Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr. 404/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 404/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 30-06-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 404/CO
Ședința publică de la 30 iunie 2014
Completul compus din:
Președinte: D. V.
Grefier: A. S.
Ministerul Public– Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. Timișoara, este reprezentat de procuror S. A..
Pe rol se află judecarea contestației formulate de condamnatul C. M., împotriva sentinței penale nr. 280/LF/02.04.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul C. M. asistat de apărător ales avocat C. C. din cadrul Baroului T..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat ales al condamnatului depune la dosar împuternicire avocațială . nr._.
Instanța întreabă părtile daca mai au alte cereri de formulat.
Părtile arata ca nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri, instanta acorda cuvantul pe contestatia formulata.
Apărător ales pentru condamnat, avocat C. C. învederează că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul se referă la cerșitorie și solicită admiterea contestație formulate de către condamnat și aplicarea art. 214 N.C.pen., ca fiind mai favorabilă, cu o pedeapsă orientată spre minim, condamnatul beneficiind astfel de o pedeapsă mai mică. Mai solicită instanței să țină cont de atitudinea inculpatului în perioada de detenție deja executată.
Procurorul, solicită respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că fapta nu este dezincriminată în prevederile noului Cod penal.
Condamnatul, având cuvântul are aceleași concluzii ca ale apărătorului ales.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 280/LF/02.04.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în baza art.595 din Codul de procedură penală s-a respins cererea formulată de condamnatul C. M., în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara, privind aplicarea legii mai favorabile raportat la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.327/05.11.2010 a Tribunalului A., rămasă definitivă prin decizia penală nr.3249/26.09.2011 a Î.C.C.J București, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. condamnatul a fost obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin cererea formulată, condamnatul C. M., a solicitat evaluarea situației sale juridice privind aplicarea legii penale mai favorabile odată cu . noului Cod penal, precizând că s-au schimbat încadrările juridice și limitele de pedeapsă, el fiind condamnat la pedeapsa de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și aflându-se în executarea acestei pedepse.
Examinând înscrisurile depuse la dosar în sprijinul sesizării, Tribunalul T. a reținut următoarea situație de fapt:
Prin s.p.nr.327/05.11.2010 a Tribunalului A., rămasă definitivă prin d.p.nr.3249/26.09.2011 a Î.C.CJ București, numitul C. M. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001 modificată și republicată cu aplic. art. 41 al. 2 Codul penal din 1969 și pedeapsa complementară prev. de art. 64 taza II și art. 64 lit. b C.pen. din 1969 pe durata a 2 ani; pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C.pen. din 1969 inculpatului i-au fost interzise exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II lit. b C.pen. din 1969.
Executarea pedepsei a început la data de 29.09.2011 când condamnatul a fost depus în Penitenciarul Timișoara și urmează să expire la data de 28.09.2016.
Potrivit art. 595 C.p.p., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din Codul penal.
Potrivit art. 4 C.pen., legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, în dispozițiile art. 6 C.pen., se prevede că atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Potrivit dispozițiilor art.4 din Legea nr.187/2012 pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Tribunalul a reținut că numitului C. M. i-a fost aplicată o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane faptă prevăzută de art.12 al. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 al. 2 din Codul penal din 1969.
În ceea ce privește infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 al. 1,2 din Legea nr. 678/2001, instanța constată că, potrivit art.94 pct.2 și art.247 din Legea nr.187/2012, odată cu . noului Cod penal dispozițiile art.12 din Legea nr.678/2001 au fost abrogate.
Dar, Tribunalul T. a mai constatat că infracțiunea de trafic de persoane continuă să subziste și după . noului Cod Penal, fiind preluată de art.210 din Codul penal.
Într-adevăr după . noului Cod penal, forma agravată a infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art.12 alin.1,2 din Legea nr.678/2001 nu mai subzistă, fiind dezincriminată, însă s-a reținut că, în privința condamnatului continuă să fie aplicabile prevederile art.210 alin.1 C.p., dispoziții legale în care se găsesc preluate anterioarele prevederi din art.12 alin.1,2 din Legea nr.678/2001.
În raport de limitele de pedeapsă cuprinse între 3 și 10 ani închisoare prevăzute pentru infracțiunea de la art.210 alin.1,2 C.p., tribunalul a apreciat că în privința numitului C. M. nu sunt aplicabile dispozițiile art.6 din Codul penal. Condamnatului i-a fost aplicată pedeapsa de 5 ani închisoare, iar în contextul în care noua reglementare sancționează aceeași infracțiune cu pedeapsa închisorii între limitele arătate, s-a reținut că pedeapsa nu mai trebuie redusă întrucât pedeapsa aplicată condamnatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
În ce privește pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 alin.1 lit.a teza II și b, din Codul penal din 1969 aplicată condamnatului pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, tribunalul a constatat că pedeapsa complementară a fost preluată în aceeași modalitate de Codul penal prin dispozițiile art.66 alin.1 lit.a,b din Codul penal.
Pentru aceste considerente, văzând dispoz. art.595 C.p.p., tribunalul a respins cererea formulată de condamnatul C. M. ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. condamnatul a fost obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinței penale nr. 280/LF/02.04.2014 pronunțată de Tribunalul T., condamnatul C. M. a formulat contestație, care a fost susținută oral la termenul de judecată de apărătorul ales, care a solicitat, aplicarea art. 214 N.C.pen., ca fiind mai favorabilă, cu o pedeapsă orientată spre minim, condamnatul beneficiind astfel de o pedeapsă mai mică. De asemenea, a arătat că în toată perioada detenției condamnatul a avut o atitudine corespunzătoare.
Analizând contestația formulată de condamnat prin prisma dispozițiilor art. 4 și art. 6 Cod penal, precum și art. 418 C.pr.pen., instanța constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 4 C.pen., „Legea penală nu se aplică faptelor prevăzute sub legea veche dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi”.
Fundamentul acestui principiu trebuie observat în legătură cu scopul dreptului penal de apărare socială și care nu se mai justifică dacă fapta și-a pierdut caracterul penal. Acest principiu are în vedere ipoteza dezincriminării faptei prin legea nouă și nu situațiile în care fapta continuă să rămână infracțiune sub altă denumire ori ca modalitate de săvârșire a altei infracțiuni.
Potrivit art. 6 alin. 1 din C.p.: „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”
În această procedură instanța este abilitată să verifice dacă pedeapsa aflată în executare depășește maximul prevăzut de legea nouă, să înlăture diferența de pedeapsă care nu se mai regăsește în textul în vigoare, operând reducerea la maximul legal. Aceste aspecte conduc la reținerea tuturor dispozițiilor din noua reglementare, inclusiv cele legate de pluralitatea de infracțiuni, câtă vreme examenul de legalitate a pedepsei se raportează la normele legale în vigoare la această dată.
În fapt, prin modul de reglementare – consecințe, condiții de incidență, aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei reglementată de art. 6 NCP reprezintă o transpunere la această ipoteză a principiului legalității. În această procedură nu se realizează o reindividualizare a sancțiunii, ci doar verificare caracterului legal al sancțiunii aflate în executare.
Aplicând aceste considerente la situația în speță, Curtea constată următoarele:
Prin sentința penală nr.327/05.11.2010 a Tribunalului A., rămasă definitivă prin d.p.nr.3249/26.09.2011 a Î.C.CJ București, numitul C. M. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001 modificată și republicată cu aplic. art. 41 al. 2 Codul penal.
În mod corect a reținut tribunalul că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 4 Cod penal, infracțiunile de trafic de persoane nu a fost dezincriminată, ci este prevăzută sub aceeași denumire de art. 210 Cod penal.
De asemenea, în mod corect a reținut tribunalul că în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 6 Cod penal, pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată petentului pentru comiterea acestei infracțiuni nu depășește maximul de 10 ani închisoare prevăzut legea nouă, respectiv art. 201 alin.1 Cod penal.
În ce privește susținerea apărătorului ales al condamnatului de a se constata în această procedură că fapta reținută în sarcina petentului se încadrează în dispozițiile art. 214 N.C.pen., acest lucru este inadmisibil. În procedura de față, așa cum s-a arătat, instanța verifică doar dacă, raportat la art. 4 și art. 6 Cod penal, fapta pentru care petentul a fost condamnat mai este prevăzută ca infracțiune de legea nouă, și dacă pedeapsa aplicată depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
Instanțele care au judecat în primă instanță și în căile de atac infracțiunea reținută în sarcina petentului, au stabilit cu putere de lucru judecat că acea faptă constituie infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001. A solicita pe calea contestației privind aplicarea legii penale mai favorabile schimbarea încadrării juridice a faptei definitiv judecate este inadmisibil.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. instanța va respinge ca nefondată contestația formulată de petentul C. M., împotriva sentinței penale nr. 280 din 02.04.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga petentul la 50 lei cheltuielile judiciare avansate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge contestația formulată de petentul C. M., fiul lui D. și M., născut la data de 29.06.1962, împotriva sentinței penale nr. 280 din 02.04.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, ca nefondată.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă petentul la 50 lei cheltuielile judiciare avansate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.06.2014.
Președinte, Grefier,
D. V. A. S.
Red.:DV/20.07.2014
Tehnored:AS/4ex/02.07.2014
Judecător fond: A. P.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
