Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1330/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1330/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-09-2012
DOSAR NR._ OPERATOR 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1330/R
Ședința publică din data de 26.09.2012
Completul compus din
PREȘEDINTE: F. P.
JUDECĂTOR: F. P.
JUDECĂTOR: C. I. M.
GREFIER: L. P.
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror S. A..
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de părțile civile D. A., D. C. și D. M. L. reprezentați de D. A., împotriva sentinței penale nr. 203 din 11.04.2012 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr._ .
La apelul nominal se prezintă avocat C. E. D. în substituirea avocatului ales Ș. A., cu împuternicire avocațială la dosar pentru părțile civile recurente D. A., D. C. și D. M. L. și D. A. lipsă, lipsind și inculpatul intimat V. D. V. pentru care se prezintă avocat desemnat din oficiu O. R...
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cauzei.
Reprezentantul părților civile recurente solicită admiterea recursului în latură civilă și în rejudecare obligarea inculpatului alături de partea responsabilă civilmente la plata daunelor morale de 100.000 euro pentru fiecare membru al familiei.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de părțile civile recurente ca nefondate, daunele morale acordate de prima instanță fiind corect stabilite de prima instanță.
Reprezentantul inculpatului intimat solicită respingerea recursurilor declarate de părțile civile .
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin sentința penală nr.203 din 11.04.2012 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Caransebeș a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile D. A., în nume propriu și ca reprezentant legal al minorului D. C. și D. M. L. și în consecință:
A obligat inculpatul V. D., fiul lui V. și E., născut la data de 05.09.1966 în loc. Dumești, jud.V., dom. În loc. M. Nouă, ..513, jud. C.-S., posesor al CI . nr._, CNP -_, în solidar cu partea responsabilă civilmente . plata către partea D. A. la plata sumei de 10.000 lei daune morale.
A obligat inculpatul V. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente . plata către partea civilă D. C. prin reprezentant legal D. A. la plata sumei de 20.000 lei daune morale și la plata unei prestații de 500 lei /lună până la împlinirea vârstei de 18 ani.
A obligat inculpatul V. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente . plata către partea civilă D. M. L. la plata sumei de 20.000 lei daune morale.
A respins în rest celelalte pretenții.
În baza art. 191 alin. 1 Cod proc. pen., a obligat pe inculpatul V. D. la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.193 alin.6 Cod proc. pen rap. la art. 274, art.276 C.pr.civ. a obligat pe inculpatul V. D. la plata către partea civilă D. A. a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din data de 03 august 2011, înregistrat la această instanță sub nr.3056/208 din data de 04 august 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V. D. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 178 al.2 Cod penal, art. 38 al.1 din Legea 319/2006, cu aplic.art.33 lit. b Cod penal.
Prin sentința penală nr.38/02.02.2012 s-a dispus condamnarea inculpatului V. D. V. pentru faptele reținute prin rechizitoriu și s-a disjuns latura civilă, înregistrându-se dosarul nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului prima instanță a constatat următoarele:
Inculpatul V. D. V. este autorul producerii unui accident de muncă la punctul de lucru - L. Râul M. al . Poiana Bistra, soldat cu decesul numitului D. G., angajat al acestei societăți.
În cauză s-au constituit părți civile numiții: D. C., fiul victimei, – daune morale 100.000 euro, echivalentul a 430.000 lei și daune materiale în cuantum de 500 lei/lună de la data decesului și până la împlinirea vârstei de 18 ani, sau până la terminarea studiilor dar nu mai târziu de 26 ani; D. M. L., fiica victimei, – daune morale în cuantum de 100.000 euro, echivalentul a 430.000 lei; D. A., soția, – daune morale în valoare de 100.000 euro, echivalentul a 430.000 lei și daune materiale în cuantum de 600 lei/lună de la data decesului până în anul 2030 când soțul ei ar fi împlinit vârsta de 65 ani și s-ar fi pensionat.
Instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 998-999 și urm. C.civ. fapta ilicită – infracțiunea săvârșită, prejudiciul – rezultatul negativ și nereparat încă, legătura de cauzalitate directă dintre faptele ilicite și prejudiciul produs, vinovăția sub forma culpei.
În ceea ce privește prejudiciul nepatrimonial produs părților civile, instanța a reținut că acestea au solicitat obligarea inculpaților la plata daunelor morale în cuantum de câte 100.000 euro.
Înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al faptei ilicite și culpabile prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană, respectiv sentimentele de dragoste și afecțiune, cum este cazul în speță.
În cauza, acordarea daunelor morale este pe deplin justificata în raport de urmările produse - decesul victimei D. G. - consecințele pe care acest eveniment tragic le-a avut asupra părților civile, aceasta pierdere a soțului și tatălui părților civile implicând profunde suferințe fizice, generate de lezarea sentimentelor de afecțiune existente între membrii familiei, de sprijinul moral si material pe care părțile civile și victima și-l ofereau în familie, consecințele pe plan psihic pe care decesul tatălui le-a avut asupra celor doi copii .
Este evident că s-a produs un prejudiciu moral părților civile și datorită schimbărilor survenite în condițiile lor de existență, de suferințele psihice determinate de decesul unei persoane foarte apropiate, de modificarea cursului firesc al vieții pe care părțile civile o duceau anterior săvârșirii faptelor de către inculpat.
La aprecierea cuantumului daunelor morale, instanța a avut în vedere toate aceste criterii în raport de care a apreciat ca justificate pretențiile formulate de părțile civile cu acest titlu.
Sub un ultim aspect, instanța a reținut că părțile civile D. A. și D. C., fiul victimei, – daune morale 100.000 euro, echivalentul a 430.000 lei și daune materiale în cuantum de 500 lei/lună de la data decesului și au solicitat obligarea inculpatului constând în prestație periodică începând cu data producerii evenimentului rutier, data de la care s-a generat starea de nevoie și până la definitivarea studiilor necesare desăvârșirii pregătirii profesionale și respectiv vârsta de pensionare.
Cu privire la cererea privind obligarea inculpatului la o prestație periodică în favoarea părții civile D. A., instanța a constatat că aceasta beneficiază de pensie de urmaș în cuantum de 660 lei conform deciziei nr._/23.08.2011, astfel că nu s-a impus ca despăgubirile civile solicitate cu acest titlu să fie acordate. Cât privește situația părți civile minore D. D. C., fiul victimei, instanța a considerat că cererea privind acordarea unei prestații în cuantum de 500 lei/lună de la data decesului este fondată și în consecință a admis-o.
Față de materialul probatoriu administrat în cauză instanța a reținut și aplicabilitatea art. 1000 alin.3 cod civil cuprinde dispozițiile potrivit cărora comitenții răspund „de prejudiciul cauzat de (...) prepușii lor în funcțiile încredințate”.
Pentru angajarea răspunderii comitentului, ce este o răspundere pentru fapta altuia este necesar a fi îndeplinite cumulativ condițiile generale ale răspunderii prepusului pentru fapta proprie, în contextul disp.art. 998-999 Cod civil și condițiile speciale, prev. de art. 1000 alin.3 Cod civil respectiv: existenta raportului de prepușenie și condiția săvârșirii faptelor în funcția încredințată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs părțile D. A., D. C. și D. M. L..
Părțile civile nu au motivat în scris recursurile formulate, motivele de recurs fiind dezvoltate oral în conform art. 38510 alin. 3 C.pr.pen., astfel cum rezultă din partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și în raport cu actele și lucrările din dosar în limitele prevăzute de art. 3856 alin. 1 și 3 C.pr.pen, Curtea constată că recursurile părților civile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În cazul accidentelor de muncă soldate cu victime, daunele morale sunt consecințele negative de natură nepatrimonială cauzate unei persoane, prin fapta ilicită și culpabilă a altei persoane care constau în atingeri aduse personalității fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept nepatrimonial, prejudiciu a cărui reparare prin compensare bănească urmează regulile răspunderii civile delictuale.
Literatura juridică a definit dauna morală sau prejudiciul moral astfel: dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenta fizică și psihică a omului, la sănătate și integritate corporală, la cinste, demnitate, onoare, la prestigiu social și profesional, precum și a altor valori .
În absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea sunt stabilite de instanța de judecată în raport cu consecințele negative suferite de părțile civile, importanța valorilor lezate acestora, în ce măsură au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite, în ce măsură le-au fost afectate situația familială, socială.
Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunțată în recurs, referitor la despăgubirile ce reprezintă daune morale, a statuat că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. În acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din probe administrate. Înalta Curte a mai apreciat că întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin Decizia nr. 1179 din 11 februarie 2011, referitor la acordarea daunelor morale statuează principiul judecării în echitate. Astfel, atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit.
Despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv suferit de părțile civile, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.
Este unanim acceptat că, în timp ce drepturile patrimoniale au un conținut economic, evaluabil în bani, ce poate determina cuantificarea prejudiciului material, drepturile personale nepatrimoniale au un conținut care nu poate fi exprimat material, având în vedere că ele vizează componente ale personalității umane. Cu toate acestea, despăgubirea bănească acordată pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăși destinația ei – aceea de a ușura situația persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacție, o categorie juridică cu caracter special, nu poate fi refuzată, din cauza imposibilității, cu totul firești, de stabilire a unei concordanțe valorice exacte între cuantumul său și gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie.
Repararea daunelor morale este și trebuie să fie înțeleasă într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, să ofere părților civile o anumită satisfacție sau ușurare, pentru suferințele îndurate, în speța de față prin pierderea intempestivă a soțului, respectiv tatălui părților civile.
În privința cuantumului daunelor morale, instanța este în drept să aprecieze în raport de consecințele, pe orice plan, suferite de partea civilă. În concret, repercusiunile de ordin moral asupra părților civile, rude apropiate ale victimei (soția și copiii persoanei decedate) sunt confirmate probele administrate în cauză, reținându-se că acestea au fost afectate de deces.
Cuantificarea valorică, materială trebuie admisă printre măsurile de reparare a prejudiciilor morale, în virtutea acelorași rațiuni, pentru care sunt admise și așa-zisele mijloace adecvate de natură nepatrimonială, adică pentru faptul că, deși nu compensează nimic, în sensul propriu al termenului, aceasta poate oferi persoanei lezate o anumită compensație pentru răul suferit, o anumită satisfacție sau ușurare a suferințelor suportate, care poate fi nu atât un efect al cuantumului sumei acordate – deși nici acest aspect nu este de neglijat – cât al simplului fapt că despăgubirea i-a fost recunoscută și acordată.
Raportat la aceste indicii, Curtea apreciază că sumele acordate de prima instanță, reprezintă o despăgubire rezonabilă pentru prejudiciul moral suferit, astfel încât critica părților civile este neîntemeiată.
Așa fiind, instanța apreciază că sentința prinei instanțe este legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile D. A., D. C. și D. M. L. reprezentați de D. A., împotriva sentinței penale nr. 203 din 11.04.2012 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr._
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cpp. respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile D. A., D. C. și D. M. L. reprezentați de D. A., împotriva sentinței penale nr. 203 din 11.04.2012 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 Cpp. obligă pe fiecare recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 189 Cpp. dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T..
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.09.2012.
PREȘEDINTE, F. P. | JUDECĂTOR, F. P. | JUDECĂTOR, C. I. M. |
GREFIER,
L. P.
Red. F. P./06.1.2012
Tehnored. L.P.
2ex/10.10.2012
Prima inst. E. S.- Jud. Caransebeș
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 1330/R
Ședința publică din data de 26.09.2012
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cpp. respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile D. A., D. C. și D. M. L. reprezentați de D. A., împotriva sentinței penale nr. 203 din 11.04.2012 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 Cpp. obligă pe fiecare recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 189 Cpp. dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T..
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.09.2012.
Președinte, F. P. | Judecător, F. P. | Judecător, C. I. M. |
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Falsul material în înscrisuri oficiale. Art. 288 C.p.. Decizia... → |
|---|
