Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr. 327/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 327/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-05-2014
Dosar nr._ /
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 264/CO
Ședința publică din 6 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul D. A. A. împotriva sentinței penale nr. 327/LF/25.04.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul D. A. A., în stare de detenție, asistat de avocat ales Ș. D..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror A. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea contestației.
Apărătorul ales al contestatorului, avocat Ș. D., solicită admiterea contestației și redimensionarea pedepsei, aplicându-se legea penală mai favorabilă
Procurorul solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță ca temeinică și legală.
Contestatorul D. A. A., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și aplicarea legii mai favorabile.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată de condamnatul D. A. A., introdusă și înregistrată la J. Timișoara la data de 10.02.2014 sub nr. de dosar_, condamnatul a solicitat evaluarea situației sale juridice privind aplicarea legii penale mai favorabile odată cu . noului Cod penal, el aflându-se în executarea unei pedepse de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional și consum de droguri de risc. S-a solicitat, în esență, a se da eficiență dispozițiilor art.15 V.C.p.
Prin s.p.nr.1197/21.03.2014, J. Timișoara și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului T., rap. la dispozițiile art. 595 și 553 C.p.p., în considerarea faptului că judecătoria nu este instanța de executare față de conținutul mandatului de executare emis de către Tribunalul Argeș, iar la data formulării cererii, petentul se afla încarcerat în P. Timișoara.
Astfel, la data de 24 .04.2014, pe rolul Tribunalului T. a fost înregistrată cauza privind pe condamnatul D. A. A., purtând același număr de dosar.
Prin sentința penală nr. 327/LF/25.04.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în baza art.595 C.p.p., a fost respinsă cererea formulată de condamnatul D. A. A., privind aplicarea legii penale mai favorabile față de pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin s.p.nr. 146/20.02.2013 a Tribunalului Argeș, rămasă definitivă prin d.p.nr.42/A/11.04.2013 a Curții de Apel Pitești, ca nefondată.
În baza art.275 al.2 C.p.p., a fost obligat condamnatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre,Tribunalul T. a reținut că prin s.p.nr. 146/2013 a Tribunalului Argeș, rămasă definitivă prin d.p.nr.42/A/11.04.2013 a Curții de Apel Pitești, numitul D. A. A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare ca urmare a contopirii unei pedepse de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc, prevăzută de art. 3 al. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 al.1 lit.a și art.76 al.1 lit.a V.C.p., cu o pedeapsă de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.4 al.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art. 74 al.1 lit.a și art.76 al.1 lit.a V.C.p., la pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor.
În sarcina condamnatului s-a reținut că în data de 16.11.2012 a introdus în țară fără drept cannabis și a deținut la domiciliul său fără drept pentru consum propriu același tip de drog.
Tribunalul T. a constatat că în prezenta cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art.4 C.p. referitoare la aplicarea legii penale de dezincriminare (legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă), nici dispozițiile art.6 C.p. referitoare la reducerea pedepsei ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile.
S-a reținut că după . noului Cod penal, la data de 01.02.2014, se poate constata că niciuna dintre infracțiunile reținute în sarcina condamnatului nu a fost dezincriminată, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art.4 C.p., dispozițiile art.3 și 4 din Legea nr.143/2000 fiind în continuare în vigoare.
În ceea ce privește pedepsele aplicabile după . noului Cod penal, prima instanță a reținut că infracțiunea de trafic internațional de droguri de risc prevăzută de art. 3 al.1 din Legea nr.143/2000 este sancționată cu închisoarea de la 3 la 10 ani, iar infracțiunea de deținere de droguri în vederea consumului propriu prevăzută de art.4 al.1 din Legea nr.143/2000 este sancționată cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani.
Or, comparând pedepsele aplicate condamnatului cu respectivele limite maxime prevăzute de legea nouă, prima instanță a observat în mod evident că nu sunt incidente dispozițiilor art. 6 C.p., niciuna dintre pedepsele aplicate nedepășind maximul special prevăzut de legea nouă.
S-a constatat că în favoarea condamnatului a fost reținută și circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 alin.1 lit.a V.C.p. Această circumstanță atenuantă nu a fost preluată de NCP – art.75, motiv pentru care în momentul de față nu mai poate produce efectele prevăzute de art.76 alin.1 C.p.
Faptele fiind comise în concurs real de infracțiuni, prima instanță a verificat dacă pedeapsa rezultantă aplicată depășește limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 C.p. Instanța de fond a procedat la aplicarea tratamentului sancționator prevăzut de legea nouă, iar reducerea rezultantei făcându-se numai în măsura în care depășește maximul la care se poate ajunge potrivit legii noi.
Astfel, s-a constatat că, potrivit art. 39 C.p., contopind cele 2 pedepse, se poate aplica o pedeapsă de cel mult 4 ani, 1 lună și 10 de zile (pedeapsa de 4 de ani închisoare aplicată pentru trafic internațional de droguri, la care se adaugă un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă aplicată, de 4 luni închisoare ). Cum rezultanta aplicată inițial este de 4 ani închisoare, aceasta este legală și potrivit legii noi, astfel că nu va fi redusă. În consecință, s-a considerat că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată condamnatului nu se impune a fi modificată, urmând ca aceasta să fie executată ca atare.
S-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 6 al.6 C.p., dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
Tribunalul a constatat că condamnatului i-a fost aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 alin.1 lit.a teza II și b V.C.p. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
S-a mai reținut că pedeapsa complementară aplicată condamnatului a fost preluată în aceeași modalitate de NCP prin dispozițiile art. 66 al.1 lit.a și b, motiv pentru care în prezenta cauză nu sunt incidente nici prevederile art. 6 al. 6 C.p.
Instanța de fond a apreciat că nu poate analiza prezenta cerere din perspectiva dispozițiilor art.15 V.C.p., privind aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive, atâta vreme cât dispozițiile art.4 C.p.actual nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie definitivă a Curții Constituționale.
Prin urmare, s-a apreciat că prezenta cerere este nefondată, în privința condamnatului nefiind incidente dispozițiile referitoare la legea mai favorabilă (art.4 și 6 din Codul penal), motiv pentru care aceasta a fost respinsă.
Împotriva sentinței penale nr. 327/LF/25.04.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 014 a formulat contestație, în termen legal, condamnatul D. A. A. solicitând reducerea pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 15 din C.p. din 1969.
Analizând contestația formulată de condamnat prin prisma dispozițiilor art. 6 C.p. actual și art. 4 din Legea nr. 187/2012, instanța constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 6 alin. 1 din C.p. actual: „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.” Rațiunea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal este aceea de a garanta respectarea principiului legalității prin înlăturarea părții din pedeapsă care depășește maximul special aplicabil sub legea nouă. Legalitatea pedepsei presupune existența unui suport legal la data aplicării ei și menținerea acestui suport pe durata executării. Ca atare, instanța este abilitată să verifice dacă pedeapsa aflată în executare depășește maximul prevăzut de legea nouă, să înlăture diferența de pedeapsă care nu se mai regăsește în textul în vigoare, operând reducerea la maximul legal. Astfel, nu se realizează o reindividualizare a sancțiuni, ci doar verificare caracterului legal al sancțiunii aflate în executare, iar aspectele care vizează fondul cauzei nu pot fi analizate în această procedură, hotărârea de condamnare dobândind autoritate de lucru judecat. În acest sens, se reține că pedepsele aplicate contestatorului nu depășesc maximul special stabilit de noua reglementare pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, analiza făcută de Tribunalul T. fiind legală și temeinică, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 1 C.p. actual.
Problema ridicată de contestator este aceea a stabilirii aplicabilității art. 15 din C.p. din 1969, ca lege penală mai favorabilă, după . Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pentru infracțiunile comise sub imperiul Codului penal anterior; respectiv dacă principiul aplicării legii penale mai favorabile operează și cu privire la reglementările referitoare la regimul de aplicare al legii penale mai favorabile. Acest aspect are o reglementare expresă în art. 4 din Legea nr. 187/2012, care prevede că: „Pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”. Așa cum s-a arătat mai sus, în cuprinsul considerentelor, rațiunea principiului legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitiv aplicate constă în a se asigura respectarea legalității pedepsei ce se execută pe parcursul perioadei de executare și nu o reindividualizare a acesteia în acord cu noile limite, minime și maxime stabilite de legiuitor.
Prin urmare, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. instanța va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul D. A. A. împotriva sentinței penale nr. 327/LF/25.04.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p va obliga condamnatul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul D. A. A. împotriva sentinței penale nr. 327/LF/25.04.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p obligă condamnatul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. ANI B.C. U.
Red.LB.-07.05.2014
Tehnored.CU-07.05.2014
Prima inst. jud.Cernus D. – Tribunalul Timis
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 123/2014. Curtea de... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
