Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 418/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 418/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 08-05-2014

Dosar nr._ Operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 418/A

Ședința publică de la 08 Mai 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. B.

Judecător C. I. M.

Grefier A. B.

Ministerul Public este reprezentat de procuror S. A. din cadrul D.I.I.C.O.T. – S. T. Timișoara.

Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de D.I.I.C.O.T. – B. T. A. și inculpatul F. R. A. împotriva sentinței penale nr. 365 din 4 martie 2014 a Tribunalului A., pronunțată în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant F. R. A. personal, în stare de arest, asistat de avocat ales C. C.-N. din cadrul Baroului A., cu împuternicire avocațială la dosar; se prezintă inculpatul intimat P. I. personal și asistat de avocat H. C., în substituirea avocatului ales I. N. din cadrul Baroului A., ambii cu împuterniciri avocațiale la dosar; se prezintă inculpații intimați D. F. și A. R., ambii personal și asistați de avocat ales P. D. R. din cadrul Baroului A., cu împuternicire avocațială la dosar; lipsește inculpatul intimat R. N., pentru care se prezintă avocat ales T. F. N. din cadrul Baroului A., cu împuternicire avocațială la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care avocatul din oficiu G. R. solicită acordarea onorariului parțial de avocat întrucât s-a prezentat la termenul de judecată anterior.

Instanța constată că inculpații au uzat de disp. art. 320 ind. 1 C.p.p. în fața primei instanțe, astfel că omite etapa audierii acestora în apel.

Avocatul C. C.-N., pentru inculpatul apelant F. R. A., menționează că acest inculpat a colaborat cu organele de urmărire penală și a fost asigurat de către procuror că se va ține cont de această colaborare, inculpatul denunțându-l pe coinculpatul P. I.. În acest sens, solicită emiterea unei adrese către D. A. prin care să se solicite să comunice instanței dacă inculpatul F. R. A. a colaborat sau nu cu organele de urmărire penală în acest dosar, pentru a i se reține circumstanțe atenuante, întrucât în rechizitoriu nu a beneficiat de îmbunătățirea situației sale.

Instanța pune în discuție cererea formulată de avocatul ales al inculpatului apelant F. R. A..

Procurorul solicită respingerea cererii ca fiind neîntemeiată în acest moment procesual, urmărindu-se tergiversarea soluționării apelurilor, întrucât această situație presupune trimiterea dosarului la camera preliminară la Tribunalul A..

Avocatul C. C.-N., în replică, menționează că nu se urmărește tergiversarea judecării cauzei întrucât este posibilă reținerea cauzei spre judecare.

Apărătorii celorlalți inculpați din cauză lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii.

Procurorul menționează că nu cunoaște detalii cu privire la colaborarea inculpatului apelant F. R. A. cu organele de urmărire penală.

Avocatul C. C.-N. arată că procurorul de caz a refuzat să pună concluzii pe fond și că numai inculpatul F. a declarat împotriva lui P. I..

Instanța, deliberând, apreciază cererea formulată de avocatul inculpatului apelant F. R. A. ca fiind întemeiată, motiv pentru care dispune emiterea de îndată a unei adrese către D. A. pentru a comunica instanței dacă inculpatul a colaborat sau nu cu organele de urmărire penală, cauza urmând să se reia la ora 12,30.

La ora 12,30, la reluarea cauzei, la apelul nominal lipsește inculpatul intimat A. R., avocatul acestuia menționând că a fost necesar ca acesta să se întoarcă la serviciu, celelalte părți fiind prezente.

Instanța constată că s-a emis adresa nr._ către D. A. în dosarul de față, la care s-a primit răspuns prin fax de către D. – B. T. A., prin adresa nr. 97/D/P/2013, depusă la dosarul cauzei, că inculpatul F. R. A. nu a furnizat procurorului de caz date necunoscute organelor judiciare până la acel moment, de natură a facilita identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, motiv pentru care nu îi sunt aplicabile prev. art. 16 din L. 143/2000.

Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelurilor.

Procurorul susține oral motivele de apel invocate de D. și depuse în scris la dosarul cauzei, solicitând trimiterea dosarului înapoi la Camera preliminară de la Tribunalul A. și rejudecarea acestuia conform Noului C.p.p., întrucât s-a trecut peste o fată procedurală, pronunțându-se judecarea într-o altă fază decât camera preliminară. Arată că înscrisurile sunt lovite de nulitate absolută, că judecata s-a făcut în ședință publică și trebuia să aibă loc în cameră de consiliu.

Avocatul C. C.-N., pentru inculpatul apelant F. R. A. solicită admiterea apelului declarat de inculpat în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. și reducerea pedepsei aplicate acestuia. Menționează că acest inculpat a traficat cantități foarte mici de droguri, cu o concentrație foarte redusă de THC. Solicită reducerea pedepsei sub 4 ani închisoare raportat la fapta inculpatului, vârsta acestuia și valoarea foarte mică a drogurilor. Lasă la aprecierea instanței apelul declarat de D..

Avocatul H. C., pentru inculpatul intimat P. I., solicită respingerea apelului declarat de D. și arată că întrucât toți inculpații și-au recunoscut faptele nu mai era necesară judecarea în cameră preliminară, fiind îndeplinite toate etapele procesului penal.

Avocatul P. D. R., pentru inculpații intimați D. F. și A. R., solicită respingerea apelului declarat de D. ca nefondat, neimpunându-se desființarea hotărârii și trimiterea dosarului la camera preliminară. Inculpații de la primul termen de judecată au uzat de disp. art. 320 ind. 1 C.p.p., și nu există nici un temei pentru trimiterea dosarului la prima instanță.

Avocatul T. F. N., pentru inculpatul R. N., solicită respingerea apelului declarat de D., sentința Tribunalului A. fiind legală și temeinică, procesul la prima instanță desfășurându-se în mod legal.

Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpatul F. R. A., care a mai fost condamnat tot pentru infracțiuni de trafic de droguri.

Inculpatul apelant F. R. A., având ultimul cuvânt, recunoaște fapta și o regretă și consideră că prin declarația sa s-a ajuns la inculpatul P. I., colaborând cu organele de urmărire penală.

Inculpatul intimat P. I., având ultimul cuvânt, se declară de acord cu cele susținute de apărătorul său.

Inculpatul intimat D. F., având ultimul cuvânt, arată că dorește să se reabiliteze și consideră sentința tribunalului corectă.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelurilor, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 365 din 4 martie 2014 a Tribunalului A., pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5, art. 35 alin. 1, art. 41, art. 77 lit. a noul Cod penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4, 375, rap. la art. 396 alin. 10 noul Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul F. R.-A., recidivist, la 2 ani închisoare, pentru trafic ilicit de droguri de risc, în formă continuată.

În baza art. 2 alin. 1 teza finală din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b noul Cod penal, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. 1 noul Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b noul Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 271/30.05.2011, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ și s-a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

În baza art. 72 noul Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 22.10.2013, până la zi.

În baza. 399 alin. 1 noul Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpatul de mai sus.

În baza art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4, 375, rap. la art. 396 alin. 10 noul Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul P. I., zis „B.”, la 1 an și 4 luni închisoare, pentru trafic ilicit de droguri de risc.

În baza art. 65 alin. 1 noul Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b noul Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, rap. la art. 86¹– 86² vechiul Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni.

Pe durata termenului de încercare, în baza art. 86³Cod penal, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte și să se supună măsurilor de supraveghere, instituite de S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul A., la datele fixate de acest serviciu; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului de mai sus, asupra dispozițiilor art. 86⁴vechiulCod penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere, în cazul săvârșirii unor noi infracțiuni, revocare ce va atrage executarea cumulată a pedepselor.

În baza art. 72 noul Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 22.10.2013, până la zi.

În baza art. 399 alin. 3 lit. b noul Cod procedură penală, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4, 375, rap. la art. 396 alin. 10 noul Cod procedură penală, a fost condamnat pe inculpatul D. F. - zis „F.”, la 1 an și 4 luni închisoare, pentru trafic ilicit de droguri de risc.

În baza art. 65 alin. 1 noul Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b noul Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 72 noul Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii din data de 22.10.2013.

În baza art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5, art. 35 alin. 1, art. 77 lit. a noul Cod penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4, 375, rap. la art. 396 alin. 10 noul Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul R. N. - zis „N.”, cunoscut cu antecedente penale, care nu atrag starea de recidivă, la 2 ani închisoare, pentru trafic ilicit de droguri de risc, în formă continuată.

În baza art. 65 alin. 1 noul Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b noul Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, rap. la art. 86¹– 86² vechiul Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 2 alin. 1, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4, 375, rap. la art. 396 alin. 10 noul Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul A. R., la 1 an închisoare, pentru trafic ilicit de droguri de risc.

În baza art. 65 alin. 1 noul Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b noul Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, rap. la art. 86¹– 86² vechiul Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, au fost confiscate, în vederea distrugerii, următoarele cantități de droguri: 8,79 grame cannabis (predate în data de 29.09.2013 organelor judiciare de către colaboratorul sub acoperire „T. I.”); 2,06 grame cannabis (predate în data de 10.10.2013 organelor judiciare de către colaboratorul sub acoperire „T. I.”); 9,51 grame cannabis (ridicate în data de 22.10.2013 de către organele judiciare de la inculpații F. R. A. și D. F.), 180,4 grame cannabis (proba nr. 1a); 5,0 grame cannabis (contraprobă din proba nr. I a), 26,9 grame fragmente vegetale care aparțin genului cannabis (proba nr. 1b), 42,9 grame cannabis (proba nr. 1c-1), 1,6 grame cannabis (proba nr. 1c-2), 148,4 grame fragmente vegetale care aparțin genului cannabis (proba nr. 2), 5,0 grame fragmente vegetale care aparțin genului cannabis (contraprobă din proba nr. 2), 572,9 grame fragmente vegetale care aparțin genului cannabis (proba nr. 3), 5,0 grame fragmente vegetale care aparțin genului cannabis (contraprobă din proba nr. 3), 542,4 grame fragmente vegetale care aparțin genului cannabis (proba nr. 4), 5,0 grame fragmente vegetale care aparțin genului cannabis (contraprobă din proba nr. 4), 294,8 grame fragmente vegetale care aparțin genului cannabis (proba nr. 5), 5,0 grame fragmente vegetale care aparțin genului cannabis (contraprobă din proba nr. 5), rămase după efectuarea analizelor chimice de laborator, ambalate și sigilate cu sigiliul tip MI nr._ și predate organului de cercetare penală (f. 171-172 vol. I u.p.).

În baza art. 17 alin. 2 din Legea nr 143/2000, s-a confiscat, în favoarea statului, de la inculpații F. R. A., D. F. și P. I., câte 33 lei; de la inculpatul A. R. suma de 300 lei, iar de la inculpatul R. N. suma de 600 lei.

În baza art. 275 alin. 1 noul Cod procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat la câte 350 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 272 noul Cod procedură penală, s-a dispus virarea sumei de 100 lei, onorariu parțial avocat din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției, în contul Baroului A..

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul întocmit la data de 31 ianuarie 2014, în dosarul nr. 97 D/P/2013 al Parchetului de pe lângă de pe Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – B. T. A., înregistrat la această instanță la data de 31 ianuarie 2014, au fost trimiși în judecată inculpații F. R. A. - trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 75 lit. a și art. 37 lit. a Cod penal; P. I. - trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000; D. F. - trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000; R. N. - trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/200, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a Cod penal și A. R. - trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, următoarele:

În cursul lunilor septembrie - octombrie 2013, inculpat F. R. A. și-a procurat, a deținut, a transportat și a vândut în mod repetat, altor persoane, fără drept, cannabis, în baza unei rezoluții infracționale unice.

În cursul anului 2013, inculpatul R. N. a procurat și a vândut în mod repetat, în baza aceleași rezoluții infracționale, fără drept, cannabis, inculpatului F. R. A. (în prezența și a învinuitului Hegeduș N. C.), martorilor B. A. F. și C. S..

În data de 22.10.2013, inculpatul D. F. a procurat de la inculpatul P. I., a transportat și a vândut împreună cu inculpatul F. R. A., fără drept, cannabis.

În cursul anului 2013, inculpatul P. I. a cultivat, preparat și deținut, respectiv în data de 22.10.2013 a vândut inculpatului D. F., fără drept, cannabis.

În cursul lunii octombrie 2013, inculpatul A. R. și-a procurat, a deținut și i-a vândut inculpatului F. R. A., fără drept, cannabis.

În fața instanței, cei cinci inculpați au solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, respectiv numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina lor.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut aceeași stare de fapt cu cea reținută în rechizitoriu.

În ziua de 29.09.2013, pe raza municipiului A., inculpatul F. R. A. s-a întâlnit cu colaboratorul sub acoperire „T. I.”, căruia i-a vândut, fără drept, contra sumei de 400 lei, cantitatea de 9,61 grame cannabis (masă netă).

La data de 10.10.2013, tot în municipiul A., inculpatul F. R. A. și colaboratorul sub acoperire „T. I.” s-au reîntâlnit pentru o nouă vânzare-cumpăra re de droguri de risc, obiectul tranzacției constituindu-l cantitatea de 4 grame cannabis. Inculpatul F. R. A. l-a contactat pe inculpatul R. N., zis „N.” și, împreună cu acesta, cu colaboratorul sub acoperire „T. I.” și cu învinuitul Hegeduș N. C., s-au deplasat în cartierul Alfa cu mașina condusă de către cel din urmă, unde inculpatul R. N., după ce a primit de la inculpatul F. R. A. suma de 200 lei -bani pe care acesta îi luase în prealabil de la colaboratorul sub acoperire - i-a predat drogurile promise inculpatului F. R. A. (în fapt, a remis doar 2,66 grame cannabis - masă netă). Inculpatul F. R. A. a înmânat, la rândul său, drogurile colaboratorului sub acoperire „T. I.” care le-a examinat spre a constata calitatea lor. Actele materiale descrise s-au petrecut în mașina învinuitului Hegeduș N. C., în prezența respectivului. Apoi, acesta i-a transportat din nou pe inculpatul F. R. A. și colaboratorul sub acoperire „T. I.” până în locul unde s-au despărțit.

În aceeași zi, inculpatul R. N. le-a mai vândut martorilor B. A. F., și încă la două persoane neidentificate cannabis, încasând de la respectivii 400 lei, respectiv 50 lei. De altfel, martorul C. S. a recunoscut că și-a mai procurat în cursul anului 2013 de la inculpatul R. N., pentru consumul personal, în alte patru rânduri câte un gram de cannabis, de fiecare dată plătindu-i tot câte 50 lei.

În data de 22.10.2013, inculpatul F. R. A. s-a întâlnit din nou cu colaboratorul sub acoperire „T. I.” pentru efectuarea unei alte tranzacții cu droguri, primul venind însoțit de inculpatul D. F., zis F.. Prezența inculpatului D. F. se explica, așa cum a rezultat din cele petrecute ulterior, prin aceea că, uzând de propriile conexiuni printre traficanții de droguri, urma a-l ajuta pe inculpatul F. R. A. să procure cannabis de la un furnizor cunoscut doar de el. Inculpații F. R. A. și D. F. s-au înțeles cu colaboratorul sub acoperire să îi vândă 10 grame cannabis, la prețul de 400 lei, cerându-i 200 lei în avans, rămânând ca diferența de preț să o primească la predarea drogurilor. După ce au primit două bancnote de câte 100 lei, inculpații au plecat la Păuliș (jud. A.) cu autoturismul condus de inculpatul D. F..

Ajunși în respectiva localitate, inculpatul D. F. i-a cerut inculpatului F. R. A. să coboare din mașină, el continuându-și singur drumul până la imobilul în care locuia inculpatul P. I.. I-a dat acestuia din urmă una dintre bancnotele de 100 lei primită de la colaboratorul sub acoperire „T. I.”, primind în schimb 9,90 gr. cannabis. Ulterior, inculpatul D. F. l-a recuperat pe inculpatul F. R. A. și, împreună cu acesta, s-au reîntors în A., la locul convenit pentru întâlnirea cu colaboratorul sub acoperire. Inculpații au primit de la acesta diferența de 200 lei, conform înțelegerii și, în timp ce îi remiteau drogurile, au fost prinși în flagrant și imobilizați de către organele de poliție.

Procedându-se în continuare la percheziționarea imobilului din care inculpatul D. F. ieșise cu drogurile, alături de bancnota de 100 lei, dată inculpatului P. I. de către inculpatul D. F., s-a găsit o cantitate însemnată de cannabis - în total 1844,2 grame (masă netă), atât în stare brută (plante puse la uscat și semințe), cât și prelucrată (muguri uscați introduși în diferite ambalaje de sticlă și PVC).

Din cercetări a reieșit că, alături de inculpații D. F., P. I. și R. N., un alt furnizor al drogurilor pe care inculpatul F. R. A. le revindea a fost inculpatul A. R.. Acesta i-a vândut inculpatului F. R. A., în cursul lunii octombrie 2013, 10 grame cannabis, contra sumei de 300 lei.

În drept, s-au reținut ca texte legale incidente în cauză: articolul 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000: „Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.”; articolul 41 alin. 2 Cod penal: „Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.”; articolul 75 lit. a Cod penal: „Următoarele împrejurări constituie circumstanțe agravante: a) săvârșirea faptei de trei sau de mai multe persoane împreună.”; articolul 37 lit. a Cod penal: „Există recidivă pentru persoana fizică în următoarele cazuri: a) când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an.”; articolul 16 din Legea nr. 143/2000: „Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2 - 10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.”

Faptele inculpatului F. R. A., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 75 lit. a și art. 37 lit. a Cod penal.

Faptele inculpatului P. I., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000.

Faptele inculpatului D. F., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000.

Faptele inculpatului R. N., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/200, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a Cod penal.

Faptele inculpatului A. R., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În speță, elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 constă în deținerea și vânzarea către alte persoane a drogurilor de risc. Inculpații nu au negat aceste acțiuni, respectiv că au oferit spre vânzare, altor persoane, droguri de risc, respectiv cannabis, declarațiile lor coroborându-se cu procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile martorilor, înscrisurile și rapoartele de constatare tehnico-științifică din care a rezultat că substanțele tranzacționate de inculpați erau cannabis. Canabisul face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.

Cei cinci inculpați au acționat cu forma de vinovăție specifică acestor infracțiuni - intenția directă, ei cunoscând natura produselor pe care le-au deținut și comercializat.

Constatând, dincolo de orice dubiu, că faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați, instanța de fond a pronunțat condamnarea acestora, rezolvând acțiunea penală potrivit dispozițiilor art. 396 alin. 2 Cod procedură penală.

Întrucât judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. 1 și 2, în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, limitele de pedeapsă au fost reduse cu o treime.

Inculpații au fost trimiși în judecată înainte de . noilor coduri și a modificărilor aduse legilor speciale. Având în vedere că la data de 1.02.2014, a intrat în vigoare noul Cod penal, în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 din noul Cod penal, care prevăd: „Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei (1) În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile.”

În raport cu aceste dispoziții, în cauza de față, instanța de fond a constatat că se pune problema constatării legii penale mai favorabile și care sunt condițiile de aplicare a art. 5.

Jurisprudecța Curții EDO, în cauza „Scoppola vs. Italia”, a consolidat principiul fundamental al dreptului penal, în sensul aplicării unei legi penale care prevede o pedeapsă mai îngăduitoare, chiar dacă legea a fost adoptată după comiterea infracțiunii.

Printre alte criterii de stabilire a legii penale mai favorabile, este și criteriul sancțiunilor ce urmează a se aplica. Or, din conținutul Legii 143/2000, comparând pedepsele, se observă că acestea s-au diminuat.

Astfel, în cazul infracțiunii, prev. la art. 2 alin. 1 din Legea 143/200, în vechea reglementare, pedeapsa era închisoare de la 3 la 15 ani, iar în prezent, pedeapsa pentru această infracțiune, este închisoare de la 2 la 7 ani.

Sub aspectul pedepselor, este evident că trebuie aplicată legea penală mai favorabilă.

În literatură de specialitate, apărută recent, după . noului Cod penal, referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, au apărut două opinii: una, în sensul aplicării globale a legii penale mai favorabile, iar a doua, în sensul aplicării legii penale mai favorabile, în raport cu alte instituții penale, cum ar fi: concursul de infracțiuni, recidiva, încadrarea juridică, pluralitate de infractori, etc.

S-a apreciat că această a doua opinie este în concordanță cu «construcția» noului Cod penal și că legiuitorul a consacrat sistemul aplicării legii penale mai favorabile, în funcție de instituții penale autonome, care au un caracter unitar.

La stabilirea pedepselor, instanța a ținut seama de dispozițiile art. 74 Cod penal, privitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite, periculozitatea infractorului, evaluată în conformitate cu împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Cu privire la inculpatul F. R. A., instanța a reținut că este tânăr, are 22 de ani, a făcut dovada că deține o societate comercială, la care este angajat ca șofer. Însă, din fișa de cazier judiciar rezultă că el a fost condamnat la 2 ani închisoare, cu suspendare condiționată, prin sentința penală nr. 271/20.05.2011, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, tot pentru trafic de stupefiante.

Cu toate că a beneficiat de clemența legii, el nu a tras învățăminte necesare, iar prin suspendarea condiționată, pedeapsa nu și-a atins scopul.

Referitor la aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, instanța a reținut că, în situația inculpatului F., nu sunt incidente aceste dispoziții. Cel care a facilitat identificarea altui inculpat a fost inculpatul A. R., și nu F. Remis.

Cu privire la inculpații P. I. și D. F., tribunalul a constatat că acești inculpați au săvârșit un singur act material, cantitatea de droguri traficată fiind foarte mică. Inculpatul P. I. a fost reținut și arestat în perioada 22.10.2013 – 04.03.2014, perioadă în care a avut timp să reflecteze cu privire la gravitatea faptei comise. Inculpatul D. este încadrat în muncă, fiind angajat la ..

Pedepsele aplicate acestor doi inculpați au fost orientate spre minimul special prevăzut de lege.

Cu privire la inculpatul R. N., instanța a reținut că acesta a săvârșit două acte materiale, cantitatea de droguri traficată fiind mică. Având în vedere vârsta acestuia și faptul că este încadrat în muncă și urmează să-și întemeieze o familie, instanța i-a aplicat o pedeapsă orientată spre minim.

Referitor la inculpatul A. R., tribunalul a reținut, pe lângă atitudinea de recunoaștere și regret, faptul că el a contribuit la identificarea și tragerea la răspundere a celorlalți inculpați, astfel că i-au fost aplicate și dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu consecința reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă.

Astfel, limitele de pedeapsă de 2 – 7 ani, reduse conform art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, devin 8 luni – 2 ani și 4 luni.

Ca modalitate de executare, față de datele ce caracterizează persoana inculpaților P. I., D. F., R. N. și A. R., văzând că inculpații se află la prima abatere infracțională, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins mult mai eficient în modalitatea suspendării executării sub supraveghere, fiindu-le impuse măsurile și obligațiile specifice acestei instituții.

Într-adevăr, infracțiunea pentru care au fost cercetați este una gravă, dacă avem în vedere amploarea fenomenului și consecințele nefaste ale traficului de stupefiante. Însă, executarea pedepsei în regim de detenție de către cei patru inculpați, nu și-ar atinge scopul, care este unul preventiv și educativ. Inculpații trebuie să aibă o șansă în vederea îndreptării lor și un vot de încredere, instanța considerând că au conștientizat gravitatea faptelor și că, pe viitor, se vor feri să mai săvârșească fapte de natură penală.

În cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în situații tranzitorii, dispozițiile art. 165 alin. 2 din Legea 187/2012 prevăd expres care este legea mai favorabilă, și anume: „(2) Pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.”

Prin aceste dispoziții se demonstrează încă o dată, că intenția legiuitorului a fost aceea ca legea penală mai favorabilă, să se aplice pe instituții autonome.

Față de sfera obligațiilor cuprinse în dispozițiile art. 91 din noul Cod penal, între care, printre altele, se prevede și obligația de a presta muncă neremunerată în folosul comunității (art. 91 alin. 3), ceea ce nu se prevedea în art. 86 ind. 2 din vechiul Cod penal, acestea din urmă fiind considerate mai favorabile, find aplicate în cauză. Mai mult, actualele dispoziții, referitoare la suspendarea sub supraveghere, nu prevăd posibilitatea, ca la împlinirea termenului de încercare, să intervină reabilitarea de drept.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel D.I.I.C.O.T. – B. T. A. și inculpatul Fânău R. A..

În motivarea apelului declarat de procuror s-a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală întrucât au fost nesocotite dispozițiile legale referitoare la principiul separării funcțiilor judiciare, dosarul nefiind trimis de instanță la Judecătorul de Cameră preliminară pentru a proceda potrivit disp. art. 342-348 C.p.p., procedura respectivă urmând a se desfășura în camera de consiliu, fără participarea procurorului și inculpaților, nefiind respectate normele de competență și publicitate, cauza fiind păstrată pe rol, dispunându-se în ședință publică la data de 03.02.2014 menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților F. R. A. și P. I. pe o durată de 60 de zile, până la data de 03.04.2014 inclusiv.

S-a mai arătat că pe lângă normele de competență, instanța a ignorat și faptul că părțile nu pot dispune de drepturile lor procesuale decât strict în cadrul fixat de legiuitor, acesta neprevăzând posibilitatea renunțării de către părți în parcurgerea etapei procesuale a camerei preliminare, iar toate aceste aspecte atrag nulitatea absolută a hotărârii judecătorești, motiv pentru care s-a solicitat desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei Judecătorului de Cameră preliminară din cadrul Tribunalului A..

Apelul inculpatului F. R. A. nu a fost motivat în scris ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul ales al inculpatului, care a solicitat reducerea cuantumului pedepsei ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, întrucât acesta a săvârșit doar două acte materiale, drogurile pe care le-a traficat au avut o cantitate redusă de substanță activă, iar inculpatul este un element tânăr, în vârstă de 20 ani și a colaborat cu organele de urmărire penală.

Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art. 417 al. 2 C.p.p., instanța constată că apelurile declarate de D. – B. T. A. și inculpatul F. R. A. sunt nefondate, hotărârea Tribunalului A. fiind temeinică și legală.

Astfel, instanța de fond pe baza întregului material probator administrat în cauză, dar și ca urmare a coroborării acestuia cu declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, care au uzat de procedura recunoașterii învinuirii prev. de art. 396 al. 10 din N. C.p.p., a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, respectiv aceea că în cursul lunilor septembrie-octombrie 2013 inculpatul F. R. A. a procurat, deținut, transportat și vândut în mod repetat altor persoane fără drept, canabis, în baza unei rezoluții infracționale unice; inculpatul R. N. a procurat și vândut în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, fără drept canabis inculpatului F. R. A.; la data de 22.10.2013 inculpatul D. F. a procurat de la inculpatul P. I., a transportat și a vândut împreună cu inculpatul F. R. A., fără drept, canabis; în cursul anului 2013 inculpatul P. I. a cultivat, preparat și deținut, respectiv în data de 22.10.2013 a vândut inculpatului D. F., fără drept, canabis, iar în cursul lunii octombrie 2013 inculpatul A. R. a procurat, deținut și a vândut inculpatului F. R. A., fără drept, canabis, actele materiale fiind corect redate în conținutul hotărârii primei instanțe, iar faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 teza finală din L: 143/2000, cu aplic. art. 5 din N. C.p., fiind aplicabilă forma continuată în cazul inculpaților F. R. A. și R. N..

Vinovăția inculpaților a fost corect stabilită cu privire la infracțiunea arătată mai sus pe baza întregului material probator existent în cauză, inculpații recunoscând săvârșirea faptelor și vinovăția acestora, iar prezumția de nevinovăție de care au beneficiat inculpații a fost răsturnată în speța de față, motiv pentru care în mod judicios a intervenit sancționarea penală a acestora.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 74 C.p., gradul de pericol social al infracțiunii, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, scopul urmărit, circumstanțele personale ale inculpaților care sunt elemente tinere, au avut o poziție de recunoaștere a faptelor, uzând de dispozițiile procedurii recunoașterii învinuirii, sunt la prima abatere la legea penală în afară de inculpatul F. R. A. care are antecedente penale, fiind în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 35 al. 1 N. C.p., aceluiași inculpat și inculpatului R. N. fiind aplicabile și disp. art. 77 lit. a C.p. cu privire la circumstanța agravantă referitoare la săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, motiv pentru care pedepsele de câte 2 ani închisoare aplicate inculpaților F. R. A. și R. N., de câte 1 an și 4 luni închisoare aplicate inculpaților P. I. și D. F., respectiv pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului A. R., sunt de natură să conducă la reeducarea inculpaților.

Cu privire la solicitarea inculpatului F. R. A. de a se dispune reducerea pedepsei ca urmare a circumstanțelor atenuante facultative, a faptului că ar fi colaborat cu organele de urmărire penală, instanța constată că această solicitare este nefondată întrucât instanța de fond a avut în vedere elementele pozitive referitoare la acest inculpat, aplicându-i o pedeapsă relativ blândă în raport cu întreaga activitate infracțională, dar și raportat la faptul că acesta este recidivist, fiind în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind condamnat cu puțin timp în urmă la 2 ani închisoare de către Tribunalul A. prin sentința penală nr. 271 din 20.05.2011, tot pentru trafic de stupefiante, însă acest inculpat nu a tras învățămintele necesare, respectiva pedeapsă neatingându-și scopul întrucât în termenul de suspendare a comis o nouă infracțiune, de aceeași natură, motiv pentru care instanța a fost nevoită ca în baza disp. art. 15 din L. 187/2012 să revoce suspendarea condiționată a suspendării pedepsei de 2 ani închisoare menționate mai sus și să dispună executarea acestei pedepse pe lângă pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecății în prezentul dosar, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare în regim de deținere.

Instanța apreciază că nu se impune reținerea unor circumstanțe atenuante facultative întrucât comportamentul bun al inculpatului a fost valorificat prin aplicarea disp. art. 396 al. 10 N. C.p.p., cu privire la conduita anterioară săvârșirii faptei s-a făcut vorbire mai sus în sensul că este recidivist iar din adresa din 08.05.2014 a D. – B. T. A. a rezultat că inculpatul nu beneficiază de cauza de reducere a pedepsei prev. de art. 16 din L. 143/2000 întrucât nu a oferit organelor de urmărire penală informații de natură a fi folosite la descoperirea altor activități infracționale desfășurate de către alte persoane.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpaților P. I., D. F., R. N. și A. R., instanța constată că în mod judicios a apreciat Tribunalul A. că nu se impune executarea pedepselor aplicate acestor inculpați în regim de deținere, raportat la întinderea activității infracționale a fiecăruia, pedeapsa efectiv aplicată, dar și raportat la lipsa antecedentelor penale, motiv pentru care suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor apare ca o modalitate potrivită pentru acești inculpați, care urmează a fi supuși unor măsuri de supraveghere, iar în această modalitate scopul pedepsei va putea fi atins.

În legătură cu apelul declarat de D.- B. T. A., instanța constată că motivul invocat, respectiv că s-ar fi încălcat dispozițiile legale în legătură cu principiul separării funcțiilor judiciare și că hotărârea penală atacată ar fi lovită de nulitate absolută, motiv pentru care s-ar impune desființarea acesteia și trimiterea cauzei Judecătorului de Cameră preliminară, nu este fondat pentru următoarele considerente.

Din analizarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că rechizitoriul întocmit la 31.01.2014 în dosarul nr. 97/D/P/2013 al D. – B. T. A. a fost înregistrat pe rolul Tribunalului A. tot la data de 31.01.2014, respectiv sub imperiul Codului penal anterior, fixându-se termen de judecată la data de 3 februarie 2014.

Potrivit disp. art. 6 din Legea nr. 255/2013 cauzele aflate în curs de judecată în prima instanță la data intrării în vigoare a legii noi în care nu s-a început cercetarea judecătorească, se soluționează de către instanța competentă conform legii noi, potrivit regulilor prevăzute de către aceeași lege, iar în situația arătată, instanța pe rolul căreia se află cauza o trimite Judecătorului de Cameră preliminară pentru a proceda potrivit disp. art. 342-348 C.p.p. ori, după caz, o va declina în favoarea instanței competente.

Coroborând cele două elemente arătate mai sus, se poate trage concluzia că, dosarul a fost format sub imperiul vechiului Cod penal, în ultima zi în care a mai fost în vigoare, respectiv 31.01.2014, iar primul termen de judecată s-a fixat sub imperiul legii noi, respectiv a Codului de procedură nou, care a intrat în vigoare la data de 01.02.2014, fiind aplicabile astfel disp. art. 6 din Legea nr. 255/2013 indicate mai sus, întrucât cercetarea judecătorească nu a început la momentul intrării în vigoare a legii noi.

La termenul de judecată din 03.02.2014 nu se aplică întocmai acest text de lege (art. 6 din L. 255/2013) – cu toate că același procuror care redactează motivele de apel a fost prezent în ședința de judecată și nu a invocat elementele prezentate în apel – însă instanța în condiții de publicitate a ședinței de judecată a adus la cunoștința inculpaților termenul de judecată fixat și faptul că până la acel termen pot formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și efectuarea actelor de urmărire penală, adică a procedat exact cum se impunea în cazul în care cauza ajungea la Judecătorul de Cameră preliminară, iar la următorul termen de judecată, la data de 18.02.2014, inculpații, respectiv reprezentanții acestora, au declarat că nu au de formulat cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății, exercitând în fapt rolul Judecătorului de Cameră preliminară conform scopului pentru care s-a reglementat această procedură, cu atât mai mult că, de regulă, în situații de acest gen judecătorul de cameră preliminară este același cu judecătorul primei instanțe și din punctul de vedere al organizării administrative.

Singura prevedere care nu s-ar fi respectat întocmai conform procedurii camerei preliminare ar fi fost aceea că ședințele au fost publice, cu participarea procurorului și a inculpaților (în camera preliminară procedura desfășurându-se în cameră de consiliu, fără participarea procurorului și a părților), însă nici acest aspect în opinia instanței de apel nu conduce la o nulitate absolută întrucât nu este prevăzută de art. 281 Noul C.p.p., o asemenea situație neavând ca efect nulitatea absolută, textul de lege prevăzând doar obligativitatea publicității ședinței.

De altfel, se poate constata că drepturile procesuale ale inculpaților nu au fost vătămate sub nici o formă, motiv pentru care instanța apreciază că nu poate fi vorba de o nelegalitate care să reclame constatarea nulității absolute relativ la compunerea completului de judecată dintr-un judecător în ambele situații, competența materială a instanțelor judecătorești și publicitatea ședinței de judecată invocate de procuror, astfel că nu se impune desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei pentru reluarea judecății în fața judecătorului de cameră preliminară, întrucât practic procedura a fost efectuată cu anumite devieri de la procedura reglementată de dispozițiile art. 342-348 C.p.p., dar care nu au fost de natură să lezeze drepturile procesuale ale inculpaților, motiv pentru care nu se impune admiterea apelului declarat de D. – B. T. A..

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. – B. T. A. și inculpatul F. R. A. împotriva sentinței penale nr. 365 din 4 martie 2014 a Tribunalului A., pronunțată în dosarul nr._ .

În baza art. 424 alin. 2 C.p.p. se va menține starea de arest a inculpatului F. R. A..

În baza art. 424 al. 3 C.p.p. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv din data de 4 martie 2014 la zi.

În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul F. R. A. la 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.

În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare ocazionate cu apelul procurorului vor rămâne în sarcina statului.

Se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei onorariu parțial avocat din oficiu către Baroul T..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. – B. T. A. și inculpatul F. R. A. împotriva sentinței penale nr. 365 din 4 martie 2014 a Tribunalului A., pronunțată în dosarul nr._ .

În baza art. 424 alin. 2 C.p.p. menține starea de arest a inculpatului F. R. A..

În baza art. 424 al. 3 C.p.p. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv din data de 4 martie 2014 la zi.

În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă inculpatul F. R. A. la 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.

În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare ocazionate cu apelul procurorului rămân în sarcina statului.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei onorariu parțial avocat din oficiu către Baroul T..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

G. B. C. I. M.

GREFIER,

A. B.

Red. Gh.B./09.05.2014

Tehnored. A.B.

2 ex./ 13 Mai 2014

Prima instanță: M. C.

← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340...		Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 414/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA →

Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 418/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 418/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA