Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1694/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1694/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-12-2012

Dosar nr._ Operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 1694/R

Ședința publică de la 06 Decembrie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. B.

Judecător L. Ani B.

Judecător A. N.

Grefier A. B.

Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află judecarea recursului declarat de inculpatul T. A. C. împotriva sentinței penale nr. 2480/03.10.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent personal, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu P. A. din cadrul Baroului T., cu delegație la dosar, lipsind partea responsabilă civilmente T. C. L., partea civilă intimată S. V. I. și S. de Probațiune de pe lângă T. A..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Avocatul din oficiu solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea sentinței și reducerea pedepsei aplicate acestuia sub minimul special prevăzut de lege.

Procurorul pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat, pedeapsa aplicată acestuia fiind corect individualizată.

Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în libertate, arată că are probleme familiale și a recuperat prejudiciul.

INSTANȚA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2480 din 3.10.2012, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în baza art. 208 alineat 1, 209 alineat 1 lit. a,g Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, în condițiile art. 320¹ C.p.p., a fost condamnat la 1 an și 2 luni închisoare inculpatul T. A. C., cu antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 110¹ alineat 2 Cod penal raportat la art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 1953/2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare, care urmează să fie executată în întregime alături de pedeapsa stabilită mai sus, inculpatul T. A. C. urmând a executa pedeapsa finală de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 literele a, cu excepția dreptului de a alege, și b Cod penal.

În baza art. 350 C.p.p. s-a menținut starea de arest a inculpatului T. A. C., iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus starea de reținere și de arest preventiv de la data de 24 mai 2012 la zi.

În baza art. 208 alineat 1, 209 alineat 1 lit. a,g Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare inculpatul T. F. M., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 literele a, cu excepția dreptului de a alege, și b Cod penal.

În baza art. 81, 82 și 110 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului T. F. M. pe un termen de încercare de 3 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83, 84 Cod penal.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. V. I., și în consecință au fost obligați inculpații, în solidar între ei și în solidar cu partea responsabilă civilmente T. C. L., la plata sumei de 500 lei către partea civilă, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 191 C.p.p. a fost obligat fiecare inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente T. C. L., la plata sumei de câte 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a dispus virarea sumei de 600 lei în contul BA A..

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. cu nr. 3402/P/2012, înregistrat la instanță cu nr._, au fost trimiși în judecată inculpații T. A. C., arestat preventiv în cauză, și T. F. M., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal, art. 209 alin. 1, lit. a, g Cod penal, cu aplic. art. 99 și următoarele Cod penal.

În motivarea actului de sesizare al instanței s-a arătat că, cei doi inculpați au pătruns pe timp de noapte în ferma aparținând părții vătămate S. V. I., de unde au sustras mai multe bunuri.

Inculpații au recunoscut comiterea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

În vederea soluționării cauzei, au fost avute în vedere toate mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, iar în faza de judecată a fost audiat inculpatul T. A. C. și s-au efectuat referate de evaluare pentru cei doi inculpați minori.

Din analiza actelor dosarului instanța de fond a reținut următoarele:

În noaptea de 22 spre 23 mai 2012, în jurul orei 01,00, cei doi inculpați au pătruns în interiorul fermei nr. 8 Izvorin din localitatea Vinga, ce aparține părții vătămate S. V. I..

După ce au pătruns în curtea fermei, cei doi inculpați au intrat în mai multe încăperi deschise, de unde au sustras 10 saci cu îngrășământ agricol și o motocositoare de tăiat iarba. Inculpatul T. A. C. a intrat în grajd, de unde a sustras o căruță și un cal, au pus în căruță bunurile sustrase apoi au plecat spre localitatea Mănăștur.

Bunurile sustrase au fost ascunse de cei doi în interiorul imobilului de la numărul 293 din localitatea Mănăștur și au fost ridicate de către organele de poliție și restituite părții vătămate S. V. I., fiind evaluate la suma de 6100 lei.

Faptele comise de către cei doi inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alineat 1, 209 alineat 1 lit. a, g Cod penal.

Săvârșirea faptelor de către cei doi inculpați a rezultat din coroborarea întregului material probator administrat în cursul urmăririi penale cu declarațiile celor doi inculpați, prin care aceștia au recunoscut comiterea faptelor. Un alt argument determinant în aprecierea vinovăției inculpaților a fost faptul că bunurile sustrase au fost descoperite la locația indicată de către inculpați.

La individualizarea sancțiunii aplicate inculpaților, prima instanță a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, au fost aplicate prevederile art. 99 și următoarele în cazul ambilor inculpați, aceștia având vârstele de 17 ani. respectiv 14 ani la momentul comiterii faptei. În ce îl privește pe inculpatul T. A. C. s-au aplicat prevederile art. 320 indice 1 C.p.p., dar s-a reținut și faptul că acesta a mai fost condamnat anterior la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare pentru comiterea unor infracțiuni de tâlhărie, furt calificat și violare de domiciliu, prin sentința penală nr. 1953/2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare. S-au mai avut în vedere și concluziile referatelor de evaluare, referitor la factorii care au influențat sau care pot influența conduita inculpaților și perspectivele de reintegrare socială.

Față de aceste criterii, prima instanță a considerat că pedepsele de câte 1 an și 2 luni închisoare pentru inculpatul T. A. C. și de 1 an și 6 luni închisoare pentru inculpatul T. Florjn M. sunt de natură a realiza scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 Cod penal în cazul ambilor inculpați. Astfel, în condițiile prevăzute de art. 71 alineat 2 Cod penal și față de prevederile din decizia LXXIV/2007 a ÎCCJ, instanța a apreciat că în acest caz se impune interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite. Nu a fost interzis dreptul de a alege, avându-se în vedere practica CEDO în materie (cauza Hirst vs. Marea Britanie) și nici nu s-a interzis dreptul prevăzut de art. 64 lit. c Cod penal, câtă vreme inculpații nu se află în vreunul din cazurile prevăzute în acest text legal. Nici drepturile prevăzute de art. 64 literele d și e Cod penal nu pot fi interzise, în condițiile în care infracțiunea comisă de către inculpați nu are legătură cu natura și scopul reglementării acestor drepturi.

În baza art. 110¹ alineat 2 Cod penal raportat la art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 1953/2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare, care se va executa în întregime alături de pedeapsa stabilită prin prezenta sentință de 1 an și 2 luni închisoare, inculpatul T. A. C. urmând a executa pedeapsa finală de 4 ani închisoare. Această pedeapsă nu poate fi executată decât în regim de detenție, având în vedere prevederile art. 110¹ alineat 2 Cod penal raportat la art. 83 Cod penal, și multitudinea de infracțiuni comise până la vârsta de 17 ani de către inculpat.

În baza art. 350 C.p.p. s-a menținut starea de arest a inculpatului T. A. C. iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus starea de reținere și de arest preventiv de la data de 24 mai 2012 la zi. Menținerea stării de arest se impune având în vedere soluția de condamnare în regim de executare și necesitatea de a împiedica inculpatul să comită alte infracțiuni.

În ce îl privește pe inculpatul T. F. M., față de lipsa antecedentelor penale și de atitudinea sinceră a inculpatului, având în vedere și concluziile referatului de evaluare, instanța a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că a suspendat condiționat executarea pedepsei, conform art. 81 și 110 Cod penal, pe un termen de încercare de 3 ani, fixat conform art. 82 și 110 Cod penal.

S-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83 și 84 Cod penal.

Partea vătămată S. V. I. s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 500 lei reprezentând contravaloarea distrugerilor aduse de către inculpați căruței sustrase. Cei doi inculpați nu au adus obiecțiuni la admiterea acțiuni civile, iar inculpatul T. A. C. a fost chiar de acord să plătească despăgubirile solicitate. În aceste condiții, față de prevederile art. 14, 16¹ alineat 3 și 346 C.p.p., precum și cele ale 1349 cod civil și urm., 1372 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. V. I. și au fost obligați inculpații, în solidar între ei și în solidar cu partea responsabilă civilmente T. C. L., la plata sumei de 500 lei către partea civilă, cu titlu de daune materiale.

Împotriva sentinței penale nr. 2480/03.10.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ a declarat recurs, în termen legal, inculpatul T. A. C., solicitând reducerea pedepsei și o altă modalitate de executare.

Recursul nu a fost motivat în scris, iar susținerile orale ale inculpatului și apărătorului său din oficiu sunt consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Analizând recursul declarat de inculpat, prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 385⁶ alin. 3 C.p.p., instanța constată că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesele verbale de constatare a efectuării actelor premergătoare, procesele verbale de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor, declarațiile părților vătămate, dovezile de ridicare-predare a bunurilor sustrase, coroborate cu declarația inculpatului care a recunoscut faptele și a uzat de procedura simplificată prevăzută de art. 320¹ C.p.p.

Încadrarea juridică dată faptelor este legală și temeinică, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g C.p. raportat la art. 99 C.p. De altfel nici starea de fapt, nici încadrarea juridică nu au fost contestate de inculpat în recurs.

În ce privește cuantumul pedepsei, instanța de recurs apreciază că nu se impune reindividualizarea acesteia în sensul reducerii sale, fiindu-i aplicată inculpatului o pedeapsă care reflectă gravitatea faptei, perseverența infracțională deosebită, disprețul acestuia față de clemența de care a beneficiat din partea organelor judiciare prin comiterea faptelor după ce beneficiase de suspendarea sub supraveghere a unei pedepse.

Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. În speță, pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de furt calificat este în măsură să asigure scopul prevăzut de legiuitor de reeducare a inculpatului și prevenirea comiterii altor fapte penale. În acest sens, se reține că inculpatul T. A. C. (fila 53 dosar UP) a suferit anterior condamnări la pedepse minime pentru infracțiuni contra patrimoniului și persoanei, a dat dovadă de perseverență infracțională deosebită, iar măsurile dispuse de organele judiciare nu au condus la reeducarea sa, fiind necesară o sporire a acestora. Totodată, concluziile referatului de evaluare efectuat în cauză de S. de Probațiune de pe lângă T. A. sunt în sensul existenței unui număr mare de factori de natură să favorizeze comportamentul infracțional, obstacole ce generează dificultăți în procesul de reintegrare socială a inculpatului.

În raport cu data de comitere a infracțiunii deduse judecății în prezenta cauza, instanța de recurs constată că în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.110¹ C.p. raportat la art. 83 C.p., respectiv revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1953/2011 a Judecătoriei Timișoara. Prin urmare, pedeapsa finală de 4 ani închisoare ce urmează a fi executată de inculpat este rezultatul incidenței acestei instituții juridice și nu al unui proces de individualizare judiciară.

În ce privește modalitatea de executare, instanța de recurs constată că inculpatul nu îndeplinește condițiile pentru a se dispune o altă modalitatea de executare a pedepsei, decât cea în regim de deținere, întrucât nu se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea sancțiunii aplicate. În acest sens, se reține că prin sentința penală nr. 1953/2011 a Judecătoriei Timișoara, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pentru fapte de aceeași natură, ceea ce denotă perseverența sa, iar această modalitate de executare nu a fost aptă să ducă la reeducarea acestuia și prevenirea comiterii altor infracțiunii, ceea ce conduce la concluzia că singura modalitate eficientă de executare este cea în regim de deținere.

Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 385/15 pct.1, lit.b C.p.p. instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. A. C. împotriva sentinței penale nr. 2480/03.10.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .

În temeiul art. 350 C.p.p. se va menține starea de arest a inculpatului.

În temeiul art. 88 C.p. se va deduce în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la data de 03.10.2012 la zi.

În temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385/15 pct.1, lit.b C.p.p. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. A. C. împotriva sentinței penale nr. 2480/03.10.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .

În temeiul art. 350 Cpp. menține starea de arest a inculpatului.

În temeiul art. 88 Cp. deduce în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la data de 03.10.2012 la zi.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cpp. obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică de la 06 Decembrie 2012.

Președinte,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

G. B. L. ANI BOGDANANCA N.

Grefier,

A. B.

Red. L.B./07.12.2012

Tehnored. A.B.

2 ex./ 12 Decembrie 2012

Prima instanță: R. E. M.