Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 1229/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1229/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-11-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 1229/A
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de S. E. T. împotriva sentinței penale nr. 1919/09.09.2015 pronunțată de J. A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru inculpatul apelant lipsă, avocat ales M. L., lipsă părțile civile și asiguratorul.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,apărătorul inculpatului depune la dosar completare motive de apel și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și în rejudecare, amânarea aplicării pedepsei cu închisoarea în condițiile art. 83 C.p pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă și înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule, arătând că inculpatul nu are antecedente penale, are posibilități de îndreptare fiind încadrat în familie și societate, a conștientizat urmările culpei sale și a depus eforturi considerabile pentru înlăturarea urmelor accidentului.În ceea ce privește pedeapsa complementară arată că inculpatul este asistent și locul său de muncă se află la o distanță de 20 km de localitatea de domiciliu, este întreținătorul familiei și este o persoană cu handicap locomotor, ceea ce îi face imposibilă deplasarea, astfel că interdicția de a conduce vehicule pe o perioadă de 2 ani este o sancțiune mai mult decât împovărătoare.
Procurorul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, care a făcut o corectă individualizare a pedepsei raportat la circumstanțele concrete ale faptei, la numărul mare de zile îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea vătămată ( 100-110 zile) și la împrejurarea că accidentul s-a produs prin acroșarea părții vătămate în timp ce aceasta traversa pe trecerea de pietoni.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1919/09.09.2015 pronunțată de J. A. în dosar nr._, în temeiul dispozițiilor art. 196 alin. 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 375 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul S. E. T., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă;
În temeiul dispozițiilor art. 67 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării următoarelor drepturi prevăzute de art. 66 lit. a), b) și i) Cod penal, pe o perioadă de 2 (doi) ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri:dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat:dreptul de a conduce autovehicule.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. 3 Cod penal, inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și i) Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului, pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, stabilit în condițiile art. 92 Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune A., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul dispozițiilor art. 93 alin. 2 lit. b) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune A..
În baza art. 94 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. 1 lit. c) - e) Cod penal, se comunică Serviciului de Probațiune A..
În temeiul dispozițiilor art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Consiliului Local al Comunei V. sau a Consiliului Local al Orașului Sântana, pe o perioadă de 80 (optzeci) de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. 4 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În temeiul dispozițiilor art. 25 alin. 6 teza I Cod procedură penală raportat la art. 24 alin. 1 Cod procedură penală, s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de persoană vătămată G. I..
În baza art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 25 alin. 1 Cod procedură penală și la art. 1387 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. C. Județean de Urgență A., și partea responsabilă civilmente Societatea „E.” Asigurare-R. S.A., a fost obligată să plătească acestei părți civile suma de 5237,06 lei (cincimiidouăsutetreizecișișapteleișișasebani) lei cu titlu de daune materiale constând în cheltuielile de spitalizare și tratament acordate victimei G. I..
În baza art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, s-a respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă L. P..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. A., emis în dosar nr.3649/P/2014, înregistrat la instanță la data de 24.02.2015 a fost trimis în judecată inculpatul S. E. T. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.196 al.2, 3 Cod penal.
Prin rechizitoriu s-a reținut că la data de 10.06.2014, în jurul orei 09.50, în timp ce conducea autoturismul marca « Ford », cu nr. de înmatriculare_, pe . direcția și sensul de mers dinspre . la intersecția cu . E.-T. nu a acordat prioritate de trecere persoanei vătămate G. I., care, în calitate de pieton, se afla angajată în traversarea drumului pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, pe culoarea verde a semaforului, fapt ce a determinat lovirea persoanei vătămate cu partea frontală a autovehiculului, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 100-110 zile de îngrijiri medicale.În urma producerii accidentului persoana vătămată G. I. (în vârstă de 70 de ani) a fost transportată la S. C. Județean A., în vederea acordării de îngrijiri medicale corespunzătoare.Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.201/A1 din 06.11.2014, persoana vătămată a suferit leziuni traumatice ce s-au putut produce la data de 10.06.2014, în condițiile unui accident rutier ; pentru leziunile suferite victima necesită un număr de 100-110 de zile de îngrijiri medicale.Fiind audiat asupra modului de producere al accidentului, inculpatul S. E.-T. a declarat că, în timp ce se deplasa pe . direcția și sensul de mers dinspre . la intersecția cu . în intersecție pe culoarea verde a semaforului, a virat la stânga și, întrucât nu s-a asigurat corespunzător, a lovit cu autoturismul pe persoana vătămată care se afla angajată regulamentar în traversarea drumului. (
La termenul de judecată din data de 17 iunie 2015 inculpatul S. E. T. s-a prevalat de dispozițiile art. 375 Cod procedură penală, recunoscând săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și și le-a însușit. Instanța și-a însușit în totalitate starea de fapt descrisă în rechizitoriu, având în vedere și poziția inculpatului de recunoaștere integrală a faptelor în modalitatea descrisă.
Vinovăția inculpatului a rezultat și din procesul-verbal de cercetare la fața locului de la filele 12-13 dosar urmărire penală, din raportul de expertiză medico-legală nr. 201/A1/06.11.2014 de la filele 22-23 dosar urmărire penală, coroborate cu declarațiile persoanei vătămate G. I. (fila 24 și 25 dosar urmărire penală) și de asemenea și cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului atât din faza de urmărire penală cât și din faza de judecată.
Instanța a reținut de asemenea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, după cum rezultă din fișa de cazier judiciar de la fila 40 dosar urmărire penală.
În cauză s-a constituit parte civilă numita L. P., solicitând obligarea în solidar a inculpatului și a asiguratorului la plata sumei de 60.000 Euro cu titlu de daune morale (filele 40-41 dosar).
De asemenea, în dosar s-a constituit parte civilă și S. C. Județean de Urgență A. care a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 5237,06 lei cu titlu de daune materiale, constând în cheltuielile de spitalizare și tratament acordate victimei G. I. (fila 50 dosar urmărire penală).
În drept, fapta inculpatului care a condus la data de 10 iunie 2014, în jurul orelor 950 autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_, pe . mun. A. și efectuând o manevră de viraj la stânga, fără a se asigura corespunzător, a surprins și accidentat persoana vătămată G. I. ce se afla angajată în traversarea regulamentară a străzii pe trecerea de pietoni semnalizată și marcată corespunzător, accident în urma căruia victima a suferit leziuni traumatice ce au necesitat spre vindecare un număr de 100-110 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de dispozițiile art. 196 alin. 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 375 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Instanța va reține că inculpatul a condus respectivul autoturism cu nerespectarea dispozițiilor art. 135 alin. 1 lit. h) din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. 195/2002. Fapta inculpatului a fost săvârșită în modalitatea culpei fără prevedere, prevăzute de art. 16 alin. 4 lit. b) Cod penal, culpa inculpatului rezultând din nerespectarea dispoziției legale sus-menționate. Raportat la legătura de cauzalitate dintre leziunile traumatice suferite în urma accidentului și decesul ulterior al victimei, instanța a reținut din raportul de expertiză medico-legală nr. 201/A1/06.11.2014 de la filele 22-23 dosar urmărire penală, că în urma accidentului persoana vătămată a suferit o fractură cominutivă 1/3 superioară femur drept și o hernie inghinală bilaterală cu obstrucție. Leziunile sunt astfel concentrate în zona piciorului drept și în zona inghinală. Din extrasul din registrul de deces pentru uz oficial solicitat de instanță (fila 27 dosar) a rezultat că decesul numitului G. I. are loc la data de 16 aprilie 2015 cauza decesului fiind: „Neoplasm bază de limbă. Tulburări de alimentație”, adică o formă de cancer. Față de această stare de fapt, instanța a apreciat că dincolo de orice îndoială rezonabilă, între leziunea suferită în zona piciorului drept și neoplasmul bază limbă nu există vreo legătură de cauzalitate.
La individualizarea sancțiunilor aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal, atitudinea sinceră a inculpatului în fața instanței și organelor de urmărire penală, recunoașterea faptelor reținute în sarcina și de asemenea împrejurarea că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
În temeiul dispozițiilor art. 67 Cod penal, instanța a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 375 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și i) Cod penal, pe o perioadă de 2 (doi) ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, apreciind că inculpatul nu mai poate oferi garanțiile de onestitate și corectitudine asociate cu o funcție electivă publică sau care implică exercițiul autorității de stat. Instanța a apreciat de asemenea că prin conduita sa inculpatul a dovedit lacune în cunoașterea normelor ce reglementează circulația pe drumurile publice. În formarea acestei convingeri, instanța a avut în vedere că inculpatul după cum declară cu ocazia ultimului cuvânt în fața instanței, doar în momentul accidentului constată cu surprindere că stâlpul stânga față este de natură a-i obtura câmpul vizual în situația efectuării unei manevre de viraj la stânga. În aceste condiții instanța a apreciat că inculpatul, în situația în care i s-ar permite că conducă în viitorul apropiat autovehicule, ar putea constitui un factor de potențial pericol pentru siguranța celorlalți participanți la trafic.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, instanța a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 91 Cod penal, pedeapsa stabilită fiind mai mică de 3 ani închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, dar se impune supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă determinată.
În privința laturii civile s-a constatat că s-a constituit parte civilă numita L. P., solicitând obligarea în solidar a inculpatului și a asiguratorului la plata sumei de 60.000 Euro cu titlu de daune morale (filele 40-41 dosar). De asemenea în cursul urmăririi penale în declarația de la fila 25 dosar urmărire penală, victima G. I. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu o sumă pe care o va preciza ulterior.
De asemenea, s-a constituit parte civilă și S. C. Județean de Urgență A. care a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 5237,06 lei cu titlu de daune materiale, constând în cheltuielile de spitalizare și tratament acordate victimei G. I. (fila 50 dosar urmărire penală).
Raportat la constituirea de parte civilă formulată de victima G. I., decedată anterior sesizării instanței, s-a constatat că moștenitorii părții civile nu și-au exprimat opțiunea de a continua exercitarea acțiunii civile în fața instanței penale.
În ceea ce privește constituirea de parte civilă a numitei L. P., instanța a constatat că aceasta se constituie parte civilă în nume propriu și nu în calitate de succesor al victimei G. I., condiții în care instanța a constatat că această parte civilă nu a suferit vreun prejudiciu direct prin săvârșirea infracțiunii de către inculpat, neputând fi vorba de vreo suferință fizică sau psihică cauzată de accidentul rutier descris anterior.
Cu privire la constituirea de parte civilă a Spitalului C. Județean de Urgență A. instanța a apreciat din decontul de cheltuieli de la fila 51 dosar urmărire penală, că această parte civilă a dovedit integral cheltuielile de spitalizare și tratament acordate părții vătămate sus-menționate.
Împotriva sentinței penale nr. 1919/9.09.2015 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, inculpatul S. E. T., apel înregistrat la C. de A. Timișoara la data de 16.10.2015.
În motivarea apelului declarat de inculpat se solicită amânarea aplicării pedepsei închisorii pentru infracțiunea prev. de art. 196 alin.2,3 C.p și înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule. Se arată că inculpatul nu are antecedente penale, are posibilități de îndreptare fiind încadrat în familie și societate, a conștientizat urmările culpei sale și a depus eforturi considerabile pentru înlăturarea urmelor accidentului.În ceea ce privește pedeapsa complementară se arată că inculpatul este asistent și locul său de muncă se află la o distanță de 20 km de localitatea de domiciliu, este întreținătorul familiei și este o persoană cu handicap locomotor, ceea ce îi face imposibilă deplasarea, astfel că interdicția de a conduce vehicule pe o perioadă de 2 ani este o sancțiune mai mult decât împovărătoare.
Analizând apelul declarat de inculpat prin prisma dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță corespunde realității și probelor administrate în cauză, inculpatul uzând de procedura recunoașterii învinuirii prevăzută de art. 374 alin. 4 și 375 C.p.p.- fila 42 dosar fond.
Încadrarea juridică dată faptei este legală și temeinică, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de „vătămare corporală din culpă” prev. de art. 196 alin. 2 și 3 C.p. constând în aceea că în data de 10.06.2014 în timp ce conducea autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare_ a efectuat o manevră de viraj la stânga fără a se asigura corespunzător accidentând partea vătămată G. I. angajată regulamentar în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, accident în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 100-110 zile îngrijiri medicale.
Din punct de vedere al individualizării pedepsei, instanța de apel constată că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de instanța de fond pentru infracțiunea reținută în sarcina sa este corect individualizată în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 alin.1 din Codul penal. De altfel, cuantumul pedepsei nu a format obiectul criticii hotărârii pronunțate de prima instanță ci doar modalitatea de individualizare, aplicarea pedepsei complementare și accesorii a interdicției de a conduce autovehicule, astfel că neformând obiectul analizei instanței de apel și neidentificându-se elemente de nelegalitate a cuantumului pedepsei, instanța de apel nu va analiza acest aspect.
În privința modalității de individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de apel apreciază că nu se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere, impunându-se doar stabilirea unei pedepse și fixarea unui termen de încercare pe perioada căruia inculpatul să fie supus unor măsuri de supraveghere și ținut să respecte obligația de a nu conduce autovehicule, pentru a se asigura îndreptarea acestuia și prevenirea comiterii de noi fapte antisociale, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 C.p. Astfel, potrivit art. 83 alin. 1 C.p.: „Instanța poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții: a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; c) infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității; d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.”
Analizând în concret condițiile sus menționate, instanța de apel constată că inculpatul S. E. T. nu are antecedente penale, a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a conștientizat semnificația socială a acesteia, coordonate care permit concluzia potrivit căreia nu este necesară condamnarea sa, ci doar stabilirea unei pedepse.
Inculpatul a susținut că hotărârea este excesiv de severă în ceea ce privește interzicerea de a mai conduce autovehicule pe o perioadă de 2 ani întrucât din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că se află pentru prima dată în fața organelor de cercetare penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale; pe tot parcursul procesului a avut o atitudine sinceră, atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în faza de judecată și că asigură îngrijire la domiciliu pacienților și astfel posibilitățile de deplasare vor fi reduse, asistența acordată acestora fiind sursa sa de venit.
În ce privește individualizarea pedepsei se reține că potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.” Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de apel reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. În speță, pedeapsa stabilită inculpatului cu amânarea aplicării acesteia și interdicțiile aferente, inclusiv cea prevăzută de art. 85 alin. 2 lit. g C.p. sunt în măsură să conducă la atingerea acestor deziderate, neimpunându-se o reindividualizare a obligațiilor/măsurilor impuse. În acest sens, se reține că inculpatul a efectuat o manevră fără a se asigura corespunzător fapt ce a condus la accidentarea gravă a victimei care a necesitat pentru vindecare un număr de 100-110 zile îngrijiri medicale ceea ce presupune un risc sporit de accidente precum și concluzia pertinentă că inculpatului îi lipsesc aptitudinile necesare. Aspectele invocate de inculpat în susținerea apelului, respectiv situația familială, că nu are antecedente penale, că a avut o conduită sinceră și că profesia sa presupune deplasarea cu autoturismul la pacienți nu sunt de natură a contura un pericol social diminuat al faptei sau inculpatului, nejustificând conduita ilicită a acestuia având în vedere riscul la care i-a supus pe ceilalți participanți la traficul rutier. Mai mult, inculpatul a invocat în apărarea deplasările iminente cu autoturismul la pacienții tratați, dar aceste aspect nu poate fi reținut ca o circumstanță favorabilă, ci dimpotrivă, una care face ca pericolul social să fie mai mare în condițiile în care este vorba de nerespectarea unor dispoziții legale referitoare tocmai la activitatea necesară pentru a-și câștiga existența și de către o persoană care a obținut o calificare specială în această materie. Pe de altă parte, împrejurării că s-a produs din culpă un incident rutier soldat vătămarea unei persoane nu i se poate da valența solicitată de inculpat în condițiile în care infracțiunea prev. de art. 196 alin. 2 și 3 C.p. este o infracțiune de rezultat, iar, pe de altă parte, organele judiciare au obligația de a dispune toate măsurile necesare pentru a se preîntâmpina urmări mai grave și nu să aștepte producerea acestora. În altă ordine de idei, mai trebuie reținut că recunoașterea inculpatului a avut loc în condițiile în care victima a fost accidentată în timp ce traversa în mod regulamentar . pietoni, astfel că era o conduită procesuală impusă de probatoriul existent. Totodată, aspectul vizând faptul că inculpatului îî va fi anevoios să se deplaseze la pacienți fapt de natură a conduce la diminuarea veniturilor urmare a pierderii, o perioadă de timp, a calității de conducător auto, nu poate fi reținut drept criteriu în individualizarea sancțiunii și a interdicțiilor impuse, întrucât este o consecință asumată ca posibilă de inculpat în momentul săvârșirii infracțiunii, așa cum s-a arătat și mai sus. Toate aceste aspecte conduc la concluzia și se justifică impunerea obligației prevăzută de art. 85 alin. 2 lit. g C.p. – de a nu conduce autovehicule pe durate termenului de supraveghere, organele judiciare trebuind să ia măsuri ferme de sancționare a unor asemenea conduite pentru ca ele să nu se mai repete pe viitor.
În ceea ce privește pedepsele complementare și accesorii aplicate de instanța de fond, instanța de apel reține că potrivit art.67 din Codul penal „ pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară .” Având în vedere că inculpatului i s-a aplicat interdicția reglementată de art.85 alin.2 lit.g din Codul penal, nu mai este necesară dublarea acestei măsuri de aplicarea pedepsei accesorii și complementare relativ la aceeași interdicție.
Astfel, în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p. se va admite apelul declarat de inculpat, se va desființa sentința penală apelată și rejudecând, va stabili pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului S. E. T. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin.2,3 C.p cu aplicarea art. 396 alin.10 C.p.p.
În baza art.83 alin.1 din codul penal va amâna aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, stabilit în condițiile art.84 Cod penal.
În baza art.85 alin.1 din Codul penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A. la datele fixate de acesta; b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c)să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1, lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul A..
În baza art.85 alin 2 lit.g C. pen., se va impune inculpatului să execute următoarele obligații:- să nu conducă vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pe o durată de 2(doi) ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărârii.
În baza art. 404 alin. 3 C. proc. pen., rap.la art. 88 C.pen. va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Va menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate în ce privește modul de soluționare a laturii civile a cauzei și a obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de inculpatul S. E. T. împotriva sentinței penale nr. 1919/09.09.2015 pronunțată de J. A. în dosar nr._ .
Desființează sentința penală apelată și rejudecând:
Stabilește pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului S. E. T. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin.2,3 C.p cu aplicarea art. 396 alin.10 C.p.p.
În baza art.83 alin.1 din codul penal amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, stabilit în condițiile art.84 Cod penal.
În baza art.85 alin.1 din Codul penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A. la datele fixate de acesta;
b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c)să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1, lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul A..
În baza art.85 alin 2 lit.g C. pen., impune inculpatului să execute următoarele obligații:
- să nu conducă vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pe o durată de 2(doi) ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărârii.
În baza art. 404 alin. 3 C. proc. pen., rap.la art. 88 C.pen. atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate în ce privește modul de soluționare a laturii civile a cauzei și a obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuieli judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red.AN 27.11.2015
Tehnored A.J. /2 ex/3.12.2015
Prima instanță: Judec.A.- L. B.
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Hotărâre din... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
