Falsul privind identitatea. Art. 293 C.p.. Decizia nr. 1000/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1000/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-06-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1000/R
Ședința publică din 28 iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR:G. B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul A. M. împotriva sentinței penale nr. 1296/28.04.2011 pronunțată de Judecătoria A..
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul recurent A. M. lipsă, se prezintă avocat ales N. A..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara Timișoara este reprezentat de procuror E. Badică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat N. A., solicită acordarea unui termen pentru pregătirea apărării.
Instanța acordă cuvântul asupra cererii formulate.
Procurorul solicită admiterea cererii de amânare.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de apărătorul ales al inculpatului, avocat N. A., dat fiind că în cauză a mai fost acordat un termen de judecată la care procedura de citare a fost legal îndeplinită, inculpatul având posibilitatea să-și angajeze apărător ales și să-și pregătească apărarea, termenul acordat în acest sens fiind rezonabil înmânează apărătorul ales al inculpatului dosarul în vederea studierii, urmând să fie reapelată cauza.
După studiul dosarului, cauza a fost reapelată, la apelul nominal făcut în ședința publică prezentându-se pentru inculpatul recurent A. M. lipsă, avocat ales N. A..
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent A. M., avocat N. A., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că din materialul probator reiese că inculpatul susține că nu a fost legal citat, el fiind plecat în străinătate la momentul judecării cauzei și mandatul european de arestare nu s-a pus în executare pe motivul citării legale a inculpatului. Se maia rată că inculpatul a prezentat din greșeală buletinul fratelui său, neștiind ce faptă a săvârșit.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A., emis în dosar nr.7887/P/2009 la data de 03.01.2011, înregistrat la această instanță la data de 10.01.2011 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul A. M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.293 al.1 Cod penal și art.20 Cod penal raportat la art.70 al.1 din OUG 105/2001 cu aplicarea art.33 lit. b) Cod penal.
Prin rechizitoriu s-a reținut că în data de 08.12.2009, orele 21,30, învinuitul A. M. a încercat să treacă ilegal frontiera de stat din România în Ungaria prin S.P.F. Nădlac, legitimându-se în fața organelor de control cu cartea de identitate românească (valabilă) ., nr._ eliberată la data de 25.05.2006 de SPCLEP G., pe numele de „A. S.”, declinându-și în fața organelor de frontieră identitatea din acest document.
Cu privire la modalitatea de dobândire a cărții de identitate românești, prezentată de învinuit cu ocazia controlului efectuat la frontiera de stat, acesta a declarat că documentul l-a sustras de la locuința fratelui său A. S., respectiv de la titular, intenționând că ajungă cu acest document în Spania.
Învinuitul, în cursul urmăririi penale, a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Prin sentința penală nr. 1296 din 28.04.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în baza art. 20 Cod penal raportat la art. 70 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul A. M., la: 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de trecere ilegală a frontierei de stat.
În baza art. 293 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal a fost condamnat aceeași inculpat la 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.
În baza art. 33 lit. b) Cod penal raportat la art. 34 Cod penal au fost contopite pedepsele rezultante astfel obținute în pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare pe care a sporit-o cu 3 luni, inculpatul urmând să execute: 9(nouă) luni închisoare
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, Judecătoria A. a reținut următoarele:
Inculpatul a sustras în cursul lunii decembrie 2009 cartea de identitate . nr._ de la domiciliul fratelui său A. S..
Ulterior, s-a reținut că inculpatul s-a prezentat la data de 08 decembrie 2009 la PTF Nădlac, unde s-a legitimat la control cu actul de identitate românesc aparținând persoanei sus-amintite, declinându-și totodată datele de identitate din acesta.
Prima instanță a constatat că declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală și din faza de judecată se coroborează cu această stare de fapt, inculpatul recunoscând și regretând săvârșirea faptei..
Instanța de fond a reținut de asemenea că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale după cum rezultă din fișa de cazier judiciar de la fila 13 dosar urmărire penală, fiind condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 6 din 11.05.2001 a Tribunalului G., din executarea pedepsei fiind eliberat la data de 31 mai 2005, cu un rest rămas neexecutat de 1003 zile.
S-a constatat că în drept, fapta inculpatului de a încerca să treacă ilegal frontiera de stat dintre România și Ungaria întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 70 alin. 1 din OUG nr. 105/2001.
De asemenea, s-a reținut că fapta inculpatului de a se legitima la PTF Nădlac cu un act de identitate aparținând altei persoane, prezentându-se astfel sub o identitate falsă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. 1 Cod penal.
S-a constatat că faptele inculpatului descrise mai sus au fost săvârșite în situația concursului de infracțiuni fiind aplicabile dispozițiile art. 33 alin. 1 lit. b) Cod penal.
Prima instanță a reținut că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale după cum rezultă din fișa de cazier judiciar de la fila 13 dosar urmărire penală, suferind mai multe condamnări succesive, prezenta faptă fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie față de pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 6 din 11.05.2001 a Tribunalului G., din executarea pedepsei fiind eliberat la data de 31 mai 2005, cu un rest rămas neexecutat de 1003 zile. Cum această stare nu a fost evidențiată prin actul de sesizare, instanța va reține starea de recidivă postexecutorie cu privire la persoana inculpatului.
S-a reținut că recidiva, ca instituție de drept penal, nu poate fi integrată în conținutul noțiunii de „încadrare juridică a faptei”, în acest sens pronunțându-se și fosta Curte Supremă de Justiție prin decizia nr. 5323 din 4 decembrie 2002. Într-adevăr, încadrarea juridică a faptei privește reflectarea sintetică a faptei săvârșite în realitatea materială, cu toate elementele sale componente în conținutul instituțiilor de drept aplicabile, respectiv corelația, delimitarea materială a unei fapte prevăzute de legea penală în raport cu alte fapte săvârșite de o persoană. Față de acest cadru astfel delimitat, încadrarea juridică a faptei va privi aplicarea dispozițiilor legale referitoare la conținutul legal al infracțiunii, referitoare la forme ale infracțiunii (determinate de specificitatea realizării elementului material:infracțiune în formă simplă/continuată, sau în raport cu participanții la infracțiune: diferitele forme de participație ), respectiv vizând stabilirea limitelor materiale ale unei fapte infracționale și raportul acesteia cu alte fapte prevăzute de legea penală (concurs/infracțiune în formă continuată). În același sens datele obiective referitoare la faptă sau la realitatea înconjurătoare în care aceasta se săvârșește,susceptibile de a produce efecte în ceea ce privește răspunderea penală (circumstanțele reale) vor urma același regim.
În schimb, s-a reținut că alte instituții de drept penal, cu influență asupra consecințelor faptei pe planul răspunderii penale, dar vizând, stări personale ale făptuitorului (minoritatea, circumstanțele atenuante sau agravante personale ) sau istoricul aceleiași persoane (existența antecedentelor penale, recidiva) nu țin de încadrarea juridică a faptei, ci privesc corecta aplicarea legii. Față de acestea, rezultă că la reținerea stării de recidivă nu se impune a se face aplicarea dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală, privind punerea în discuție a schimbării de încadrare juridică, urmând a fi aplicabile aceleași principii aferente și altor instituții ce atrag un regim sancționator agravant (spre exemplu, revocarea sau anularea suspendării condiționate a executării pedepsei).
La individualizarea sancțiunilor aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal. Prima instanță a avut astfel în vedere atitudinea sinceră a inculpatului în fața organelor de urmărire penală, recunoașterea faptelor reținute în sarcina sa iar, în defavoarea inculpatului împrejurarea că acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist.
Față de aceste considerente instanța de fond a apreciat că pedepsele de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii tentativă de trecere ilegală a frontierei de stat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 70 alin. 1 din OUG nr. 105/2001 și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. 1 Cod penal, sunt de natură a realiza scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal.
În baza art. 33 alin. 1 lit. a) și b) și art. 34 Cod penal prima instanță a contopit pedepsele rezultante astfel obținute în pedeapsa rezultantă de 6 luni pe care a sporit-o cu 3 luni, inculpatul urmând să execute 9 luni închisoare
Ca pedeapsă accesorie, pe durata și în condițiile stabilite de art.71 Cod penal, inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) Cod penal. Instanța în temeiul Art. 3 din Protocolul nr. 1. Dreptul de a vota - Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența în materie Hotărârea din 30 martie 2004 „Hirst c. Marea Britanie”, nu va interzice inculpatului dreptul a alege reținând că față de natura infracțiunii care a atras pedeapsa accesorie nu se impune interzicerea acestui drept, inculpatului fiindu-i interzis doar dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.
Întrucât inculpatul a fost condamnat, în baza 349 Cod procedură penală raportat la art.191 Cod procedură penală acesta a fost obligat și la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 900 lei.
Împotriva sentinței penale nr.1296 din 28.04.2011 pronunțată de Judecătoria A. a declarat recurs, în termen legal, inculpatul A. M., recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara.
În motivarea recursului declarat de inculpat se solicită admiterea acestuia, casarea sentinței penale recurate și urmare a rejudecării constatarea că procedura de citare cu inculpatul nu a fost îndeplinită conform art.178 și urm.C.pr.pen., că nu a avut cunoștință de proces, că a fost arestat în vederea extrădării iar ulterior pus în libertate deoarece nu s-a putut face dovada că a avut cunoștință de procesul penal, solicitând să i se ia o declarație întrucât dorește să recunoască săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și să beneficieze de cauza de reducere a pedepsei.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu potrivit art. 3856 Cpp, instanța de recurs apreciază că sentința penală atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt și ansamblul probator administrat în cauză.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului recurent A. M. privind repunerea în termenul de recurs, instanța constată că potrivit art. 3853 Cpp rap. la artr. 364 Cpp, recursul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei. În speța de față nu se pune problema repunerii în termenul de recurs, câtă vreme nu există elemente care să permită concluzia că inculpatul a început executarea pedepsei aplicată, afirmațiile sale referitoare la arestarea pe teritoriul Germaniei odată cu demararea procedurilor de extrădare nefiind dovedite, astfel că se va aprecia să suntem în prezența unei căi de atac declarate în termen care va fi analizată sub aspectul temeiniciei acesteia.
La data de 08.12.2009 inculpatul A. M. a încercat să treacă ilegal frontiera de stat din România în Ungaria prin SPF Nădlac legitimându-se în fața organelor de control cu cartea de identitate românească . nr._ eliberată de SPCLEF G. pe numele A. S., declinându-și în fața Poliției de Frontieră identitatea din acest document. Starea de fapt prezentată reiese din procesul-verbal de constatare întocmit de IJPF A. – SPF Nădlac – fila 3 dosar UP din care rezultă că la controlul de frontieră efectuat s-a constatat că persoana care a prezentat documentul la control nu este una și aceeași persoană cu cea din fotografia titularului documentului, inculpatul recunoscându-și adevărata identitate ca fiind cea din cartea de identitate provizorie găsită asupra sa. Procesul-verbal de constatare la care s-a făcut referire a fost semnat de inculpat fără obiecțiuni, arătând că documentul prezentat organelor Poliției de Frontieră aparține fratelui său de la care a fost luat pentru a reuși să treacă frontiera. În declarația dată în cursul urmăriri penale – filele 8-10 dosar UP, inculpatul a recunoscut că a încercat să treacă frontiera Româno-Ungară cu destinația Spania, deși nu avea documente de identitate valabile deoarece intenționa să ajungă la soția sa care locuia în Spania. În continuarea declarațiile inculpatul mai arată că documentul de identitate aparține fratelui său de la care l-a luat fără a-i comunica acest lucru și s-a deplasat la frontieră ca pasager într-un autocar cu destinația Spania, legitimându-se cu cartea de identitate a fratelui pentru a trece frontiera. În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, recunoaștere care se coroborează și cu declarația martorului A. S. – fila 16 dosar UP care confirmă susținerile inculpatului referitor la sustragerea de către acesta a cărții de identitate, fără a dori însă să formuleze plângere penală împotriva sa.
Raportat la starea de fapt mai sus prezentată instanța de recurs apreciază că în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului A. M. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de trecere ilegală a frontierei de stat și fals privind identitatea, fapte prev. de art. 20 Cp, rap. la art. 70 al. 1 din OUG 105/2001 și art. 293 al. 1 Cp, totul cu aplic.art. 37 lit. b Cp.
În conformitate cu dispozițiile art.72 C.pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 C.pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Raportat la antecedența penală a inculpatului care a suferit numeroase condamnări evidențiate în fișa de cazier judiciar a acestuia – fila 13 dosar UP, instanța de recurs apreciază că pedeapsa de 9 luni închisoare cu executare în regim de detenție este suficientă pentru reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte antisociale, neexistând temei pentru diminuarea cuantumului acesteia.
Prin urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cpp va fi respins ca nefondat recursul peste termen formulat de inculpatul A. M. împotriva sentinței penale nr. 1296/28.04.2011 pronunțată de Judecătoria A..
În baza art. 192 al. 2 Cpp va fi obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cpp respinge, ca nefondat recursul peste termen formulat de inculpatul A. M. împotriva sentinței penale nr. 1296/28.04.2011 pronunțată de Judecătoria A..
În baza art. 192 al. 2 Cpp obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.06.2012.
Președinte, Pentru JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
L. ANI B. bugarsky gheorghe anca nacu
aflat în co semnează
președinte complet,
L. ANI B.
Grefier,
C. U.
Red. A.N.-16.07.2012
Dact. C.U. –.03.07.2012
Prima inst jud. L. M. U. – Judecătoria A.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 1198/2012.... → |
|---|
