Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 484/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 484/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 04-09-2014

ROMÂNIA

C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.484/CO

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04 septembrie 2014

PREȘEDINTE: I. P.

GREFIER: C. P.

Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara a fost reprezentat de procuror B. E..

Pe rol se află judecarea contestației formulată de contestatorul F. F. T. împotriva sentinței penale nr. 439/13.06.2014 pronunțată de T. T. în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul în stare de detenție asistată de avocat oficiu Brandeu O..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra contestației.

Avocatul din oficiu al condamnatului contestator solicită admiterea contestației, reanalizarea situației condamnatului și aplicarea legii penale mai favorabile.

Procurorul pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată și de menținere a sentinței penale contestate ca fiind legală și temeinică.

Contestatorul F. F. T. solicită admiterea contestației arătând că nu este vinovat. Solicită reducerea pedepsei la maximul din noul cod penal, respectiv cel de 12 ani.

C.,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 439/13.06.2014 pronunțată de T. T. în dosar nr._, în baza art.595 din Codul de procedură penală rap. la art. 23 din Legea 255/2013 s-a respins cererea persoanei condamnate F. F. T., fiul lui F. și V., născut la data de 13.09.1969 în Lupeni, jud. Hunedoara, CNP_, de aplicare a legii penale mai favorabile ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

Prin contestația la executarea pedepsei înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 19.03.2014 sub nr._, condamnatul F. F. T. a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 595 C. proc. penală, respectiv intervenirea unei legi penale noi, pentru pedeapsa de 17 ani închisoare, în executarea căreia se află în prezent încarcerat în P. Timișoara.

Prin sentința penală 2998/12.05.2005 a Curții de A. Timișoara și decizia penală nr. 3205/12.10.2009 a Î.C.C.J, numitul F. F. T. a fost condamnat la pedeapsa de 17 ani închisoare în baza art. 197 alin. 3 cu aplicarea art. 37 lit. b C.p.; în baza art. 65 alin. 2, 53 pct. 2 lit. a C.p. s-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. d, e C.p. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza hotărârii de condamnare nr. 229/16.12.2004 a Tribunalului C. S., definitivă prin d.p. nr. 2998/12.05.2005 a Curții de A. Timișoara și d.p. nr. 3205/12.10.2009 a Î.C.C.J a fost emis MEPÎ nr. 305/2004 din 26.05.2005 de către Tribunalului C. S..

În fapt s-a reținut că în noapte de 3/4.06.2004, numitul F. F. T. a întreținut raporturi sexuale prin constrângere fizică cu o minoră.

La termenul de judecată din data de 08.04.2014 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara, precum și conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._ .

Potrivit art. 595 C. proc. pen., alin. 1, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din Codul penal.

Aplicarea dispozițiilor alin. (1) se face din oficiu sau la cererea procurorului ori a persoanei condamnate de către instanța de executare, iar dacă persoana condamnată se află în executarea pedepsei sau a unei măsuri educative, de către instanța corespunzătoare în grad în a cărei circumscripție se află locul de deținere sau, după caz, centrul educativ ori centrul de detenție.

Conform art. 553 C. proc. pen., hotărârea instanței penale, rămasă definitivă la prima instanță de judecată sau la instanța ierarhic superioară ori la instanța de apel se pune în executare de către prima instanță de judecată.

Prima instanță a constatat că numitul F. F. T. a fost condamnat prin sentința penală nr. 2998/12.05.2005 a Curții de A. Timișoara și decizia penală nr. 3205/12.10.2009 a Î.C.C.J, la pedeapsa de 17 ani închisoare în baza art. 197 alin. 3 cu aplicarea art. 37 lit. b C.p., astfel încât instanța de executare este T. C. S..

Coroborând dispozițiile legale enunțate mai sus, prima instanță, prin sentința penală nr. 1508 din 08.04.2014 pronunțată în dosarul nr._, a constatat necompetența materială a Judecătoriei Timișoara de a soluționa contestația la executarea pedepsei potrivit dispozițiilor art. 595 C. proc. pen., privind intervenirea unei legi penale noi, formulată de către condamnatul F. F. T. și în temeiul art. 50 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 595 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului T..

De asemenea, în temeiul art. 45 C. proc. pen. rap. la art. 43 C. proc. pen., prima instanța a dispus, pentru o mai bună înfăptuire a justiției, conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._, întrucât cele două dosare au ca obiect cererile persoanei condamnate F. F. T. prin care acesta solicită aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedeapsa în executarea căreia se află încarcerat în P. Timișoara.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 20.05.2014, sub același număr unic de dosar, respectiv_ .

Examinând înscrisurile depuse la dosar în sprijinul sesizării, instanța a reținut următoarea situație de fapt :

Potrivit art. 595 C.p.p., când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează să se execute, instanța i-a măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz a dispozițiilor art. 4 și 6 C.p.

Potrivit dispozițiilor art.4 C.p. legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.

Potrivit dispozițiilor art.6 C.p., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

Potrivit art. 4 din Legea 187/2012 pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.

Analizând aplicarea disp. art. 6 alin. 1 C.p. instanța a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat petentul la pedeapsa de 17 ani închisoare, respectiv viol prev. de art. 197 alin. 3 cu aplic. Art. 37 lit. b C.p. din 1969 se regăsește incriminată în dispozițiile art. 218 alin. 3 lit. c C.p. (sancționată cu închisoare de la 5 la 12 ani ) cu aplic. art. 43 alin. 5 C.p., iar pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată petentului nu depășește maximul special de 18 ani închisoare prevăzut pentru infracțiunea corespondentă, dându-se eficiență si dispozițiilor sancționatorii privind recidiva postexecutorie..

Totodată, pedeapsa complementară aplicată are corespondent în legea noua sub aspectul conținutului și se înscrie în limitele legale prevăzute de legea nouă, motiv pentru care pedeapsa complementară a fost menținută.

Față de cele de mai sus, instanța a constatat că în prezenta cauză nu sunt incidente dispozițiile art.6 C.p. și, prin urmare, a respins cererea persoanei condamnate F. F. T., de aplicare a legii penale mai favorabile ca urmare a întrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 cu modificările și completările ulterioare cu privire la pedeapsa de 17 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. d, e C.p. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii aplicată prin sentința penală nr. 229/16.12.2004 def.prin d.p. nr. 2998/12.05.2005 a Î.C.C.J. București.

În baza art.275 alin.2 C.p.p. a obligat condamnatul la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuielile judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat contestație contestatorul F. F. T., fără a-și motiva în scris contestația însă a susținut-o oral în fața instanței arătând faptul că maximul prevăzut de lege pentru fapta comisă de el este de 12 ani închisoare, astfel că pedeapsa ce urmează a o executa trebuie redusă de la 17 ani închisoare la maximul prevăzut de actuala reglementare.

Analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate de către contestator precum și din oficiu, C. găsește cererea ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente:

În mod corect prima instanță a stabilit faptul că petentul condamnat execută o pedeapsă cu închisoare de 17 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. 1,3 cu aplic. art. 37 lit. b) din vechiul cod penal, faptă care în prezent își are corespondentul în disp. art. 218 alin. 3 lit. c) din actualul cod penal și ce este sancționată cu închisoare de la 5 la 12 ani.

Cu toate acestea vechea reglementare este mai favorabilă inculpatului deoarece dispozițiile art. 37 lit. b) din vechiul cod penal referitoare la recidivă își au corespondentul în dispozițiile art. 41 și 43 alin. 5 din actual cod penal unde se prevede faptul că ”dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzută de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate”.

În această situație limitele de pedeapsă pentru fapta comisă de către condamnat s-ar regăsi între 7 ani și 6 luni închisoare și 18 ani închisoare.

Cum pedeapsa ce i-a fost aplicată condamnatului se află între aceste limite (condamnatul execută o pedeapsă de 17 ani închisoare), C. constată faptul că prima instanță a dat o bună interpretare textelor de lege și a făcut o bună aplicare a acestora, astfel că urmează ca în baza art. 597 C.p.p. să respingă ca nefondată contestația formulată de contestatorul F. F. T. împotriva sentinței penale nr. 439/13.06.2014 pronunțată de T. T. în dosar nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, și dispune plata sumei de 100 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul Avocați T. onorariu avocat oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 597 C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul F. F. T. împotriva sentinței penale nr. 439/13.06.2014 pronunțată de T. T. în dosar nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, și dispune plata sumei de 100 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul Avocați T. onorariu avocat oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 04.09.2014.

PREȘEDINTE,

I. P.

GREFIER,

C. P.

Red. I.P./09.10.2014

Tehnored. C.P./4 ex/09.10.2014

Primă instanță: Trib.T./Jud. S.L.