Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 20/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 20/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 01-02-2016
Acesta este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:047._
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 20/CO
Ședința publică din 01 februarie 2016
PREȘEDINTE: C. C.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. – S. T. Timișoara – este reprezentat de procuror S. A..
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de D.I.I.C.O.T. – S. T. Timișoara împotriva încheierii penale din 28.01.2016 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații intimați B. V., B. M., B. S. C., în stare de arest preventiv și asistați de avocat ales C. C., inculpatul intimat P. N. E., în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu Ț. M., cu delegație la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul solicită admiterea contestației D., desființarea încheierii Tribunalului T. și în rejudecare, menținerea măsurii arestului preventiv, apreciind că măsura arestului la domiciliu este prea blândă față de acuzațiile aduse inculpaților și nu răspunde scopului prev. de art.202, al.1 C.p.p, având în vedere gravitatea acuzațiilor aduse, timpul scurs de la luarea măsurii preventive până în prezent nu a depășit durata unui termen rezonabil. Mai arată că prin înlocuirea măsurii arestului preventiv cu cea a arestului la domiciliu li se oferă inculpaților libertate de comunicare, existând indicii că aceștia vor încerca să ia legătura cu persoanele vătămate în scopul înlăturării oricăror dovezi care îi pot acuza.
Apărătorul ales al inculpaților intimați, av. C. C. pune concluzii de respingere a contestației și menținerea încheierii ca legală și temeinică. În opinia sa, temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă, având în vedere că urmărirea penală a fost finalizată și s-a finalizat și etapa camerei preliminare, probatoriul fiind administrat și consideră că nu există riscul să zădărnicească aflarea adevărului sau să influențeze martorii și părțile din dosar.
Apărătorul din oficiu al inculpatului intimat P. N. E. pune concluzii de respingere a contestației D. și menținerea încheierii ca legală și temeinică.
Inculpații intimați, având fiecare ultimul cuvânt, solicită respingerea contestației formulată de parchet.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 28.01.2016 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 15, în baza art.348 C.p.p. raportat la art.208 C.p.p. și cu aplicarea art.242 alin.2 C.p.p. și art.218 C.p.p.,a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpaților B. V., B. S. C., B. M. și P. N. E. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
În baza art. 221 C.p.p., au fost obligați inculpații B. V., B. S. C., B. M. și P. N. E. ca pe durata măsurii preventive a arestului la domiciliu să respecte următoarele obligații:
- să nu părăsească imobilul în care locuiesc – C., ., nr.70, jud. D. – inculpații B. V., B. S. C., B. M., și Lugoj, ., nr. 23, . – inculpatul P. N. E., fără permisiunea instanței;
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
- să nu comunice cu partea vătămată N. C. F. sau membrii de familie ai acesteia, cu martorii D. M., C. R. Cireșica, Harmacik Crenguța, N. D. D., T. A. D., M. I. C., M. S. P., A. S., B. G. M., R. R., D. F., C. I., M. O., Spariosu P., direct sau indirect, pe nicio cale, și nici cu inculpații M. A. C. și G. D. C..
S-a atras atenția fiecărui inculpat asupra dispozițiilor art.221 alin. 4 C.p.p., conform cărora în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii arestului la domiciliu sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpaților B. V., B. S. C., B. M. și P. N. E., dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
În baza art.242 alin.2 C.p.p., au fost respinse cererile de revocare, respectiv înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.
În baza art.348 C.p.p. raportat la art. 208 C.p.p., s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpații M. A. C. și G. D. C. urmând ca legalitatea și temeinicia acestora să fie verificate înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
În baza art.215 alin.9 rap. la art.215 alin.8 C.p.p., s-a admis cererea inculpatului G. D. C. de modificare a obligațiilor impuse, în sensul că s-a înlăturat obligația impusă conform art.215 alin.2 lit.a C.p.p. – ˝să nu părăsească România decât cu încuviințarea organului judiciar˝.
În baza art.242 alin.1 C.p.p., s-a respins, ca nefondată, cererea formulate de inculpatul M., prin apărător, privind revocarea măsurii preventive.
Procedând la analiza necesității menținerii măsurii arestării preventive dispusefață de inculpații B. M., B. S. C., B. V. și P. N. E., și, implicit, asupra cererii de înlocuire a respectivei măsuri cu măsura arestului la domiciliu, instanța a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv față de cei patru inculpați nu s-au modificat într-o asemenea măsură încât să justifice revocarea acesteia sau înlocuirea cu cea mai ușoară măsură preventivă – controlul judiciar, însă că, raportat la etapa procesuală actuală și perioada de arest preventiv deja executată, scopul prevăzut de art.202 ar putea fi atins la acest moment printr-o măsură mai puțin restrictivă – respectiv măsura arestului la domiciliu.
Instanța a avut în vedere că, potrivit art.242 alin.2 C.p.p. măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art.202 alin.1 C.p.p
În ceea ce privește art.202 alin.1 C.p.p., acesta prevede că măsurile preventive pot fi dispuse dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, a împiedicării sustragerii suspectului ori inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori a prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. În același timp însă, trebuie să subziste și prima condiție prevăzută de acest text legal, respectiv să existe probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că persoana a săvârșit o infracțiune.
Or, raportat la temeiurile avute în vedere la luarea, prelungirea și ulterior menținerea măsurii preventive ( există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică), și la periculozitatea socială prezentată de persoana inculpaților (periculozitate evidențiată de natura faptelor presupus săvârșite și presupusa modalitate de acțiune), analizate prin raportare la împrejurarea că, odată cu timpul petrecut în detenție preventivă, gradul de pericol pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă pentru ordinea publică descrește, la durata arestului preventiv executat până în prezent de către cei patru inculpați - de mai bine de 100 de zile, la stadiul procesual al prezentului dosar – au fost administrate toate probele, terminată faza de urmărire penală și etapa camerei preliminare, precum și, inclusiv, la problemele medicale prezentate de inculpatul B. M., tribunalul apreciază că în acest moment procesual scopul măsurilor preventive - respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpaților de la judecată sau prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni - poate fi atins și prin măsura preventivă a arestului la domiciliu – măsură care impune și ea izolarea în continuare din societate a inculpaților și un control riguros efectiv al comportamentului acestora.
În ceea ce îi privește pe inculpații M. A. și G. D., instanța a apreciat că menținerea măsurii controlului judiciar este justificată atât prin raportare la natura și circumstanțele concrete ale faptelor ce fac obiectul acuzării, cât și prin raportare la poziția procesuală a tuturor inculpaților și apărările acestora, menținerea respectivei măsuri preventive apărând ca necesară, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele și aflarea adevărului, pentru asigurarea prezenței inculpaților la judecată, precum și înlăturarea posibilității de a intra în contact unii cu ceilalți, pentru a se evita riscul influențării declarațiilor.
În ceea ce privește cererea formulată de inculpatul G. D., prin apărător, de modificare a obligațiilor impuse în cadrul acestei măsuri prin înlăturarea obligației prev. de art.215 alin.2 lit.a C.p.p. – de a nu depăși limita teritorială a României, având în vedere comportamentul conform manifestat de inculpat de la momentul instituirii măsurii control judiciar, acesta respectând toate obligațiile impuse, instanța a apreciat că scopul urmărit prin luarea acestei măsuri – respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și prezența acestuia la judecată – poate fi atins și fără menținerea respectivei obligații.
Împotriva încheierii Tribunalului T. a formulat contestație D. - S. T. Timișoara, criticând-o pentru netemeinicie.
În motivare se arată că măsura arestului la domiciliu este prea blândă față de acuzațiile aduse inculpaților și nu răspunde scopului prev. de art.202, al.1 C.p.p.
Având în vedere gravitatea acuzațiilor aduse, timpul scurs de la luarea măsurii preventive până în prezent nu a depășit durata unui termen rezonabil.
Se mai susține că prin înlocuirea măsurii arestului preventiv cu cea a arestului la domiciliu li se oferă inculpaților libertate de comunicare, existând indicii că aceștia vor încerca să ia legătura cu persoanele vătămate în scopul înlăturării oricăror dovezi care îi pot acuza.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și drept, în conformitate cu prevederile art.417 al.2 Cpp, se constată că încheierea contestată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de desființare a acesteia.
Analizând actele de la dosar se constată că în cauză față de inculpații - B. V., B. S. C., B. M. și P. N. E. a fost luată măsura arestării preventive reținându-se în sarcina lor săvârșirea unor infracțiuni de constituire de grup infracțional organizat, trafic de persoane și proxenetism, fapte comise în perioada anilor 2012-2015.
În opinia Curții, inițial, măsura preventivă a arestului preventiv, luată față de inculpați, a fost justificată având în vedere atât gravitatea faptelor comise, pe o perioadă de timp îndelungat, cât și în scopul bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpaților de la urmărirea penală.
În mod întemeiat instanța de fond a apreciat că deși temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive nu s-au schimbat, menținerea în detenție în continuare nu se mai justifică având în vedere împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpaților.
Potrivit prevederilor art.202 Cpp scopul măsurilor preventive este acela de a asigura o bună desfășurare a procesului penal, de a împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală sau judecată ori a prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Raportat la aceste cerințe, instanța de fond în mod corect a apreciat că față de particularitățile cauzei, măsura preventivă de arest la domiciliu este cea mai potrivită.
Din actele depuse la dosar rezultă că probele esențiale în cauză, pe baza cărora s-a stabilit că inculpații sunt suspecți de săvârșirea infracțiunilor de care sunt învinuiți, au fost administrate în cursul urmăririi penale, fazele de urmărire penală și de cameră preliminară s-au încheiat, inculpații au fost audiați în cursul urmăririi penale, astfel că este posibilă desfășurarea în continuare în bune condiții a procesului penal prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, existând garanții că prin luarea unor măsuri de supraveghere a inculpaților, pe perioada arestului la domiciliu, inculpații nu vor avea posibilitatea de lua contact cu părțile vătămate pentru a le influența în declarațiile pe care le vor da în fața instanței.
Prin urmare, contestația D. - S. T. Timișoara nu este fondată și urmează a fi respinsă în baza art.4251, al.7, pct.1, lit. b Cpp
Văzând și prevederile art.275 al.3 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.4251 al.7 pct.1 lit.b Cpp respinge ca nefondată contestația formulată de D.I.I.C.O.T. – S. T. Timișoara împotriva încheierii penale din 28.01.2016 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 15.
În baza art. 275 alin.3 Cpp, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 130 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru inculpatul P. N. E., în contul Baroului T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 01 februarie 2016.
Președinte,
C. C. Grefier,
C. I.
Red. C.C./08.02.16
Tehnored. C.I./25.02.16
PI. – C. A. Țira – Trib. T.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 205/2014.... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Hotărâre din... → |
|---|
