Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p.. Decizia nr. 185/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 185/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-10-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 185/A
Ședința publică de la 03 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. P.
Judecător C. I. M.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de P. de pe lângă T. T. și inculpatul F. I. P., împotriva sentinței penale nr. 160/PI/11.05.2012, pronunțată de T. T. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul apelant personal, asistat de avocat ales S. Septimiu, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul ales al inculpatului depune la dosar înscrisuri care atestă situația familială a acestuia și motivele de apel.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul în apel.
Procurorul pune concluzii de admitere a apelului, casarea hotărârii atacate, care este nelegală și, în rejudecare înregistrarea în Oficiul registrului Comerțului a hotărârii definitive de condamnare a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și fals.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și, în rejudecare să se dispună aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării acesteia, având în vedere că și prin aplicarea unei pedepse cu suspendare scopul coercitiv al pedepsei ar fi atins, ținându-se totodată seama și de înscrisurile depuse astăzi la dosar, pedeapsa în regim de detenție fiind una excesivă. Solicită admiterea apelului declarat de procuror.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat, având în vedere prejudiciul mare creat, prin fapta sa.
Inculpatul, având cuvântul, solicită admiterea apelului său.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.160/PI/11.05.2012, pronunțată de T. T. în dosarul nr._, în baza art. 9 alin 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin 2 cod penal și art. 320 indice 1 cod pr penală a fost condamnat inculpatul F. I. P., la:1 an și 5 luni închisoare.
În baza art. 9 alin 1 lit. f din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 320 indice 1 a fost condamnat același inculpat la: 1 an și 4 luni închisoare.
In baza art. 290 alin 1 cod penal cu aplicarea art. 320 indice 1 cod penal a fost condamnat același inculpat la: 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b cod penal au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an și 5 luni închisoare, fără a se aplica un spor și care va fi executată în regim de detenție.
In temeiul art.71 cod penal i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a 2-a, lit. b cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 346 Cod procedură civilă a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă DGFP T. și în temeiul art. 998 și urm cod civil a fost obligat inculpatul să achite in favoarea părții civile suma de 146 728,62 lei cu titlu de despăgubiri civile.
In temeiul art. 191 alin 1 cod pr penală a fost obligat inculpatul să achite in favoarea statului suma de 6000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul PARCHETULUI DE PE L. T. T. nr. 595/P/2008, emis la data de 17.01.2012 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ la data de 20.01.2012, inculpatul F. I. P. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, art. 290 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
Starea de fapt reținută de acuzare.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că în urma unui control încrucișat efectuat la sediul ."SRL, la care acesta avea calitatea de asociat și administrator, s-au constatat ilegalități cu privire la activitatea desfășurată de societate în perioada iulie-septembrie 2007.
Astfel, s-a constatat că inculpatul F. I. P. a livrat, prin intermediul ."SRL, al cărui asociat și administrator a fost, cantități semnificative de cereale către . Chișineu Criș, valoarea totală a celor 36 de tranzacții comerciale efectuate fiind de 500 631 lei, tranzacțiile nefiind înregistrate în evidențele contabile ale ."SRL și nefiind plătite către bugetul de stat impozitul pe profit și taxa pe valoare adăugată.
S-a mai constatat că ."SRL a fost înființată în cursul anului 2004 de numitul Ș. M., având ca principal obiect de activitate silvicultura și exploatarea forestieră. În baza Hotărârii A. nr.1/05.07.2005, a actului adițional la actul constitutiv al ."SRL și a contractului de cesiune a părților sociale din data de 05.07.2005, martorul Ș. M. cesionează părțile sociale ale ."SRL către inculpatul F. I. P., care devine astfel asociatul unic și administratorul societății. Mențiunile corespunzătoare au fost operate la Registrul Comerțului de pe lângă T. T. la data de11.07.2005.
Sediul social al societății a fost stabilit în mun. Timișoara, ..10, unde funcționase anterior un punct de lucru al societății.
După preluarea societății și prin intermediul acesteia, învinuitul F. I. P. dezvoltă o relație comercială cu . din loc. Chișineu Criș, jud. A., reprezentată de numitul C. V.. În acest sens, ." SRL a livrat către . cantități semnificative de cereale, respectiv porumb boabe, grîu și grîu de panificație. Pentru cantitățile de cereale livrate, F. I. P. a emis un număr de 36 facturi fiscale, aferente perioadei iulie-septembrie 2005, valoarea totală a acestor facturi fiscale fiind de 500 631 lei, fără a le înregistra în evidențele contabile ale .” SRL.
În cursul anului 2009, Direcția Generală a Finanțelor P. A. efectuează o inspecție fiscală la .. Cu prilejul efectuării inspecției fiscale, s-a solicitat Direcției Generale a Finanțelor P. T. efectuarea unui control încrucișat la ." SRL, având în vedere că această societate comercială era unul din partenerii comerciali principali ai ..
Din procesul verbal de inspecție fiscală încheiat la data de 21.03.2008 de către organele de control din cadrul DGFP T. rezultă, în principal, următoarele aspecte de natură penală: sediul social al societății din Timișoara, ..10 nu funcționează nicio societate comercială; au fost emise mai multe invitații pe numele inculpatului F. I. P., atât la sediul societății, cât și la domiciliul acestuia, invitațiile fiind returnate pe motiv de „destinatar necunoscut la adresele respective"; de la data preluării societății ."SRL de către inculpatul F. I. P. nu au mai fost depuse la organele de control fiscal declarații privind obligațiile fiscale la bugetul general consolidat al statului; cele 36 de facturi fiscale emise de .” SRL către . însumează venituri impozabile în sumă de 420 694 lei și TVA în sumă de 79 937 lei; prin neevidențierea și nedeclararea la organul fiscal competent a veniturilor sus arătate, au fost încălcate mai multe prevederi din legislația financiar-fiscală, respectiv Legea nr. 571/2003; prejudiciul cauzat bugetului de stat este în sumă de 144 836 lei, din care 64 899 lei impozit pe profit și 79 937 lei TVA.
Aspectele constatate de organele de control fiscal din cadrul DGFP T. s-au coroborat și cu constatările organelor de control fiscal din cadrul DGFP A., cu ocazia inspecției fiscale efectuate la .. Astfel, s-a reținut în cuprinsul procesului verbal de inspecție fiscală din data de 09.02.2009, încheiat de DGFP A. că „din răspunsurile primite ca urmare a verificărilor încrucișate rezultă că aceste societăți (între care și .” SRL-n.n.) nu funcționează la sediul declarat, nu au depus declarații de impozite și taxe în perioada în care desfășurau relații comerciale cu societatea verificată și nu au depus raporturi anuale în această perioadă. Societățilemenționate au avut sediul social în locațiile respective cu contracte de închiriere pentru perioade limitate, iar reprezentanții societăților nu au putut fi contactați și nu au depus la organul fiscal teritorial deconturi și declarații, în consecință facturile emise nu pot fi considerate documente justificative legale, întrucât furnizorii se încadrează în categorii firmelor fantomă".
Probele propuse de acuzare: sesizarea penala a D.G.F.P. T.; proces verbal de inspectie fiscală a D.G.F.P. T.; fotocopii facturi fiscale; acte contabile; raport de inspectie fiscală a D.G.F.P. A.; raport de expertiză contabilă judiciară; declarații martori; plase foto; înscrisuri privind cesionarea . SRL; notă de calcul; fisă cazier judiciar.
T. a fost sesizat cu judecarea prezentei cauze la data de 20.01.2012.
În probațiune a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 595/P/2008 al Parchetului de pe lângă T. T..
La termenul de astăzi inculpatul, prezent in instanță a fost audiat, prilej cu care acesta a arătat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320 indice 1 cod pr penală, iar pe latură civilă solicită disjungerea cauzei și efectuarea unei expertize contabile.
In ce privește cererea de aplicare a procedurii simplificate de recunoaștere a vinovăției prima instanță a avut a se pronunța asupra admisibilității acesteia în condițiile în care inculpatul a declarat că înțelege să solicite aplicarea acestei proceduri și s-a impus luarea unei declarații față de faptul că acesta nu fusese audiat in cursul urmăririi penale.
Din cuprinsul declarației inculpatului rezultă că recunoaște in totalitatea faptele, dar detaliind asupra elementelor de fapt acesta relatează că, societatea administrată de el a emis cele 36 de facturi care fac obiectul uneia din acuzații, dar întrucât nu mai are documente contabile nu poate demonstra acest fapt, însușindu-și practic susținerile acuzării.
Prima instanță a observat că inculpatul este acuzat pentru săvârșirea a trei infracțiuni, respectiv art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., constând in faptul că nu a înregistrat veniturile realizate în urma emiterii unui număr de 36 facturi fiscale și nu a declarat la organul fiscal operațiunile comerciale derulate de societatea sa, art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, constând in aceea că a declarat fictiv sediul social al societății și art. 290 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., constând în aceea că a falsificat 36 de facturi fiscale, menționând în cuprinsul lor date nereale, respectiv faptul că mărfurile livrate provin de la societatea . SRL, lucru care nu ar fi fost posibil în conditiile în care, inculpatul personal a ridicat facturierul care cuprinde facturile de mai sus abia in luna august 2005, respectiv după finalizarea livrărilor de marfă ce au fost consemnate in facturi.
Examinând probatoriul administrat in cursul urmăririi penale, prin coroborarea cu susținerile de astăzi ale inculpatului prima instanță a observat că faptele care se impută inculpatului sunt stabilite, iar afirmația acestuia constând in aceea că a emis cele 36 de facturi dar nu poate demonstra acest lucru nedeținând acte contabile nu modifică starea de fapt sau încadrarea juridică date faptelor astfel încât să se impună respingerea cererii de aplicare a prevederilor art. 320 indice 1 cod pr penală.
Potrivit art. 9 lit. b din Legea 241/2005, constituie infracțiunea de evaziune fiscală atât omisiunea evidențierii în actele contabile oficiale a operațiunilor comerciale efectuate cât și omisiunea evidențierii veniturilor realizate cu consecința neachitării obligațiilor fiscale față de bugetul de stat, context in care ne aflăm in prezența acestei infracțiuni și atunci când nu există o evidență contabilă, asemenea cazului de față. Împrejurarea că inculpatul, recunoscând săvârșirea infracțiuni de evaziunea fiscală in modalitatea sustragerii de la plata impozitelor a precizat că nu deține o evidență contabilă presupune o recunoaștere a faptului că nu au fost înregistrate operațiunile economice in conformitate cu legislația fiscală, inclusiv veniturile realizate urmare a celor 36 de facturi. Infracțiunea prev. de art. 9 lit. b din Legea 241/2005 are un conținut alternativ. Modalitate de săvârșire a infracțiunii prin neînregistrarea operațiunilor economice urmare a neîntocmirii actelor contabile, în speța de față, include în conținutul ei, modalitatea neînregistrării veniturilor realizate.
Pentru aceste motive, tribunalul a constat faptul că poate fi dată eficiență manifestării de voință a inculpatului de a se aplica față de el procedura reglementată de art 320/1 cod pr penală. De altfel, în opinia tribunalului, acesta este și scopul instituirii, procedurii de mai sus, acela de a da prioritate voinței inculpaților de a apela la acest procedeu, dar și de a accelera procesul de judecare a cauzelor.
Analizând pe fond cauza, prima instanță a observat că inculpatul este acuzat de săvârșirea a trei infracțiuni, respectiv două infracțiunii de evaziune fiscală, respective art. 9 lit. b din Legea 241/2005 și art. 9 lit. f din Legea 241/2005 și o infracțiune de fals in înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.,
Texte de lege aplicabile: art. 9 Legea 241/2005
(1) Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.
Art. 290 cod penal.
Falsificarea unui inscris sub semnătură privată in vreunul din modurile arătate in art 288, dacă făptuitorul folosește inscrtisul falsificat ori il incredințează altuia spre folosire în vederea producerii de consecință juridică
Art. 288 cod penal
Falsificarea unui înscris prin contrafacerea scrierii, a subscrierii ori prin alterarea lui în orice mod de natură a produce consecințe juridice
Starea de fapt reținută de prima instanță.
."SRL a fost înființată în cursul anului 2004 de numitul Ș. M. iar data de 05.07.2005, martorul Ș. M. cesionează părțile sociale ale ."SRL către inculpatul F. I. P., care devine astfel asociatul unic și administratorul societății.
După preluarea societății și prin intermediul acesteia, învinuitul F. I. P. dezvoltă o relație comercială cu . din loc. Chișineu Criș, jud. A., reprezentată de numitul C. V.. În acest sens, ." SRL a livrat către . cantități semnificative de cereale, respectiv porumb boabe grîu și grîu de panificație. Pentru cantitățile de cereale livrate, F. I. P. a emis un număr de 36 facturi fiscale, aferente perioadei iulie-septembrie 2005, valoarea totală a acestor facturi fiscale fiind de 500 631 lei, fără a le înregistra în evidențele contabile ale .” SRL.
La dosarul cauzei există facturile care au fost ridicate de la ., prilej cu care s-a constată că fac parte din cotorul cu .,_-_, care a fost ridicat de inculpat personal, la data de 09 08 2005, mult după începerea relației comerciale cu .. Prima factură din contabilitatea acestei societății apare ca fiind emisă in data de 20 07 2005, fapt ce conduce la concluzia că aceste facturi au fost completate ulterior și conțin date nereale cu privire la realitatea operațiunii consemnate in cuprinsul lor și la furnizor.
Starea de fapt de mai sus rezultă procesul verbal de inspecție fiscală încheiat la data de 21.03.2008 de către organele de control din cadrul DGFP T. cu prilejul unui control încrucișat la ., din care rezultă nu numai neînregistrarea acestor facturi, a căror neînregistarea a produs un prejudiciu de 144 836 lei bugetului de stat, dar și faptul că de la preluarea societății ."SRL de către inculpatul F. I. P. nu au mai fost depuse la organele de control fiscal nici un fel de declarații privind obligațiile fiscale la bugetul general consolidat al statului, precum și faptul că firma nu funcționa la sediul declarat.
Aceleași aspecte rezultă din procesului verbal de inspecție fiscală din data de 09.02.2009, încheiat de DGFP A. care concluzionează că societatea ."SRL nu funcționează la sediul declarat, nu a depus declarații de impozite și taxe în perioada în care desfășura relații comerciale cu societatea verificată și nu a depus raporturi anuale în această perioadă. Relevant cu privire la poziția subiectivă a inculpatului este reținerea faptului că, societatea a avut sediul social stabilit cu contract de închiriere pentru perioadă limitată, demonstrându-se astfel intenția de a prejudicia bugetul de stat.
Faptul că inculpatul a procedat la preluarea societății de mai sus, desfășurând activități comerciale o perioadă scurtă de timp, rezultă și din declarația martorului Șeregău M., fost administrator al ."SRL, care relatează că, la un an de la cesionarea societății, a constat că aceasta nu mai desfășura activități la sediul respectiv. Așa cum rezultă din adresa de la fila 104, privind istoricul societății ."SRL, sediul acesteia a expirat la data de 01 08 2005, iar fotocopiile facturilor de la dosar probează că societate a mai efectuat activități și după această dată.
Martorul C. V., confirmă efectuarea de operațiuni comerciale cu firma administrată de inculpat, precum și faptul că acesta i-a emis facturi pentru cerealele achiziționate.
Cuantumul prejudiciului este stabilit prin procesul verbal de control, fila 10-11 dup, acesta fiind stabilit prin estimare, in conformitate cu dispozițiile art. 65 alin 1 din. OG 92/2003. și confirmat prin expertiza contabilă efectuată în cursul urmării penale de către expert contabil P. V., fila 169- 171 dup.
Tuturor acestor probe li se alătura declarația de recunoaștere a inculpatului.
În drept
Fapta inculpatului F. I. P. in calitatea de asociat și administrator al ."SRL care, in perioada iulie 2005- septembrie 2005, a livrat, urmare a 36 de tranyacții către . Chișineu Criș, cantități de cereale in valoarea totală de 500 631 lei, tranzacțiile nefiind înregistrate în evidențele contabile ale ."SRL și nefiind plătite către bugetul de stat impozitul pe profit și taxa pe valoare adăugată, in cuantum de 144 836 lei, din care 64 899 lei impozit pe profit și 79 937 lei TVA, constituie infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin 2 cod penal, faptă pentru care a fost condamnat inculpatul la 1 an și 5 luni închisoare.
Fapta inculpatului F. I. P., în calitatea de asociat și administrator al ."SRL care, după preluarea societății de mai sus prin cesiune a desfășurat activități comerciale in numele acestei societăți fără a declara sediul fiscal al acesteia, in condițiile în care contractul de închiriere a locației ce a servit ca sediu social s-a încheiat pe o perioadă determinată fără a fi reînnoit, acțiune care a condus la împiedicarea efectuării verificărilor financiar fiscale, constituie infracțiunea prev. de art. 9 alin 1 lit. f din Legea 241/2005, faptă pentru care a fost condamnat inculpatul la 1 an și 4 luni închisoare.
Fapta inculpatului care in perioada iulie 2005 - 09 august 2005 a emis mai multe facturi fiscale către ., conținând date nereale privitor la data realizării tranzacției și numele furnizorului, constituie infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev de art 290 alin 1 cod penal cu aplicare art. 41 alin 2 cod penal, faptă pentru care a fost condamnat inculpatul la 2 luni închisoare.
La individualizarea pedepselor prima instanță a avut in vederea limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor, pericolul social concret al infracțiunilor rezultat din aceste limite, dar și împrejurările săvârșirii infracțiunii, instanța concluzionând asupra faptului că inculpatul a premedita săvârșirea acestora prin aceea că a preluat societatea ."SRL cu scopul vădit de a desfășura activități comerciale cu cereale de amploare „ la negru” și a frauda bugetul de stat. Că este așa rezultă și din împrejurarea că, la scurt timp după efectuarea acestor operațiuni a părăsit România, declarând că in acest moment are un loc de muncă stabil în străinătate. Instanța a mai avut in vedere la stabilirea pedepsei faptul că inculpatul nu are antecedente penale și a solicita aplicarea clauzei de reducerea a pedepsei prev. de art. 320/1 cod pr penală.
Întrucât infracțiunile de mai sus sunt săvârșite sub forma concursului real, în baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b cod penal prima instanță a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an și 5 luni închisoare, fără a se aplica un spor și care va fi executată în regim de detenție.
În temeiul prevederilor art. 71 cod penal, față de gravitatea faptelor săvârșite de către inculpat, prima instanță a apreciat că se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.
În ce privește acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, s-a observat faptul că sunt îndeplinite condițiile pentru a fi angajată răspunderea penală a inculpatului, neimpunându-se obligarea societății in calitate de parte responsabilă civilmente întrucât aceasta nu mai are capacitatea de folosință, în prezent fiind radiată.
Față de inculpat sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru faptă proprie, respectiv că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei, prejudiciul este determinat prin procesul verbal de control fiscal și prin expertiză, există legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
În consecință, în baza art. 346 Cod procedură civilă a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă DGFP T. și în temeiul art. 998 și urm cod civil a fost obligat inculpatul să achite in favoarea părții civile suma de 146 728,62 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Împotriva sentinței penale nr. 160/PI/11.05.2012, pronunțată de T. T. în dosarul nr._ au declarat apel P. de pe lângă T. T. și inculpatul F. I. P..
În motivarea apelului procurorul a arătat că sentința apelată este nelegală, deoarece instanța a omis să dispună înregistrarea în Oficiul Registrului Comerțului a hotărârii definitive de condamnare.
De asemenea, mai arată că printr-o decizie de speță ( decizia penală nr. 2412/04.05.2004, pronunțată în dosarul nr. 352/2004) Înalta Curte de Casație și Justiție, a stabilit că „ În considerarea dispozițiilor legale imperative, condamnându-l pe inculpat pentru infracțiunea de evaziune fiscală la 2 ani închisoare și interzicerea dreptului de a mai fi administrator al unei societăți comerciale pe timp de 3 ani, instanțele aveau obligația să dispună și efectuarea înregistrării acestei hotărâri definitive în Registrul Comerțului T.”.
Inculpatul, în motivarea apelului a criticat individualizarea pedepsei în ceea ce privește modalitatea de executare, arătând că a recunoscut faptele săvârșite, are un loc de muncă stabil și doi copii în întreținere, această modalitate de executare va avea consecințe nefaste asupra familiei sale, motiv pentru care a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.371 al. 2 C.p.p., Curtea constată următoarele:
Instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și fals în înscrisuri sub semnătură privată.
De altfel, starea de fapt nu a fost contestată de către procuror și nici de către inculpat, acesta beneficiind de aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.p.p. privind recunoașterea de vinovăție, criticile inculpatului vizând individualizarea pedepsei în sensul suspendării condiționate a executării pedepsei, aspecte care vor fi analizate de către instanța de apel.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 cod penal: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.
La stabilirea pedepselor s-a avut în vedere gravitatea faptelor, circumstanțele săvârșirii acestora, prejudiciul mare produs în sumă de 146 718,62 lei, forma continuată a infracțiunii de evaziune fiscală, numărul mare de infracțiuni săvârșite în concurs, dar și aspectele favorabile inculpatului precum lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptelor, motiv pentru care nu se justifică reducerea cuantumului acestora, întrucât pedepsele au fost orientate sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a aplicării prevederilor art.3201 alin.7 C.p.p.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, instanța de apel constată că prima instanță a efectuat o corectă individualizare a executării pedepsei, deoarece raportat la valoarea mare a prejudiciului cauzat bugetului de stat, 146 718,62 lei, la faptul că inculpatul a premeditat săvârșirea faptelor încă de la preluarea . SRL cu scopul de a desfășura activități comerciale cu cereale „la negru” și a frauda bugetul de stat, forma continuată a infracțiunii de evaziune fiscală.
În ceea ce privește aspectele favorabile inculpatului precum lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptelor, situația familială, acestea au fost avute în vedere la individualizarea pedepselor, iar acestea nu sunt suficiente pentru a aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei, în cauză nefiind îndeplinite cumulativ prevederile art.81 C.p., deoarece scopul pedepsei nu poate fi atins fără executarea acesteia.
Astfel, menținerea cuantumului pedepsei și a modalității de executare stabilite de către prima instanța este justificată, raportat la dispozițiile art.72 și 52 C.p..
Critica procurorului privind omisiunea primei instanțe de a dispune înregistrarea în Oficiul Registrului Comerțului a hotărârii definitive de condamnare, este fondată.
Potrivit art.7 din Legea nr.26/1990 modificată” Instanțele judecătorești sunt obligate să trimită oficiului registrului comerțului, în termen de 15 zile de la data când au rămas irevocabile, copii legalizate de pe hotărârile irevocabile ce se referă la acte, fapte și mențiuni a căror înregistrare în registrul comerțului o dispun, conform legii.
(2) În aceste încheieri și hotărâri instanțele judecătorești vor dispune și efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului.”
De asemenea potrivit art. 21 lit. g din Legea nr.26/1990 modificată” în registrul comerțului se vor înregistra mențiuni referitoare la:
g) hotărârea de condamnare a comerciantului, administratorului sau cenzorului pentru fapte penale care îl fac nedemn sau incompatibil să exercite această activitate;”.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă faptul că prima instanță, condamnându-l pe inculpat pentru infracțiunea de evaziune fiscală și fals avea obligația de a comunica oficiului registrului comerțului hotărârea de condamnare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul F. I. P. împotriva sentinței penale nr. 160/PI din 11.05.2012 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ .
În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite apelul declarat împotriva aceleiași sentințe de P. DE PE L. T. T., va desființa în parte sentința primei instanțe și, rejudecând cauza:
În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, o copie a dispozitivului va fi comunicată către Oficiul Național al Registrului Comerțului. Va menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
În temeiul art. 192 alin. 2 C. proc. pen.,va obliga inculpatul apelant la plata sumei de 100 cheltuieli judiciare către stat în apel.
În temeiul art. 192 alin. 3 C. proc. pen.,vor rămâne în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru soluționarea apelului procurorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.1 lit.b C.p.p., respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul F. I. P., împotriva sentinței penale nr. 160/PI/11.05.2012, pronunțată de T. T. în dosarul nr._ .
În baza art.379 pct.2 lit.a C.p.p., admite apelul declarat împotriva aceleiași sentințe de P. de pe lângă T. T..
Desființează în parte sentința primei instanțe și, rejudecând cauza:
În baza art.7 din Legea nr. 26/1990, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, o copie a dispozitivului va fi comunicată către Oficiul Național al Registrului Comerțului.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
În temeiul art.192 alin.2 C.p.p., obligă inculpatul apelant la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
În temeiul art.192 alin.3 C.p.p., rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru soluționarea apelului procurorului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare, iar pentru partea civilă de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Octombrie 2012.
Președinte, F. P. | Judecător, C. I. M. |
Grefier,
A. B.
RED: CIM/05.12.2012.
Dact: A.B. 3 exempl/ 04 Octombrie 2012.
Primă instanță: T. T.
Jud: B. M..
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 913/2012. Curtea de... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
