Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 205/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 205/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-11-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
SENTINȚA PENALĂ Nr. 205 PI
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de condamnatul B. F. împotriva sentinței penale nr. 457/03.10.2013 pronunțată de C. de A. București- secția II-a penală în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru condamnatul lipsă, avocat oficiu S. O. în substituirea avocatului oficiu Gunther D..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu solicită admiterea contestației formulată de condamnat.
Procurorul solicită respingerea ca nefondată a contestației.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, la data de 15.09.2014 sub nr._, petentul condamnat B. F. a formulat contestație la executare, privind pedeapsa de 4 ani 6 luni și 20 de zile închisoare conform MEPÎ nr. 497/2013 emis de C. de A. București-Secția a II-a Penală.
Prin sentința penală nr.3558/1.10.2014 pronunțată de J. Timișoara în baza art. 47 alin.2 C.proc.pen., rap.la art. 598 alin.2 lit.d C.proc.pen raportat la art. 553, al.1, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara cu privire la soluționarea contestației la executare formulată de petentul condamnat B. F., aflat în executarea unei pedepse de 4 ani 6 luni și 20 de zile închisoare conform MEPÎ nr. 497/2013 emis de C. de A. București-Secția a II-a Penală și s-a declinat competența soluționării prezentei cauze în favoarea Curții de A. Timișoara.
Instanța a reținut că potrivit art. 553 al.1 C.pr.pen., hotărârea instanței penale, rămasă definitivă la prima instanță de judecată sau la instanța ierarhic superioară ori la instanța de apel, se pune în executare de către prima instanță de judecată, în speță C. de A., instanța ce a pronunțat sentința penală în a cărei executare se află petentul, iar instanța în a cărei rază teritorială se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței de executare, este C. de A. Timișoara, având în vedere că petentul condamnat la data formulării contestației se afla încarcerat în Penitenciarul Timișoara.
Potrivit art. 598 al.1 c.p.p. contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
De asemenea, potrivit al. 2 al aceluiași articol, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, prin urmare, competența materială în soluționarea contestației la executare formulată de petentul condamnat revenind Curții de A. Timișoara.
Urmare a declinării cauza a fost înregistrată la data de 10.11.2014 la C. de A. Timișoara, iar din analiza actelor dosarului instanța reține următoarea situație de fapt.
Prin sentința penală nr. 457/3.10.2013 pronunțată de C. de A. București- sectia II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 460/7.03.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a recunoscut sentința pronunțată de Tribunalul St. Polten- Austria la data de 08.05.2012 în dosar nr. 9Hv 41/12 F, modificată prin hotărârea Curții de A. Viena din 24.08.2012 din dosar 21 Bs 310/12 K și încheierea din 27.07.2011 pronunțată de J. Wiener Neustadt în dosar nr. 4 U 114/05 a, modificată prin decizia din 15.05.2012 a Judecătoriei Wiener Neustadt prin care cetățeanul român B. F. a fost condamnat la 4 ani, 6 luni și 20 de zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt grav în mod profesional prin efracție în cadrul unei organizații infracționale, fapte prev. de art 127, 128 al.2, art. 129 cif 123, art. 130 variantele 2,3,4 și art. 15 din Copdful penal austriac și tentativă de furt prev. de art. 15 și 127 din codul penal austriac. S-a reținut de către instanța română că fapta reținută în sarcina inculpatului are corespondent in conținutul infracțiunilor prev. de art. 20 cp rap. la art. 208,209 al.1 lit.e cp anterior și art. 208,209 al.1 lit.a,g,i cp anterior cu aplic art 41 al.2 cp anterior și art. 323 al.1 și 2 cp anterior.
Urmare a sentinței penale menționate s-a emis mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 497/10.-03.2014 al Curții de A. București- sectia II penală, dispunându-se transferarea condamnatului în România în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani, 6 luni și 20 de zile ce a fost aplicată, deducându-se din durata pedepsei perioada prevenției și pedepsei executate din 3.12.2011 la zi.
Nemulțumirea petentului vizează modul de deducere al arestului preventiv, în sensul că acesta solicită deducerea din pedeapsa aplicată a zilelor considerate ca executate.
Potrivit art. 72 cp „ perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate„. Petentul solicită așa cum s-a arătat, ca din perioada executată să se scadă perioada de timp în care acesta a lucrat, dar această activitate va fi luată în considerare potrivit art. 100 alin.3 C.p în calculul fracțiunilor de pedeapsă prev. la alin.1 de durata pedepsei ce poate fi considerată potrivit legii ca executată pe baza muncii prestate, pentru ca acesta să beneficieze de liberarea condiționată. Instanța apreciază că în cauză sunt două instituții juridice diferite pe care condamnatul le confundă, iar împrejurarea că pe durata executării pedepsei condamnatul a prestat o muncă va fi luată în considerare în analizarea oportunității liberării condiționate și a îndeplinirii fracțiilor de pedeapsă prevăzute de lege, în timp ce hotărârea de condamnare recunoscută are în vedere perioada detenției așa cum este aceasta comunicată de către autoritățile austriece care au pronunțat hotărârea de condamnare împotriva cetățeanului român. Se apreciază că deducerea arestului preventiv și a detenției executate s-a făcut pe baza informațiilor furnizate și din care nu a rezultat o altă dată de începere a executării pedepsei de 4 ani 6 luni si 20 de zile aplicată condamnatului.
Pentru aceste considerente, se va respinge contestația formulată de condamnatul B. F. împotriva sentinței penale nr. 457/03.10.2013 pronunțată de C. de apel București- secția II-a penală.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 C.pr.pen,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge contestația formulată de condamnatul B. F. împotriva sentinței penale nr. 457/03.10.2013 pronunțată de C. de apel București- secția II-a penală.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen obligă condamnatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei către Baroul T., onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13 noiembrie 2014.
Președinte,
A. N.
Grefier,
A. J.
Red.AN 17.11.2014
Tehnored A.J. /2 ex17.11 2014
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1694/2012. Curtea... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
