Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1260/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1260/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-09-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ operator 2711
DECIZIA PENALĂ NR. 1260/R
Ședința publică din data de 19 septembrie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. I. M.
JUDECĂTOR: A. N.
JUDECĂTOR: G. B.
GREFIER: I. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpatul M. C., asiguratorul UNIQUA A. SA BUCUREȘTI și partea civilă G. O. împotriva sentinței penale nr. 935 din 09.04.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent asistat de apărătorul ales, avocat B. S. din cadrul Baroului T. și apărătorul ales pentru partea civilă recurentă G. O., avocat Strați C. din cadrul Baroului București, lipsă fiind partea civilă recurentă G. O., asiguratorul recurent Uniqua A. SA și partea civilă intimată S. C. Județean de Urgență Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales pentru inculpatul recurent depune la dosar împuternicirea avocațială și adeverință de la locul de muncă al inculpatului.
Apărătorul ales pentru partea civilă recurentă G. O. depune la dosar împuternicirea avocațială . nr._/14.09.2012.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, potrivit art. 38513 C.p.p., acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales pentru partea civilă recurentă G. O. solicită admiterea recursului formulat, cu precizarea că pe latură penală este mulțumit de pedeapsa aplicată inculpatului, iar pe latură civilă solicită majorarea pretențiilor morale și materiale, având în vedere înscrisurile depuse la dosar.
Apărătorul ales pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului formulat, casarea hotărârii recurate și, rejudecând, în ceea ce privește latura penală, reducerea pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere că inculpatul beneficiază de clemență potrivit art. 3201 C.p.p. și nu are antecedente penale, iar pe latură civilă solicită respingerea pretențiilor civile ca nedovedite. În motivarea concluziilor cu privire la latura civilă arată că la dosar au fost depuse două contracte de prestări servicii întocmite în data de 13.06.2009, respectiv în 20.06.2009, iar accidentul suferit a avut loc în 08.07.2009, contractele de prestări servicii încep și se derulează cu două zile ulterior încheierii acestora ori, în aceste condiții, nu se justifică susținerea părții vătămate în sensul că a pierdut o sumă de bani din cauza rezilierii contractelor după o perioadă de o lună de zile de la debutul derulării acestora. Consideră așadar că despăgubirile solicitate sunt nelegale, nejustificate, ele nu sunt adevărate, motiv pentru care solicită respingerea recursului formulat de către partea civilă.
Cu privire la recursul formulat de către asigurator, apărătorul ales pentru inculpatul recurent solicită admiterea acestuia.
Apărătorul ales pentru partea civilă recurentă G. O., având cuvântul cu privire la recursurile inculpatului și asiguratorului, solicită respingerea acestora.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea celor trei recursuri formulate întrucât, în ceea ce privește latura penală, pedepsele aplicate inculpatului au fost corect individualizate, inculpatul a recunoscut toate faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, iar referitor la latura civilă au fost corect individualizate de către instanța de fond atât daunele materiale constând în avariile aduse autoturismului condus de partea vătămată la momentul producerii accidentului, respectiv cheltuielile medicale, cât și daunele morale acordate.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului ales.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 935 din 09.04.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în temeiul art. 184 alin. 1, 3 C.p. cu aplicarea art. 3201 C.p.p., a fost condamnat inculpatul M. C., fiul lui Ș. și A., născut la 31.07.1976 în Timișoara, jud. T., domiciliat în com. Moșnița Nouă, .. 173, jud. T., CNP_, fără antecedente penale, cercetat în stare de libertate, la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În temeiul art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 3201 din C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul M. C., la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge.
În temeiul art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 3201 din C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul M. C., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație, dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției.
În temeiul art. 90 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 3201 din C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul M. C., la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de consum de alcool de către conducătorul vehiculului, după producerea unui accident de circulație care a avut ca rezultat vătămarea integrității corporale a unei persoane, până la testarea cu aparatul alcooltest.
În temeiul art. 33 lit. a C.p. și art. 34 lit. b C.p., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 4 luni închisoare, care a fost sporită cu 2 luni, urmând ca inculpatul să execute 1 an și 6 luni închisoare.
A fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit b) Cod penal pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare de 3 ani și 6 luni, în condițiile art. 82 C. pen.
În temeiul art. 359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C.pen., în sensul că săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară, respectiv că dacă, până la expirarea termenului de încercare inculpatul nu a stabilit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța va dispune revocarea suspendării pedepsei, dispunând executarea pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 14 și 346 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 998, 999 Cod civil, art. 49 alin. 1 și art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G. O. și a fost obligat inculpatul M. C., alături de asigurătorul ., în limitele contractului de asigurare, să plătească părții civile G. O. suma de 2400 euro cu titlu de daune materiale și suma de 4000 lei cu titlu de daune morale. A fost respinsă în rest acțiunea civilă ca neîntemeiată.
În baza art. 14 și 346 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art. 998, 999 C.civ., rap. la art. 313 al. 1 din Legea 95/2006 modificată prin O.U.G. 72/2006, s-a luat act că S. C. Județean de Urgență Timișoara nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 9710/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 11.10.2011 sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, de părăsire a locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat în accident, în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale a unei persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției, care efectuează cercetarea locului faptei, și de consum de alcool de către conducătorul vehiculului, după producerea unui accident de circulație care a avut ca rezultat vătămarea integrității corporale a unei persoane, până la testarea cu aparatul alcooltest a concentrației de alcool în aerul expirat, în concurs real, prev. de art. 184 al. 1, 3 C.p, art. 87 al. 1, art. 89 al. 1 și art. 90 al. 1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
În fapt s-a reținut că în data de 08.07.2009, în jurul orei 2100, inculpatul M. C., în timp ce conducea autoturismul marca Mitsubishi Eclipse cu numărul de înmatriculare_ pe Calea Buziașului din Timișoara dinspre .-dul L. R. având o îmbibație alcoolică peste limita legală, rezultatul analizei toxicologică-alcoolemie indicând 1,55 g0/00 la prima recoltare de sânge și respectiv 1,35 g 0/00 la a doua recoltare de sânge, în dreptul imobilului situat la nr. 22 a produs un accident de circulație, lovind din spate autoturismul marca Mercedes 240D cu numărul de înmatriculare_, condus de numitul G. O. în fața sa și în aceeași direcție de mers, accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a acestuia din urmă care s-a ales cu leziuni ce au necesitat un număr de 12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea poliției, deplasându-se în continuare la un bar din localitatea Moșnița V., unde a continuat să consume băuturi alcoolice până în jurul orei 2223, când a fost testat cu aparatul alcooltest de către agenții de poliție după ce în prealabil a fost depistat în acel local și condus apoi la postul de poliție din comună.
Mijloacele de probă din dosarul de urmărire penală au fost: declarațiile învinuitului M. C. din 18.03.2011 și 14.04.2011 (filele 21-22); declarația părții vătămate G. O. din 17.03.2011 (fila 25); declarația martorului M. A. din 24.03.2011 (fila 41); declarația martorului Papay Desideriu din 14.04.2011 (fila 44); procesul-verbal de cercetare la fața locului și totodată de constatare a infracțiunilor din 08.07.2009 și schița de orientare a locului accidentului de circulație (filele 4-6); planșa fotografică nr.1026/08.07.2009 cuprinzând aspecte de la investigarea tehnico-științifică a locului faptei (filele 8-11); procesul-verbal de prelevare a probelor de sânge și buletinul de examinare clinică din data de 08.07.2009 (fila 17); buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.470/A/13.07.2009 întoc-mit de I.M.L. – Timișoara (fila 18); printer-ul ARRN-0049 al aparatului alcooltest din data de 08.07.2009 cu nr. test_ în cazul învinuitului (fila 14); printer-ul ARRN-0049 al aceluiași aparat din data de 09.07.2009 cu nr. test_ în cazul părții vătămate G. O., care a indicat valoarea 0,00 mg/l (fila 29); copia permisului de conducere al învinuitului, a certificatului de înmatriculare și a poliție de asigurare RCA ale autoturismului_ condus de acesta (filele 15, 16); copia permisului de conducere al părții vătămate, a certificatului de înmatriculare și a poliție de asigurare RCA ale autoturismului_ condus de aceasta (filele 30, 31, 32); autorizațiile de reparații . nr._ (fila 13) respectiv . nr._ (fila 33) ale celor două autovehicule implicate în accidentul de circulație; certificatul medico-legal nr.1282/13.07.2009 eliberat de I.M.L. Timișoara (fila 28); adresa nr.820/08.07.2009 de înaintare a permisului de conducere al învinuitului la I.P.J. T. – Serviciul Rutier și dovada înlocuitoare . nr._ a permisului de conducere (filele 12, 13).
Partea vătămată G. O. s-a constituit parte civilă în prezenta cauză cu suma de 80.000 lei reprezentând daune civile (f. 44 – dosar instanță).
S. C. Județean de Urgență Timișoara nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză (f. 19 – dosar instanță).
În cauză a fost introdus în calitate de asigurator de răspundere civilă obligatorie S.C. „U. V. I. G.” S.A.
La termenul de judecată din 12.12.2011, inculpatul a învederat instanței că solicită aplicarea prev. art. 3201 C.proc.penală, recunoscând săvârșirea faptei în modalitatea reținută prin rechizitoriu, însușindu-și probele administrate în faza de urmărire penală și fiind de acord să achite despăgubirile civile în măsura în care acestea sunt dovedite (f. 43 – dosar instanță).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut situația de fapt descrisă în rechizitoriu, respectiv:
La data de 08.07.2009, în jurul orei 2100, inculpatul M. C. se deplasa pe Calea Buziașului din Timișoara, conducând autoturismul personal marca Mitsubishi Eclipse cu numărul de înmatriculare_ pe banda a II-a a sensului de mers dinspre .-dul L. R.. În momentul în care a ajuns în dreptul imobilului situat la nr.22, a lovit din spate autoturismul marca Mercedes 240D cu numărul de înmatriculare_, condus de numitul G. O. în fața sa, pe aceeași bandă de circulație și în aceeași direcție de mers. În urma coliziunii, a rezultat avarierea celor două autovehicule precum și vătămarea corporală a conducătorului auto G. O., care a suferit un traumatism cervical cu fractură masă articulară fără deplasare și contuzie coloană lombară, leziuni ce au necesitat potrivit certificatului medico-legal nr. 1282/13.07.2009 (fila 28) eliberat de Institutul de Medicină Legală Timișoara, un număr de 12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Imediat după impactul cu mașina care circula în fața sa, inculpatul a părăsit locul accidentului de circulație, continuându-și deplasarea până la locuința sa din localitatea Moșnița V. unde a parcat autoturismul, după care a plecat la barul din comună unde s-a întâlnit cu martorul M. A., căruia i-a povestit ce s-a întâmplat și împreună cu care a consumat în continuare băuturi alcoolice.
La scurt timp de la producerea evenimentului rutier și în urma apelului la numărul de urgență 112 efectuat de persoana vătămată G. O., agenții de poliție de la Poliția Municipiului Timișoara – Biroul Rutier s-au deplasat la locul accidentului de circulație unde, astfel cum reiese din conținutul procesului-verbal de cercetare la fața locului din data de 08.07.2009 (filele 4-5), au constatat mai întâi faptul că victima a fost transportată la S. C. Județean de Urgență din Timișoara, după care au identificat poziția în care au găsit autoturismul Mercedes 240D după coliziune, constatând totodată că autoturismul care l-a lovit nu se afla în zonă. Organele de poliție au descoperit apoi la fața locului o plăcuță cu numărul de înmatriculare_ ce provenea de la autovehiculul condus de către inculpat și care după coliziune s-a desprins de pe mașină, după care au constatat avariile pe care autoturismul persoanei vătămate G. O. le prezenta la partea din spate, detalii ale acestor avarii dar și detalii ale locului în care s-a produs accidentul de circulație și ale pozițiilor de pe carosabil unde au fost identificate urmele materiale rezultate în urma coliziunii dintre autovehicule, inclusiv plăcuța cu numărul de înmatriculare_, putându-se observa mai în amănunt în planșa fotografică ce cuprinde aspecte de la investigarea tehnico-științifică a locului faptei efectuată la data de 08.07.2009 de I.P.J. T. - Serviciul Criminalistic (filele 8-11).
Pe baza plăcuței cu numărul de înmatriculare pe care au găsit-o la fața locului, pe șosea, inculpatul M. C. a fost descoperit de către agenții de poliție în barul din localitatea sa de domiciliu Moșnița V., după aproximativ o oră de la producerea accidentului de circulație, fiind condus apoi la postul de poliție din comună pentru a da lămuriri cu privire la cele întâmplate. Totodată, astfel cum reiese din procesul-verbal de cercetare la fața locului și în același timp de constatare a infracțiunilor menționate anterior, organele de poliție au găsit parcat la locuința inculpatului situată la nr.173 în . personal al acestuia marca Mitsubishi Eclipse cu numărul de înmatriculare_, constatând că acesta prezenta avarii la partea din față și că-i lipsea plăcuța și suportul cu numărul de înmatriculare, aspecte ce confirmă așadar faptul că respectivul autovehicul a fost într-adevăr implicat în coliziunea cu mașina condusă de victima G. O. iar după accident a plecat de la fața locului.
În continuare, fiind vorba de un accident de circulație, inculpatul M. C. a fost testat cu aparatul alcooltest marca Dräger .-0346 care a indicat, astfel cum rezultă din conținutul procesului-verbal de constatare a infracțiunilor, o concentrație de 0,75 mg/l alcool pur în aerul expirat, procesul-verbal coroborându-se în această privință cu printer-ul ARRN-0049 (fila 14) al aparatului alcooltest cu nr. test_ de la ora 2223. Având în vedere rezultatul testării aerului expirat, inculpatul M. C. a fost condus la S. C. Județean de Urgență Timișoara unde, conform procesului-verbal de prelevare și buletinului de examinare clinică din data de 08.07.2009 (fila 17), a fost examinat clinic și totodată i s-au recoltat două probe de sânge. În acest scop s-a folosit trusa standard cu sigiliul nr._ și s-a stabilit apoi faptul că, așa cum reiese din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.470/A/13.07.2009 (fila 18) întocmit de către Institutul de Medicină Legală Timișoara, inculpatul a avut la ora 2300 o alcoolemie de 1,55 g ‰ iar la ora 2400 a avut alcoolemia de 1,35 g ‰.
Fiind audiat (filele 21-22), inculpatul M. C. a confirmat starea de fapt mai sus descrisă și a arătat în acest sens, pe de o parte faptul că în seara de 08.07.2009, în timp ce conducea autoturismul personal pe Calea Buziașului din Timișoara fiind sub influența băuturilor alcoolice, a accidentat autoturismul care circula în fața sa după care a părăsit locul accidentului, deplasându-se apoi la barul din satul Moșnița V. unde a continuat să consume băuturi alcoolice, iar pe de altă parte a recunoscut că după ce a fost depistat de polițiști în local, a fost testat cu aparatul alcooltest și condus apoi la spital unde i s-au recoltat probe de sânge, relatările acestuia coroborându-se prin urmare atât cu consemnările din procesul-verbal de cercetare la fața locului și totodată de constatare a infracțiunilor, pe care l-a semnat de altfel fără a avea de făcut vreo obiecțiune, cât și cu buletinul de examinare clinică, anterior menționate.
Declarația inculpatului se coroborează totodată atât cu depoziția din data de 14.04.2011 (fila 44) a martorului Papay Desideriu, care a arătat că în seara respectivă, la un moment dat a apărut în bar inculpatul M. C. care i-a spus că a lovit o altă mașină din spate și că s-a speriat după care a plecat de la fața locului, precizând apoi că în local, M. C. a băut câteva beri cu prietenul lor M. A., cât și cu depoziția din 24.03.2011 (fila 41) a martorului M. A. care a precizat că în data de 08.07.2009, în timp ce se afla în barul din localitatea Moșnița V., în jurul orei 2115 a apărut inculpatul M. C., speriat și agitat și care i-a povestit că a lovit un autoturism în Timișoara după care a părăsit locul accidentului, martorul confirmând apoi că a consumat împreună cu inculpatul băuturi alcoolice până în momentul în care au sosit organele de poliție, arătând în continuarea declarației sale că s-a deplasat cu polițiștii acasă la M. C. unde a observat că mașina cu care acesta a făcut accidentul era avariată în partea din față.
În același timp, declarația inculpatului se coroborează cu declarația părții vătămate G. O., în conținutul căreia victima a descris în amănunt modul și împrejurările în care inculpatul a produs accidentul de circulație, arătând de asemenea că a observat faptul că acesta era singur în mașina marca Mitsubishi pe care o conducea și că, după ce l-a lovit în partea din spate a autoturismului său, inculpatul nu s-a oprit, ci și-a continuat deplasarea, partea vătămată menționând că în urma impactului a sunat la 112 și a anunțat accidentul, fiind transportat apoi la spital pentru îngrijiri medicale.
Afirmațiile inculpatului M. C., dar și cele ale părții vătămate G. O. în privința evenimentului rutier în care au fost implicați, precum și locul unde s-au produs avariile la autovehiculele pe care cei doi le-au condus, avarii certificate și de autorizațiile de reparații . nr._ (fila 13) respectiv . nr._ (fila 33), reflectă așadar modul defectuos și neatenția de care a dat dovadă inculpatul în timp ce conducea autoturismul pe Calea Buziașului, fără să se asigure în permanență la autovehiculul care se afla în fața sa și care era condus regulamentar de către victimă.
În drept, faptele inculpatului M. C. care, în data de 08.07.2009, în jurul orei 2100, în timp ce conducea autoturismul marca Mitsubishi Eclipse cu numărul de înmatriculare_ pe Calea Buziașului din Timișoara dinspre .-dul L. R. având o îmbibație alcoolică peste limita legală, rezultatul analizei toxico-logică-alcoolemie indicând 1,55 g0/00 la prima recoltare de sânge și respectiv 1,35 g 0/00 la a doua recoltare de sânge, a produs un accident de circulație, lovind din spate autoturismul marca Mercedes 240D cu numărul de înmatriculare_, condus de numitul G. O. în fața sa și în aceeași direcție de mers, accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a acestuia din urmă care s-a ales cu leziuni ce au necesitat un număr de 12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea poliției, deplasându-se în continuare la un bar din localitatea Moșnița V. unde a continuat să consume băuturi alcoolice până în jurul orei 2223, când a fost testat cu aparatul alcooltest de către agenții de poliție întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, de părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale a unei persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei și de consum de alcool de către conducătorul vehiculului, după producerea unui accident de circulație care a avut ca rezultat vătămarea integrității corporale a unei persoane, până la testarea cu aparatul alcooltest a concentrației de alcool în aerul expirat, în concurs real, prevăzute de art.184 alin.1,3 din C.pen., art.87 alin.1, art.89 alin.1 și art.90 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.33 lit.a din C.pen.
Latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 184 alin. 1, 3 din C.pen:
Elementul material a constat în acțiunea inculpatului M. C. care, în timp ce conducea autoturismul marca Mitsubishi Eclipse cu numărul de înmatriculare_ pe Calea Buziașului din Timișoara, în dreptul imobilului situat la nr. 22 a lovit în spate autoturismul marca Mercedes 240D cu numărul de înmatriculare_, condus de victima G. O. în fața sa, pe aceeași bandă de circulație și în aceeași direcție de mers. Urmarea imediată a constat într-un traumatism cervical cu fractură masă articulară fără deplasare și contuzie coloană lombară, leziuni ce au necesitat un număr de 12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, fiind incidente așadar dispozițiile de la art. 184 alin. 1 cu referire la art. 180 alin. 2 din C.pen., fapta inculpatului având drept rezultat o vătămare a integrității corporale a victimei ce a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile și cel mult 20 de zile.
În cauză sunt incidente și dispozițiile prevăzute de art. 184 alin. 3 din C.pen., vătămările suferite de G. O. fiind urmarea nerespectării de către inculpat a dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere referitoare la conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul. În acest sens, accidentul de circulație a fost cauzat de acțiunea învinuitului care, în timp ce conducea autoturismul_ pe drumul public, nu a păstrat o distanță suficientă față de autoturismul_ condus în fața sa de partea vătămată, deci cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 51 din OUG nr. 195/2002, conform cărora conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii.
Din perspectiva laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea din culpă exclusivă cu prevedere, întrucât a cunoscut că prin conducerea autoturismului fără să păstreze o distanță suficientă față de cel aflat în fața sa, va produce un accident de circulație în sensul că va lovi victima care conducea în acel moment autoturismul în fața sa, realizând implicit că în urma coliziunii dintre autovehicule, îi va produce conducătorului auto care circula în fața sa regulamentar vătămări corporale care să necesite zile de îngrijiri medicale, rezultat pe care nu l-a urmărit și nici nu l-a acceptat, socotind fără temei că nu se va produce, considerând că va avea suficient timp să frâneze și să evite orice impact din spate.
Latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 1:
Elementul material a constat în acțiunea inculpatului M. C. care, având o alcoolemie peste limita legală, rezultatul analizei toxicologică-alcoolemie indicând 1,55 g/l alcool pur în sânge la prima recoltare de sânge și respectiv 1,35g/l alcool pur în sânge la a doua recoltare de sânge, a condus autoturismul_ pe un drum public, respectiv pe Calea Buziașului din Timișoara.
Urmarea imediată a constat într-o stare de pericol pentru securitatea circulației pe drumurile publice, cunoscut fiind faptul că o persoană care se găsește sub influența băuturilor alcoolice nu mai este în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice pe care le presupune conducerea în siguranță a autovehiculelor, iar aceasta cu atât mai mult în cazul învinuitului care a produs și un accident de circulație. Fiind o infracțiune formală, de pericol, raportul de cauzalitate între urmarea imediată și acțiune se prezumă, starea de pericol fiind inerentă acțiunii.
Din perspectiva laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă întrucât, prin conducerea autoturismului după ce în prealabil a consumat alcool, a cunoscut că pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, și, deși nu a urmărit un astfel de rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 89 alin. 1:
Elementul material a constat în acțiunea inculpatului M. C. care, având alcoolemia peste limita legală, a părăsit locul accidentului în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a victimei G. O., fără încuviințarea poliției, respectiv s-a îndepărtat cu autovehiculul de pe Calea Buziașului din Timișoara unde a lovit autoturismul condus de G. O. și și-a continuat deplasare până în localitatea de domiciliu Moșnița V. unde a fost identificat ulterior de poliție.
Urmarea socialmente periculoasă constă în starea de pericol ce se creează pentru securitatea circulației și în același timp, în starea de pericol ce se creează pentru activitatea organelor judiciare împotriva faptelor care împiedică constatarea imediată și completă a încălcărilor săvârșite în circulație, identificarea făptuitorilor și stabilirea circumstanțelor concrete în care au fost comise încălcările respective. Fiind de asemenea o infracțiune formală, de pericol, raportul de cauzalitate între urmarea imediată și acțiunea materială se prezumă, starea de pericol fiind inerentă acțiunii.
Sub raport subiectiv inculpatul a săvârșit și această infracțiune cu intenție indirectă întrucât, prin părăsirea locului accidentului a cunoscut că pune în pericol securitatea circulației rutiere și totodată îngreunează activitatea organelor judiciare în legătură cu acel accident și, deși nu a urmărit acest rezultat, a acceptat totuși producerea lui.
Latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 90 alin. 1:
Elementul material a constat în acțiunea inculpatului M. C. care, la barul din localitatea Moșnița V., a continuat să consume alcool după producerea accidentului de circulație pe care l-a produs și care a avut ca rezultat vătămarea corporală a victimei G. O..
Urmarea socialmente periculoasă constă de asemenea într-o stare de pericol ce se creează pentru securitatea circulației și în același timp, în starea de pericol ce se creează pentru activitatea organelor judiciare împotriva faptelor care împiedică constatarea imediată și completă a încălcărilor săvârșite în circulație. Fiind o infracțiune de pericol, raportul de cauzalitate între urmarea imediată și acțiunea materială se prezumă, starea de pericol fiind inerentă acțiunii.
Sub raport subiectiv, inculpatul a săvârșit și această infracțiune cu intenție indirectă întrucât, prin consumul de alcool după ce a produs un accident de circulație soldat cu victimă, a cunoscut că pune în continuare în pericol securitatea circulației rutiere și totodată îngreunează activitatea organelor judiciare în legătură cu acel accident și, deși nu a urmărit acest rezultat, a acceptat totuși producerea lui.
Cele patru infracțiuni au fost săvârșite de către inculpat în condițiile concursului real prevăzut de art. 33 lit. a din C.pen., întrucât au fost comise de acesta înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a ținut seama, în baza art. 52, 72 C.penal, de modul și împrejurările săvârșirii faptei, atitudinea inculpatului după producerea accidentului care a părăsit locul accidentului ș ia continuat să consume băuturi alcoolice, urmările produse, contând în vătămarea corporală a părții vătămate, leziunile produse necesitând 12 zile de îngrijiri medicale.
Totodată instanța de fond a avut în vedere persoana inculpatului, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, precum și de atitudinea sinceră a acestuia care, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, a recunoscut săvârșirea faptelor.
Pentru considerentele expuse mai sus și cu aplic. disp. art. 3201 C.proc.penală, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă îndreptată spre minimul special, astfel redus, va conduce la constrângerea și reeducarea inculpatului, astfel că l-a condamnat pe inculpat la pedepsele de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație, dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de consum de alcool de către conducătorul vehiculului, după producerea unui accident de circulație care a avut ca rezultat vătămarea integrității corporale a unei persoane, până la testarea cu aparatul alcooltest.
În temeiul art. 33 lit. a C.p. și art. 34 lit. b C.p., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 4 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 2 luni, urmând ca inculpatul să execute 1 an și 6 luni închisoare.
În privința pedepsei accesorii, instanța de fond a reținut că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii, 06.10.2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura și gravitatea infracțiunii pe care a comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu art. 3 din protocolul 1 la convenție și prin urmare, nu a interzis inculpatului decât dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prev. de art. 64 lit. a teza a II a și b C.pen., reținând că, față de natura infracțiunii, nu se impune și interzicerea dreptului de a alege, prev. de art. 64 lit. a teza I C.pen..
Prin decizia nr. LXXIV (74)/2007, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art. 71 din C.penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c din C.penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din C.penal.
În același sens, interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c C.pen., trebuie analizat în contextul faptei săvârșite de inculpat, constatând că față de natura acesteia, nu se impune interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, având în vedere că acesta nu s-a folosit la săvârșirea faptei de nici una din situațiile prevăzute de acest text legal.
Prin urmare, în temeiul art. 71 C.pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza a II a și b C.pen.
Cât privește individualizarea executării pedepsei, față de cuantumul acesteia, de persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale ale acestuia, de periculozitatea socială a acestuia, prima instanță a apreciat că reeducarea sa, precum și scopul sancționator și de prevenție generală al pedepsei pot fi atinse chiar fără executare în regim de detenție.
Astfel, văzând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C.penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Totodată, în temeiul art. 82 C.penal s-a stabilit în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata de 3 ani și 6 luni, iar în baza art. 359 C.proc.penală i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C.pen., în sensul că săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară, respectiv că, dacă până la expirarea termenului de încercare inculpatul nu a stabilit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța va dispune revocarea suspendării pedepsei, dispunând executarea pedepsei.
Suspendând executarea pedepselor principale, instanța de fond a dispus în temeiul art. 71 al. 5 C.pen., suspendarea și a pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor închisorii.
În ceea ce privește latura civilă, instanța de fond a constatat că partea vătămată G. O. s-a constituit parte civilă în prezenta cauză cu suma de 80.000 lei reprezentând daune civile (f. 44 – dosar instanță).
S. C. Județean de Urgență Timișoara nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză (f. 19 – dosar instanță).
Pentru recuperarea prejudiciul generat prin infracțiune, în cauză a fost citat asigurătorul S.C „U. V. I. G.” S.A, autoturismul marca Mitsubishi Eclipse cu numărul de înmatriculare_ condus de inculpat fiind asigurat valabil de răspundere civilă auto potrivit poliței RCA ./12/S5/KX nr._ din data de 23.05.2009 până în data de 22.11.2009 (f. 16 dosar UP).
Analizând acțiunea civilă formulată de părțile civile, instanța de fond a apreciat că, în cauză, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina inculpatului pentru fapta proprie în condițiile art. 998-999 C.civ.
Analizând răspunderea pentru fapta proprie a inculpatului, prima instanță a constatat că potrivit art. 998 C.civ., „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara” iar potrivit art. 999 C.civ., „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar și de acela cea a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa”.
Textele legale citate instituie principiul răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat și presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite; existența unui prejudiciu; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, condiții ce se regăsesc întrunite cumulativ în cauză.
Fapta ilicită a inculpatului constă în conduita acestuia în trafic, în condițiile nerespectării dispozițiilor legale în materia circulației pe drumurile publice reglementată de O.U.G. nr.195/2002.
Vinovăția inculpatului îmbracă forma culpei exclusive, astfel cum a fost precizat mai sus.
Urmarea imediată constă în cauzarea de leziuni vindecabile în 12 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 1282/13.047.2009 emis de I.M.L Timișoara (f. 28 – dosar UP).
Între fapta inculpatului și urmarea imediată există raport de cauzalitate, astfel cum reiese din materialul probator administrat în cauză.
Cu privire la acțiune civilă formulată de partea civilă G. O., instanța de fond a constatat următoarele:
Cu privire la daunele materiale solicitate, reprezentând contravaloarea contractelor de prestări servicii încheiate de . nr. 11/20.06.2009, nr. 14/13.06.2009 (f. 56-63), prima instanță a constatat că rezilierea contractelor respective nu constituie o consecință directă a faptei inculpatului, astfel că va respinge aceste pretenții ca neîntemeiate.
Totodată, instanța de fond a apreciat ca dovedite daune materiale în cuantum de 2400 euro, din care 2000 euro reprezintă suma de bani înmânată de partea civilă proprietarului autoturismului condus de partea civilă în momentul accidentului și 400 euro reprezentând cheltuieli medicale, potrivit declarațiilor martorilor J. F. și G. D. D..
Cu privire la daunele morale solicitate, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului, prin cauzarea unor leziuni constând în traumatism cervical indirect cu fractură masă articulară C4stg. Fără deplasare, contuzie coloană lombară, cu imobilizare în guler Philadelphia, care au necesitat un număr de 12 zile de îngrijiri medicale este de natură să cauzeze suferințe fizice și psihice care, raportat la gravitatea leziunii, numărul de zile de îngrijiri medicale, justifică acordarea sumei de 4000 lei.
Instanța de fond a respins în rest acțiunea civilă a părții civile G. O. ca neîntemeiată, întrucât despăgubirile acordate nu pot constitui o îmbogățire fără justă cauză a părții vătămate, ci o compensație justificată și proporțională pentru prejudiciul suferit.
Față de cele de mai sus, în baza art. 14 și 346 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 998, 999 Cod civil, art. 49 alin. 1 și art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G. O. și a obligat inculpatul M. C., alături de asigurătorul ., în limitele contractului de asigurare, să plătească părții civile G. O. suma de 2400 euro cu titlu de daune materiale și suma de 4000 lei cu titlu de daune morale. A respins în rest acțiunea civilă ca neîntemeiată.
În baza art. 14 și 346 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art. 998, 999C.civ., rap. la art. 313 al. 1 din Legea 95/2006 modificată prin O.U.G. 72/2006, a luat act că S. C. Județean de Urgență Timișoara nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva sentinței penale nr. 935 din 09.04.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ au declarat recurs inculpatul M. C., asiguratorul Uniqua A. SA București și partea civilă G. O., înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 23.05.2012, sub nr._ .
În motivarea recursului formulat de către asigurator, s-a arătat că se critică sentința recurată sub aspectul cuantumului despăgubirilor materiale în sumă de 2400 euro, pe care instanța de fond le-a acordat părții civile în baza unor criterii care exced prevederilor legale, partea civilă G. O. nedepunând niciun document în dovedirea pretențiilor sale materiale, solicitându-se în final înlăturarea obligației asiguratorului de la plata sumei de 2400 euro ca nedovedită.
Recursurile formulate de către partea civilă și inculpat au fost motivate cu ocazia susținerii recursurilor formulate oral în ziua judecății.
Inculpatul prin apărătorul său a solicitat reducerea pedepsei aplicate întrucât nu are antecedente penale și a beneficiat de dispozițiile art. 3201 C.p.p., iar apărătorul părții civile a solicitat majorarea daunelor materiale și morale solicitate.
Examinând sentința penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art. 3856 alin. 3 C.p.p., instanța constată că recursurile formulate de inculpatul M. C., asiguratorul Uniqua Aigurări SA București și partea civilă G. O. sunt nefondate, hotărârea Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Astfel, instanța de fond, în mod judicios a stabilit starea de fapt dedusă judecății în baza materialului probator existent în cauză, respectiv aceea că în data de 08.07.2009, în jurul orelor 21:00, inculpatul M. C., în timp ce conducea autoturismul marca Mitsubishi Eclypse, cu număr de înmatriculare_, pe Calea Buziașului din Timișoara, având o îmbibație alcoolică peste limita legală (1,55 g ‰ prima recoltare, respectiv 1,35 g ‰ a doua recoltare), a produs un accident de circulație, lovind în spate autoturismul marca Mercedes 240D cu număr de înmatriculare_, condus de numitul G. O., care s-a soldat cu vătămarea corporală a acestuia din urmă, necesitând un număr de 12 zile de îngrijiri medicale, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea poliției, deplasându-se în continuare la un bar din localitatea Moșnița V., unde a continuat să consume băuturi alcoolice până în jurul orelor 22:00 – 23:00, când a fost testat cu aparatul alcooltest de către agenții de poliție, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr./l alcool pur în sânge, de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea poliției și de consum de alcool de către conducătorul vehiculului după producerea unui accident de circulație, care a avut ca rezultat vătămarea integrității corporale a unei persoane până la testarea cu aparatul alcooltest a concentrației de alcool în aerul expirat, prev. de art. 184 alin. 1 și 3 C.p., art. 87 alin. 1, art. 89 alin. 1 și art. 90 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 modif. și completată.
Săvârșirea infracțiunilor prezentate mai sus nu a fost contestată de către inculpat, dimpotrivă acesta a recunoscut săvârșirea acestora și a ales procedura simplificată a judecării cauzei pe baza materialului de urmărire penală, conform dispozițiilor art. 3201 C.p.p., cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, astfel că prezumția de nevinovăție de care a beneficiat inculpatul a fost răsturnată în speța de față.
Inculpatul a criticat cuantumul pedepselor aplicate în cauză, pedeapsa rezultantă fiind de 1 an și 6 luni închisoare, însă, din analiza cuantumului pedepselor, se poate reține că instanța a aplicat pedepsele minime posibile, în condițiile raportării la dispozițiile art. 3201 C.p.p., cea mai ridicată pedeapsă fiind aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, de 1 an și 4 luni închisoare, însă acesta este minimul special prevăzut de legea penală, după aplicarea reducerii limitelor de pedeapsă într-o primă etapă, potrivit dispozițiilor art. 3201 C.p.p.
În esență, inculpatul a solicitat pe lângă aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.p.p., reținerea unor circumstanțe atenuante facultative în sensul valorificării lipsei antecedentelor penale, pentru ca pedeapsa rezultantă să fie sub minimul special prevăzut de legea penală, însă această solicitare nu se impune a fi admisă, raportat la faptul că inculpatul a săvârșit patru infracțiuni în concurs, dintre care trei infracțiuni cu intenție și una din culpă, ultima având ca rezultat vătămarea corporală a unei persoane, respectiv comportamentul antisocial relativ grav în ceea ce privește circulație pe drumurile publice, urcându-se la volan după ce a consumat băuturi alcoolice, a părăsit locul accidentului fără încuviințarea poliției și a apoi, din nou, a consumat băuturi alcoolice până la testarea sa, stare de fapt care conduce la ideea că nu se impune a fi reținute în sarcina sa circumstanțe atenuante facultative.
De altfel, instanța de fond în mod judicios a apreciat că pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare trebuie sporită cu 2 luni închisoare, pedeapsa finală pe care inculpatul trebuie să o execute fiind de 1 an și 6 luni închisoare, care a fost suspendată condiționat conform disp. art. 81 și urm. C.p., fiind întrunite condițiile impuse de acest text de lege, iar cuantumul pedepsei este de natură să conducă la reeducarea inculpatului.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, aceasta a fost corect soluționată prin obligarea inculpatului alături de asiguratorul . să plătească 2400 euro cu titlu de daune materiale, cheltuielile în acest cuantum fiind dovedite de către martorii J. F. și G. D. D., 2000 euro reprezentând suma de bani înmânată proprietarului autoturismului pentru reparația mașinii, pe care o conducea partea civilă, respectiv 400 euro cheltuieli medicale cu efectuarea unui examen RMN.
Asiguratorul a criticat obligarea sa la aceste cheltuieli materiale, arătând că nu au fost depuse înscrisuri în acest sens, însă instanța de recurs apreciază că dovedirea pretențiilor se poate face cu orice mijloc de probă, inclusiv cu declarațiile martorilor audiați în cauză, întrucât pentru unele categorii de cheltuieli nu pot fi produse probe cu înscrisuri sau sunt situații când, din cauza stării de sănătate a părții civile, acest lucru nu s-a putut realiza.
Existând însă probe certe și credibile că aceste cheltuieli au fost efectuate de către partea civilă G. O., instanța apreciază că ele trebuie acordate, întrucât sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, există fapta cauzatoare de prejudicii, prejudiciul produs și legătura de cauzalitate între acestea, astfel că despăgubirea părții civile trebuie să aibă loc, iar modalitatea în care s-a produs prin hotărârea instanței de fond poate fi apreciată ca fiind temeinică și legală.
Cu privire la solicitarea părții civile, de acordare cu titlu de daune materiale a pretențiilor derivând din rezilierea unor contracte de prestări servicii încheiate de ., instanța constată că nu poate exista un corespondent între fapta inculpatului și rezilierea unor contracte de prestări servicii, la care partea civilă este parte prin firma sa de construcții, iar, în acest context, aceste pretenții urmează a fi respinse în consecință.
Cu privire la cuantumul daunelor morale, în mod judicios s-a constatat că partea civilă a suferit leziuni care au necesitat 12 zile de îngrijiri medicale, leziuni ce au cauzat suferințe fizice și psihice, iar pentru compensarea acestora se impune acordarea unei sume de 4000 lei reprezentând daune morale, sumă care este suficientă pentru a reprezenta o compensare echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.
Pentru toate aceste considerente, văzând că nu sunt motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondate recursurile formulate de inculpatul M. C., asiguratorul Uniqua A. SA București și partea civilă G. O..
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge recursurile declarate de inculpatul M. C., asiguratorul Uniqua A. SA București și partea civilă G. O. împotriva sentinței penale nr. 935 din 9.04.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
În temeiul art. 192 alin. 2 C. Pr. pen. obligă fiecare parte recurentă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, C. I. M. | JUDECĂTOR, A. N. | JUDECĂTOR, G. B. |
GREFIER,
I. S.
Red. G.B./03.10.2012
Tehnored. I.S. - 2 ex./08.10.2012
Primă inst.: Judecătoria Timișoara – jud. S. L.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ operator 2711
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 1260/R
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge recursurile declarate de inculpatul M. C., asiguratorul Uniqua A. SA București și partea civilă G. O. împotriva sentinței penale nr. 935 din 9.04.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
În temeiul art. 192 alin. 2 C. Pr. pen. obligă fiecare parte recurentă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, C. I. M. | JUDECĂTOR, A. N. | JUDECĂTOR, G. B. |
| ← Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1330/2012. Curtea... → |
|---|
