014 pronunțată de Tribunalul A., în dosarul nr._, î n baza art. 595 și 585 Cod procedură penală, raportat la art. 6, 39, 40 Cod penal, a fost admisă contestația la executare formulată de condamnatul V. I., și în consecință:
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 213/2011 a Tribunalului T. definitivă prin decizia penală nr. 1553/2012 a ÎCCJ, în pedepsele componente de :8 ani închisoare aplicată în baza art. 208.209 alin.1 lit. c și i și alin.4 din codul penal 1969, pentru furt calificat cu consecințe deosebit de grave; 6 ani închisoare pentru infracțiunea de constituire grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea 39/2003
A fost redusă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de furt calificat de la 8 ani închisoare la maximul prevăzut de art.228,229 alin.1 lit. c, d, Cod penal, respectiv 5 ani închisoare
A fost redusă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de constituire grup infracțional organizat, de la 6 ani închisoare la maximul prevăzut de art. 367 alin.1 Cod penal, respectiv 5 ani închisoare.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală 1556/2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală 1350/2011 a CAT, în pedepsele componente: 8 luni închisoare aplicată în baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002; 4 luni închisoare aplicată în baza art. 239 alin. 1 teza 1 cod penal 1969; 3 ani închisoare aplicată în baza art. 208, 209 cod penal 1969; 1 an și 6 luni închisoare aplicată în baza art. 20 rap. la art. 208, 209 cod penal 1969.
Au fost contopite toate pedepsele individualizate anterior, aplicându-se condamnatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care a fost adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare urmând ca petentul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare.
S-a dedus perioada executată de la 07.10.2014, la zi.
Sa aplicat condamnatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b cod penal, pe o durată de 2 ani.
În baza art. 65 cod penal, s-a aplicat condamnatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a,b. cod penal.
Au fost anulate mandatele de executare nr.332/2012 emis de Tribunalul T. și nr. 2061/2011 emis de Judecătoria Timișoara.
Prima instanță a constatat că sentința anterior menționată a rămas definitivă prin decizia 39/CO din 25.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul_ și care a desființat în parte sentința Tribunalului A. și în rejudecare a dispus deducerea unor perioade privind măsurile preventive.
Totodată, s-a reținut că prin sentința penală a Tribunalului A. de mai sus după descontopirea pedepselor aplicate contestatorului acestea au fost recontopite la care s-a adăugat un spor de 1/3 din restul pedepselor componente.
Prima instanță a constatat că nemulțumirea contestatorului în prezenta cauză derivă din aplicarea unui spor fix de 1/3 din restul pedepselor componente pe lângă cea mai grea pedeapsă și invocă în susținerea cererilor sale decizia penală nr. 29 din 19 noiembrie 2015 pronunțată în dosar_ al ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
S-a reținut că prin decizia nr. 29 din 19 noiembrie 2015, care a dezlegat o chestiune de drept s-a stabilit în esență că în cazul operațiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicate în temeiul Codului penal din 1968 pentru o infracțiune săvârșită sub imperiul acestei legi, cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului cod penal, pentru o infracțiune săvârșită sub imperiul codului penal din 1968, se impune determinarea legii penale mai favorabile, condamnatului în temeiul art. 5 din Codul Penal. Altfel spus la operațiunea de contopire în cazul descris anterior se aplică normele penale, care sunt mai favorabile condamnatului.
Lecturând conținutul dispozitivului sentinței penale nr. 855 din 19.12.2014, Tribunalul A. a observat că situația contestatorului nu a trage incidența deciziei nr. 29 din 19 noiembrie 2015, a ICCJ, deoarece contestatorul nu are condamnări atât pe legea veche cât și pe legea nouă, toate însă pentru fapte săvârșite sub legea veche.
S-a reținut că în cazul contestatorului, toate faptele penale sunt încadrate pe legea veche numai sporul de pedeapsă pentru concursul de infracțiuni s-a aplicat pe legea nouă, reținându-se că legea nouă este mai favorabilă contestatorului.
De asemenea, prima instanță a reținut că în condițiile art.477 cod procedură penală efectele deciziilor ce dezleagă chestiuni de drept se produc numai pentru viitor fiind obligatorii numai de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, aceste decizii neafectând autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive, pronunțate anterior publicării deciziei în cauză în Monitorul Oficial.
S-a mai reținut de către prima instanță că efectele deciziei ce dezleagă o chestiune de drept sunt asemănătoare cu efectele deciziilor pronunțate în interesul legii și care în condițiile art.474 Cod procedură penală nu au efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și este obligatorie instanțelor de la data publicării în Monitorul Oficial; respectiv produce efecte numai pentru viitor.
Tribunalul a constatat cp hotărârea definitivă a instanței are putere de lucru judecat, cu efect erga omnes, în condițiile art. 2 alin. 2 raportat la art. 430, art. 435 Cod procedură civilă, obligând autoritățile competente la executarea ei în toate dispozițiile sale și fiind obligatorie prin efectele sale părții față de care s-a pronunțat. Ca atare, s-a considerat că nu mai este posibilă o nouă analiză a unei cereri care vizează o judecată a unui aspect dezlegat odată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, chiar dacă ulterior rămânerii definitive a hotărârii în cauză se pronunță de Înalta Curte de Casație și Justiție o decizie ce dezleagă o chestiune de drept și care stabilește altfel decât hotărârea definitivă într-o problemă de drept.
Prima instanță a reținut că autoritatea de lucru judecat cunoaște doua manifestări procesuale, aceea de excepție procesuala (conform art. 432 C.proc.civ.) si aceea de prezumție, mijloc de proba de natura sa demonstreze ceva in legătura cu raporturile juridice dintre părți (conform art.431 alin.2 cod procedură civilă ).
Tribunalul A. a reținut că, daca in manifestarea sa de excepție procesuala (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natura sa oprească a doua judecata), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 431 alin.1 cod procedură civilă. (obiect, parți, cauza), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifesta pozitiv, demonstrând modalitatea in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre parți, fară posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, s-a reținut că efectul pozitiv al lucrului judecat se impune . proces care are legătura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fară posibilitatea de a mai fi contrazis, în acest sens este art.431 alin.2 cod procedură civilă, reglementarea autorității de lucru judecat in forma prezumției venind sa asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor intre considerentele hotărârii judecătorești.
Cum, potrivit art. 435 alin.1 cod procedură civilă, in relația dintre părții, aceasta prezumție are caracter absolut, prima instanță a opinat ca nu se poate introduce o noua acțiune in cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecător este anterior.
S-a reținut că principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Față de împrejurarea că cererea condamnatului a primit anterior o soluție definitivă, Tribunalul A. a apreciat că această cerere nu mai poate fi reanalizată, în lipsa unor norme legale exprese, de instanța de judecată în prezenta cauză fără încălcarea autorității de lucru judecat; ca atare, o nouă verificare a incidenței dispozițiilor privitoare la aplicarea legii penale mai favorabile în cazul condamnatului nu mai este posibilă, motiv pentru care cererea formulată de acesta a fost respinsă.
Prin urmare ,în baza art. 597, raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) Cod procedură penală, Tribunalul A. a respins contestația la executare formulată de condamnatul V. I., deținut în P. A., iar în baza art. 398 și art. 275 alin. (2) Cod procedură penală,a obligat condamnatul la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe condamnatul a declarat contestație, în termenul legal, acesta solicitând, în esență, recontopirea pedepselor care fac obiectul mandatului de executare nr. 955/2014 din 26.02.2014 emis de Tribunalul A., Secția penală după regulile prevăzute de Codul penal din 1969, ca lege penală mai favorabilă, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 29/19.10.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Susținerile orale sunt consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Contestația este nefondată.
Deși condamnatul și-a intitulat cererea pe care a adresat-o primei instanțe drept „Contestație la executare” (f. 3 dosar fond), din analiza motivelor invocate în cuprinsul cererii și al obiectului (f. 5 verso paragraful ultim, dosar fond) rezultă că acesta a formulat în realitate o cerere de modificare (contopire) a pedepselor aplicate prin Sentința penală nr. 213/2011 a Tribunalului T. (definitivă prin Decizia penală nr. 1553/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și Sentința penală nr. 1556/2011 a Judecătoriei Timișoara (definitivă prin Decizia penală nr. 1350/2011 a Curții de Apel Timișoara).
Se constată însă că persoana condamnată a mai formulat anterior o cerere de contopire a acelorași pedepse, cerere care a fost soluționată definitiv, pe fond, prin Sentința penală nr. 855/19.02.2014 a Tribunalului A., Secția penală, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 39/CO/25.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția penală (f. 13 dosar fond). În urma pronunțării acestor hotărâri s-a emis mandatul nr. 955/2014 din 26.02.2014 în executarea căruia persoana condamnată se află și în prezent.
În acest context, apare evident că problema în discuție a fost soluționată cu putere de lucru judecat.
Condamnatul susține însă că autoritatea de lucru judecat poate fi înlăturată ca urmare a pronunțării de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a Deciziei nr. 29/19.10.2015. În justificarea acestei susțineri menționează că în speță el a promovat o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) teza ultimă Cod procedură penală – când a intervenit o cauză de micșorare a pedepsei.
După cum s-a menționat anterior, cererea formulată de persoana condamnată este, în realitate, o nouă cerere de contopire a pedepselor și nu o contestație la executare; calificarea unei cereri se face de către organul judiciar învestit, în funcție de motivele concrete invocate, de obiectul cererii și de scopul urmărit, și nu în raport de denumirea pe care petiționarul o atribuie demersului său judiciar.
Pe de altă parte, chiar dacă cererea ar fi calificată potrivit denumirii date de persoana condamnată, se reține că aplicarea tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni pentru pedepse stabilite prin hotărâri de definitive nu poate face obiectul contestației la executare – întrucât niciunul dintre cazurile de contestație la executare enumerate expres și limitativ de legea procesual penală (art. 598 alin. (1) lit. a – d Cod procedură penală) nu prevede o astfel de ipoteză – cea a concursului de infracțiuni.
Mai mult, atât vechiul Cod de procedură penală (art. 449 alin. (1) lit. a) cât și actualul Cod procedură penală (art. 585 alin. (1) lit. a) reglementează o procedură distinctă (intitulată „Alte modificări de pedepse”) de schimbare a pedepselor stabilite prin hotărâri definitive pentru ipoteza concursului de infracțiuni, procedură pe care persoana condamnată a utilizat-o, fiind pronunțată o soluție definitivă.
Împrejurarea că ulterior soluționării definitive a cererii de modificare a pedepsei s-a pronunțat o decizie pentru dezlegarea unei probleme de drept (care, în opinia petentului, dezleagă problema de drept într-un sens favorabil pentru acesta) nu lipsește de efecte hotărârea pronunțată și nici nu permite, în lipsa unui text de lege expres și explicit, repunerea în discuție a situației juridice soluționată anterior.
Referirea persoanei condamnate la opinia majoritară consemnată în Minuta întâlnirii reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii cu președinții secțiilor penale de la Înalta Curte de Casație și Justiție și curțile de apel din noiembrie 2014 (f. 34) nu are legătură cu prezenta speță întrucât, după cum s-a precizat în paragrafele precedente, în cauza de față nu se judecă o nouă contestație la executare ci o nouă cerere de contopire a pedepselor; pe de altă parte, opinia majoritară exprimată în Minută are în vedere aplicarea art. 6 din noul Cod penal (aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, respectiv ipotezele de reducere ori de înlocuire a pedepselor, prevăzute de alineatele (1) – (3) ale art. 6 din noul Cod penal) iar Decizia nr. 29/19.10.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, se referă la aplicarea art. 5 din noul Cod penal (aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei).
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1) lit. b) Cod procedură penală va respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul V. I. împotriva Sentinței penale nr. 3/12.01.2016 pronunțată de Tribunalul A., Secția penală în dosarul nr._ .
Va menține sentința contestată.
În baza art. 275 alin. (2) Cod procedură penală va obliga contestatorul să plătească statului suma de 180 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în procedura contestației.
Va dispune plata sumei de 130 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., onorariul avocatului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1) lit. b) Cod procedură penală respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul V. I. împotriva Sentinței penale nr. 3/12.01.2016 pronunțată de Tribunalul A., Secția penală în dosarul nr._ .
Menține sentința contestată.
În baza art. 275 alin. (2) Cod procedură penală obligă contestatorul să plătească statului suma de 180 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în procedura contestației.
Dispune plata sumei de 130 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., onorariul avocatului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2016.
PREȘEDINTE,
F. I.
Grefier,
C. U.
Red.- F.I.- 24.02.2016
Tehnored- .C.U.-25.02.2016
Prima inst. Jud. F. M. D. – Tribunalul A.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Sentința... → |
|---|
