Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 271/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 271/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 08-05-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 271/CO
Ședința publică de la 08 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. I., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea contestației formulată de către contestatorul G. R. P., împotriva sentinței penale nr. 253/LF din 26.03.2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă: contestatorul personal, în stare de deținere, asistat de avocat din oficiu C. I..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul asupra contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului solicită, admiterea contestației formulate și aplicarea dispozițiilor art.6 C.p.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației, ca nefondată, și menținerea hotărârii primei instanțe.
Contestatorul, având cuvântul, solicită a i se aplica și lui noul cod penal, fapta nu există; a rămas fără casă, fără familie, au decedat părinții, datorită unei răzbunări.
C.,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 253/LF/26.03.2014, pronunțată de T. T. în dosarul nr._, în baza art.595 din Codul de procedură penală a fost respinsă sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate constituită la nivelul Penitenciarului Timișoara privind aplicarea legii mai favorabile față de pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată condamnatului G. R. P., în prezent deținut în P. Timișoara, prin s.p.nr.282/22.06.2007 a Tribunalului V., rămasă definitivă prin d.p.nr.242/R/23.01.2008 a Înaltei Curți de Justiție și Casație, ca nefondată.
În baza art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate constituită la nivelul Penitenciarului Timișoara, introdusă și înregistrată la T. T. la data de 25.02.2014 sub nr. de dosar_, s-a solicitat evaluarea situației juridice a numitului G. R.-P., condamnat la o pedeapsă de 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
Examinând înscrisurile depuse la dosar în sprijinul sesizării, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin s.p.nr. 282/22.06.2007 a Tribunalului V., rămasă definitivă prin d.p.nr. 242/23.01.2008 a Înaltei Curți de Justiție și Casație, numitul G. Rau-P. a fost condamnat la o pedeapsă de 14 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b C.p. pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol, faptă prev. de art. 197 alin. 1,3, teza I-a C.p. cu aplicarea art. 37 lit. b C.p.
În sarcina condamnatului s-a reținut că în ziua de 22.10. 2006, în jurul orelor 15.00, prin violență, a întreținut raport sexual cu partea vătămată minoră D. L. I., în vârstă de 14 ani.
Executarea pedepsei a început la data de 23.10.2006, când condamnatul a fost reținut și apoi arestat preventiv.
Potrivit dispozițiilor art.4 din Legea nr.187/2012 pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În ceea ce privește infracțiunea de viol prevăzută de art.197 alin.1 și 3 din Codul penal din 1969, prima instanță a constatat că această infracțiune continuă să subziste și după . noului Cod Penal, fiind preluată de art.218 alin.3 lit.c C.p.
Raportat la aceste dispoziții legale, prima instanță a apreciat că în privința numitului G. R. P. nu sunt aplicabile dispozițiile art.6 din Codul penal.
Condamnatului i-a fost aplicată o pedeapsă de 14 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol. Pentru aceeași infracțiune, noul Cod penal prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani. Ca atare, la prima vedere, condamnatul ar trebui să beneficieze, în conformitate cu dispozițiile art.6 din Codul penal, de o reducere a pedepselor aplicate pentru viol la maximul special prevăzut de legea nouă, respectiv 12 ani închisoare.
Aplicarea legii penale mai favorabile presupune incidența noilor dispoziții sub toate aspectele, nefiind posibilă combinarea prevederilor legale din legile succesive și crearea unei așa-numite legi tertia.
În sarcina condamnatului a fost reținută și starea de recidivă mare postexecutorie reglementată de art.37 lit.b din Codul penal din 1969.
În noul Cod penal starea de recidivă este reglementată de art.41, pedeapsa în acest caz urmând să fie stabilită în conformitate cu prevederile art.43. Potrivit dispozițiilor art.43 alin.5 din Codul penal, în cazul fostei recidive mari postexecutorii limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită în stare de recidivă se majorează cu jumătate.
Pe cale de consecință, față de prevederile art.41 din Codul penal raportat la art.43 alin.5 din Codul penal, și observând dispozițiile art.218 alin.3 lit.c din Codul penal în conformitate cu care violul se sancționează cu închisoarea de la 5 la 12 ani, prima instanță a apreciat că potrivit noilor dispoziții penale pedeapsa aplicabilă condamnatului pentru infracțiunea de viol în formă agravată este închisoarea de la 7 ani și 6 luni la 18 ani închisoare.
Ca atare, atâta timp cât pedeapsa aplicată condamnatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, lege care presupune și aplicarea dispozițiilor referitoare la recidivă, prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt incidente prevederile art.6 din Codul penal.
Condamnatului i-a fost aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 alin.1 lit.a și b din Codul penal din 1969 pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Pedeapsa complementară aplicată condamnatului a fost preluată în aceeași modalitate de Codul penal prin dispozițiile art.66 alin.1 lit.a, b și d din Codul penal, legiuitorul stabilind o durată maximă a pedepsei complementare la 5 ani.
În acest context, prima instanță a constatat că nici în privința pedepsei complementare nu sunt aplicabile dispozițiile art.6 alin.6 C.p.
Pentru aceste considerente, prima instanță a apreciat că prezenta sesizare este nefondată, în privința condamnatului G. R. P. nefiind incidente dispozițiile referitoare la legea mai favorabilă (art.4 și 6 din Codul penal), motiv pentru care a fost respinsă.
Împotriva sentinței penale nr. 253/LF din 26.03.2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ a formulat contestație contestatorul condamnat G. R. P., înregistrată pe rolul Curții de A. Timișoara la data de 1.04.2014, sub nr._ . Contestația nu a fost motivată în scris.
Din analiza sentinței contestate, prin prisma motivelor invocate și analizate din oficiu, potrivit art.4251 alin.4 raportat la art.595 C.p.p., C. reține următoarele:
Potrivit art. 6 alin.1 și 5 Cod penal, referitor la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei,
(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
(5) Când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin. (1) - (4), pedepsele complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta.
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În cauză, prin sentința penală nr. 282 din 22.06.2007 a Tribunalului V., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 242 din 23.01.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a aplicat contestatorului pedeapsa de 14 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin.1,3 teza I- a Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b C.p.
Potrivit art. 4 teza I C. pen., legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.
Conform art. 3 alin. (2) din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire, cum este cazul în speță.
C. constată că infracțiunile pentru care a fost condamnat contestatorul nu au fost dezincriminate, fiind incidente dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, deoarece faptele sunt incriminate de noul cod penal.
In aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile instanța va face o dublă comparație, respectiv pedeapsa aplicată, pedeapsa astfel cum este stabilită în hotărârea de condamnare, se va compara cu maximul legii noi mai favorabile.
Potrivit Codului penal în vigoare, pedeapsa maximă aplicabilă în cazul infracțiunii de viol, respectiv art. 218 Noul Cod Penal este închisoarea de la 5 la 12 ani.
De asemenea, în sarcina inculpatului a fost reținută și starea de recidivă, astfel încât analizând regimul sancționator al acestei instituții de drept potrivit noului C.p., respectiv art.41 rap. la art.43 alin.5 C.p. curtea constată că în mod corect prima instanță nu a redus pedeapsa aplicată condamnatului, întrucât pedeapsa prevăzută de lege în cazul recidivei pentru infracțiunea de viol calificat este închisoarea de la 7 ani și 6 luni la 18 ani închisoare, astfel încât pedeapsa aplicată de 14 ani nu depășește maximul prevăzut de legea nouă .
In ceea ce privește pedeapsa complementară sau accesorie aplicată în baza legii anterioare, aceasta corespondente în legea nouă, urmând a se executa, potrivit art. 6 alin. 5 Cod penal, în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondată contestația declarată de contestatorul condamnat G. R. P. împotriva sentinței penale nr. 253/LF din 26.03.2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe contestator la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 272 C.p.p. va dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondată contestația declarată de contestatorul condamnat G. R. P. împotriva sentinței penale nr. 253/LF din 26.03.2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe contestator la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 272 C.p.p. dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8.05.2014.
Președinte,
C. I. MartinGrefier,
A. B.
RED: CIM/09.05.2014
Dact: A.B. 2 exempl/09 Mai 2014
Primă instanță: T. T.
Jud: R. H.
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 414/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
