Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 246/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 246/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-02-2016 în dosarul nr. 246/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:040._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ Operator date 2711
DECIZIA PENALĂ NR. 246/A
Ședința publică din 25.02.2016
Completul constituit din:
Președinte: L. Ani B.
Judecător: A. N.
Grefier: C. G.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror M. U. C..
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpatul P. D. C., partea civilă M. O. L. și partea responsabilă civilmente S.C. C. A. S.A. împotriva sentinței penale nr. 216/03.12.2015 pronunțată de Judecătoria Chișinău Criș în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant P. D. C., asistat de avocat ales S. A. în substituire av. C. F. A. și avocat din oficiu B. V., pentru părțile civile avocat M. I., iar pentru partea responsabilă civilmente cj. Palacean D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse prin registratură de către părțile civile motive de apel.
Apărătorii inculpatului și persoanei responsabile civilmente depun la dosar delegații.
În temeiul art. 91 alin. 4 Cpp, Curtea constată încetat mandatul de asistență juridică al avocatului din oficiu.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, av. B. V. solicită acordarea onorariului pațial.
Apărătorul ales al inculpatului, av. S. A. depune la dosare motive de apel.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al inculpatului apelant P. D. C. solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea hotărârii atacate atât în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată, a pedepsei aplicate, dar și în ceea ce privește latura civilă, în sensul ca despăgubirile civile stabilite să fie suportate integral de către persoana responsabilă civilmente raportat la decizia nr. 1/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii. Se menționează că pedeapsa a fost greșit individualizată, prima instanță neținând seama de poziția de recunoaștere a faptei de către inculpat în faza de urmărire penală, de persoana inculpatului care este sportiv de performanță, astfel că se impune redozarea pedepsei spre minimul special, înlăturarea obligației de a părăsi țara având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită din culpă, inculpatul este administratorul unei societăți comerciale și are nevoie să părăsească țara pentru desfășurarea activității sale și pentru a participa la concursuri. Prima instanță i-a interzis inculpatului o . drepturi fără a motiva de ce, nu a menționat ce categorie de vehicule nu are voie să conducă inculpatul, fiind excesivă și această interdicție, inculpatul fiind șofer profesionist. Apreciază că o pedeapsă suspendată sub supraveghere este suficientă pentru atingerea scopului legii penale. Cu privire la apelul părților civile solicită respingerea acestuia, victima având și ea o culpă în faptul că nu purta centura de siguranță, iar în ce privește apelul persoanei responsabile civilmente solicită admiterea acestuia întrucât daunele morale sunt în cuantum exagerat de mare.
Apărătorul ales al părților civile solicită admiterea apelului declarat de acestea, majorarea daunelor morale acordate părților civile având în vedere suferința acestora ca urmare a decesului mamei, respectiv bunicii, care au rămas șocați de drama produsă și de pierderea suferită. De asemenea, solicită respingerea apelului inculpatului chiar dacă săvârșirea infracțiunii este produsă din culpă și respingerea apelului persoanei responsabile civilmente întrucât daunele morale acordate nu sunt exagerate și nu se poate aprecia că firul evenimentelor ar fi fost altul dacă victima purta centura de siguranță întrucât în cauză nu s-a efectuat o expertiză în acest sens.
Apărătorul persoanei responsabile civilmente solicită admiterea apelului declarat de persoana responsabilă civilmente, modificarea sentinței apelate în sensul diminuării cuantumului daunelor morale pentru motivele dezvoltate în scris, reținerea culpei concurente a victimei care nu purta centură de siguranță. Cu privire la apelul declarat de inculpat arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța, iar cu privire la apelul părților civile solicită respingerea lui.
Procurorul solicită admiterea în parte apelului declarat de inculpat, în ceea ce privește latura civilă raportat la decizia nr. 1/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii, iar în ce privește latura penală înlăturarea susținerilor inculpatului, respingerea apelului persoanei responsabile civilmente având în vedere că inculpatul și-a însușit starea de fapt reținută prin rechizitoriu, respingerea apelului declarat de părțile civile, despăgubirile civile fiind corect cuantificate de prima instanță.
Inculpatul P. D. C., având ultimul cuvânt, solicită redozarea pedepsei și înlăturarea obligației de a nu părăsi țara pentru a putea participa la concursuri internaționale.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 676/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Chișinău Criș din 21 iulie 2015 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului P. D.-C., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (1), (2) Cod penal.
Prin actul de sesizare s-a reținut că, în data de 17.11.2014, în jurul orei 16:15, inculpatul P. D.-C. a condus autovehiculul marca Nissan, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 79, în afara localității Șimand, deplasându-se dinspre municipiul A. spre municipiul Oradea. În autoturism s-au aflat în calitate de pasageri martorii M. F.-D. și R. C.-I..
În afara localități Șimand, la km 21+340 m, înainte de sensul giratoriu, situat la intersecția cu localitatea C., acesta a observat că în fața sa era o coloană de autovehicule. Inculpatul a frânat, însă din cauza nepăstrării unei distanțe suficiente față de autoturismul marca Opel cu număr de înmatriculare AR-_, ce a rulat în fața sa, a intrat în coliziune cu partea din stânga spate a acestui autovehicul. În urma impactului, autoturismul marca Opel, condus de martorul Bokor R. și având ca pasagere pe persoanele vătămate U. M.-F., M. O.-L. și S. F.- E., a fost proiectat în afara părții carosabile, răsturnându-se pe plafoniera.
În urma accidentului a rezultat vătămarea corporală ușoară a numiților Bokor R., U. M.-F., M. O.-L., precum și vătămarea corporală gravă a numitei S. F.-E., care a decedat la data de 03.12.2014, la S. Județean de Urgență Timișoara.
Potrivit raportului de necropsie nr. 588/A3/04.12.2014, întocmit de IML Timișoara, moartea numitei S. F.-E., a fost violentă, datorându-se traumatismului toracic soldat cu hemotorax drept, hemopneumotorax stâng, contuzii pulmonare, traumatism vertebro-medular cu fractură cominutivă T6, în cadrul unui politraumatism, leziuni complicate în evoluție cu bronhopneumonie și pleurezie. Leziunile de violență pot data din data de 17.11.2014 și pot fi rezultatul lovirii cu sau de corpuri/planuri dure, în cadrul unui accident de circulație.
Persoanele vătămate Bokor R. și U. M.-F. nu au formulat plângeri penale prealabile și nu au depus înscrisuri medico-legale, conducătorul auto Bokor R. fiind audiat în cauză în calitate de martor ocular.
Persoana vătămată M. O.-L. a formulat plângere penală prealabilă, împotriva numitului P. D. C., sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2), (3) Cod penal. Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 397/A1/2014, întocmit de SJML A., M. O.-L. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale.
Cercetarea la fața locului a fost efectuată de către lucrători de poliție din cadrul poliției orașului Chișinău Criș. Din procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării la fața locului a rezultat că accidentul rutier a avut loc pe un segment de șosea pe care sunt amplasate indicatoarele rutiere: depășirea autovehiculelor, cu excepția motocicletelor fără ataș, interzisă limitare de viteză la 30 km/h, presemnalizare intersecție cu sens giratoriu.
În urma prelevării de probe biologice a rezultat absența alcoolemiei ambilor conducători auto ai autoturismelor implicate în accident.
Prin sentința penală nr. 216/2015 pronunțată de Judecătoria Chișinău Criș la data de 03.12.2015 în dosarul nr._ s-au dispus următoarele: în baza art. 192 al. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnarea inculpatului P. D. C. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani închisoare; în temeiul art. 67 alin. 2 Cod penal aplicarea inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. a, b, d, k, i Cod penal, pe o durată de 2 ani; în temeiul art. 65 alin.1 Cod penal aplicarea inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. a, b, d, k, i Cod penal; în baza art. 91 Cod penal suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare și stabilirea unui termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal; în baza art. 93 alin. 1 Cod penal obligarea inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să respecte măsurile de supraveghere; în baza art. 93 alin. 2 lit. d Cod penal impunerea inculpatului a obligației de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței; în baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Consiliului Local al orașului Oradea, consilierul de probațiune pe baza evaluării inițiale urmând a decide în care din cele două instituții din comunitate menționate în sentință inculpatul urmează să execute obligația și tipul de activitate; în baza art. 404 alin. (2) Cod procedură penală, și art. 91 alin. (4) Cod penal, atragerea atenției inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal, asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce-i revin pe durata termenului de supraveghere; în baza art. 397 alin. (1) rap. art.19 și art. 20 Cod procedură penală art. 1349 C.civ. admiterea în parte a acțiunii civile exercitată de părțile civile M. O. L. și M. D. L. și obligarea inculpatul P. D. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata sumei de 4995,06lei și dobânda legală aferentă acestei sume de la data producerii accidentului și până la plata efectivă cu titlu de daune materiale, la plata sumei de 30.000 euro echivalent în lei la data plății și dobânda legală aferentă acestei sume de la data producerii accidentului și până la plata efectivă cu titlu de daune morale către partea civilă M. O. L. și la plata sumei de 10.000 euro echivalent în lei la data plății și dobânda legală aferentă acestei sume de la data producerii accidentului și până la plata efectivă cu titlu de daune morale către partea civilă M. D. L.; în baza art. 397 alin. (1) rap. art.19 și art. 20 Cod procedură penală și art. 1349 C.civ. respingerea acțiunii civile exercitată de partea civilă M. O. L. pentru vătămarea corporală a acesteia.
Judecătoria a analizat probele administrate în cursul urmăririi penale stabilind că acestea sunt de natură a contura existența faptelor ce întrunesc conținutul laturii obiective a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și vinovăția acestuia, reținând următoarea starea de fapt:
În data de 17.11.2014, în jurul orei 16:15, inculpatul P. D. C., conducând autovehiculul marca Nissan, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 79, în afara localității Șimand, dinspre municipiul A. spre orașul Chișinău Criș, nu a păstrat o distanță suficientă față de autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare AR-_, ce rula în fața sa, intrând în coliziune cu acesta și provocând un accident rutier, în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a celor 4 ocupanți ai autoturismului marca Opel, respectiv Bokor R., U. M.-F., M. O.-L. Ulterior și S. F.-E.. Ulterior în data de 03.12.2014, persoana vătămată S. F.-E., în vârstă de 68 ani, a decedat la S. Județean de Urgență Timișoara.
Potrivit raportului medico-legal de necropsie nr. 588/A3/04.12.2014 emis de IML Timișoara, a rezultat că, moartea numitei S. F.-E., a fost violentă și s-a datorat traumatismului toracic soldat cu hemotorax drept, hemopneumotorax stâng, contuzii pulmonare, traumatism vertebro medular cu fractură comunitivă T&, în cadrul unui politraumatism, leziuni complicate în evoluție cu bronhopneumonie și pleurezie. Leziunile de violență pot data din 17.11.2014 și pot fi rezultatul lovirii cu sau de corpuri/planuri dure, în condiții ce urmează a fi stabilite de anchetă, posibil în cadrul unui accident rutier. Datorită supraviețuirii în spital a victimei (16 zile) nu s-a recoltat sânge pentru determinarea alcoolemiei. Moartea datează din 03.12.2014.
Potrivit raportului de primă expertiză medico legală cu examinarea persoanei nr. 397/A1/20.01.2015 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală A. a rezultat că persoana vătămată M. O. L. urmare a traumatismului suferit a fost diagnosticată în urma investigațiilor clinice și paraclinice efectuate în Unitatea Primire Urgențe, S. C. Județeană de Urgență A. cu contuzie torace, contuzie șold stând. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu și/sau de corpuri dure, în condițiile unui accident rutier. Ele pot data din 17.11.2014 și necesită 5-6 zile de îngrijiri medicale.
Persoanele vătămate Bokor R. și U. M.-F. nu au formulat plângeri penale prealabile și nu au depus înscrisuri medico-legale, conducătorul auto Bokor R. fiind audiat în cauză în calitate de martor ocular.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. 1193 din 24.11.2014 întocmit de către S.J.M.L. A., în urma prelevării de probe biologice a rezultat absența alcoolemiei inculpatului P. D.-C..
Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. 1195 din 24.11.2014 întocmit de către S.J.M.L. A., în urma prelevării de probe biologice a rezultat absența alcoolemiei martorului Bokor R..
Din analiza probelor a rezultat că accidentul s-a produs din culpa inculpatului P. D.-C., care nu a respectat prevederile art. 35 alin. (1), art. 48 alin. (1) și art. 51 din OUG 195/2002, circulând cu o viteza neadaptată condițiilor de trafic (zona de restricție, intersecție cu sens giratoriu presemnalizată, limitare de viteză de 30 km/h) și fără a păstra o distanță suficientă față de autoturismul care circula în fața sa.
Din analiza fișei de cazier judiciar, judecătoria a reținut împrejurarea că inculpatul P. D.-C. nu este cunoscut cu antecedente penale, dar și împrejurarea că acesta a avut o atitudine cooperantă cu organele judiciare, prezentându-se în fața organelor de urmărire penală, dar și prezentarea acestuia în fața instanței de judecată unde a recunoscut și regretat fapta.
Potrivit poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA, la data producerii accidentului, autovehiculul marca Nissan, cu nr. de înmatriculare_, era asigurat la S.C. C. A. S.A.
Judecătoria și-a însușit în totalitate starea de fapt descrisă în rechizitoriu și reprodusă în aliniatele precedente față de poziția inculpatului de recunoaștere integrală a faptei în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței.
În drept, fapta inculpatului P. D.-C., care în data de 17.11.2014, în jurul orei 16:15, în timp ce conducea autovehiculul marca Nissan, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 79, în afara localității Șimand, circulând dinspre municipiul A. spre orașul Chișineu Criș, nu păstrează o distanță suficientă față de autoturismul marca Opel cu număr de înmatriculare AR-_, ce rula în fața sa, intrând în coliziune cu acesta și provocând un accident rutier în urma căruia a rezultat decesul pasagerei S. F.-E., în vârstă de 68 ani, întrunește elementele constitutive al infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.192, alin. (1), (2) Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, s-a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
La stabilirea pedepsei prima instanța a ținut cont pe de o parte de forma de vinovăție cu care fapta a fost săvârșită, rezultatul grav produs, decesul unei peroane și consecințele acestui rezultat pentru viața de familie a victimei, precum și lipsa de antecedente penale și atitudinea sinceră și de recunoaștere a inculpatului.
De asemenea, judecătoria a apreciat că este necesară în prezenta cauză aplicarea efectivă a unei pedepse cu închisoarea inculpatului, amânarea aplicării pedepsei prevăzută de art.83 Cod penal nefiind suficientă în vederea realizării scopului pedepsei, dat fiind rezultatul grav produs prin fapta săvârșită de inculpat.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, prima instanță a reținut dispozițiile art. 91 Cod penal, conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată, este închisoarea de cel mult 2 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, apreciindu-se că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Judecătoria a considerat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, condamnarea fiind de 2 ani închisoare, iar inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților, astfel încât există convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.
Sub aspectul acțiunii civile s-a reținut că, în cauză s-au constituit părți civile: M. O. L. și M. D. L., prin M. O. L. cu următoarele sume: 4.995,06 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, sub rezerva actualizării sumei cu indicele de inflație la data achitării efective + dobânda legală de la data producerii accidentului și până la achitarea efectivă a despăgubirilor; 100.000 euro echivalentul în lei la data plății cu titlu de despăgubiri morale, sub rezerva actualizării sumei cu indicele de inflație la data achitării efective + dobânda legală de la data producerii accidentului și până la achitarea efectivă a despăgubirilor pentru partea civilă M. O.-L. ca urmare a decesului mamei; 100.000 euro echivalentul în lei la data plății cu titlu de despăgubiri morale sub rezerva actualizării sumei cu indicele de inflație la data achitării efective + dobânda legală de la data producerii accidentului și până la achitarea efectivă a despăgubirilor pentru partea civilă M. D. L., ca urmare a decesului bunicii și a sumei de 25.000 euro echivalentul în lei la data plății cu titlu de despăgubiri morale, sub rezerva actualizării sumei cu indicele de inflație la data achitării efective + dobânda legală de la data producerii accidentului și până la achitarea efectivă a despăgubirilor, pentru M. O. L..
Potrivit art. 1357 cod civil cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să-l repare, dispoziția legală cuprinzând în conținutul ei toate elementele răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul cauzat, legătura de cauzalități dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția.
Conform art. 1390 Cod civil despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptățiți, potrivit legii, la întreținere din partea celui decedat, iar la stabilirea despăgubirii se va ține seama de nevoile celui păgubit, precum și de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea.
Potrivit art. 1391 Cod civil instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.
În ceea ce privește daunele materiale în cuantum de 4995,06 lei judecătoria a constatat că acestea reprezintă cheltuielile ocazionate de decesul victimei S. F. E., respectiv cheltuieli de înmormântare și pomenire conform obiceiului creștin, suma solicitată fiind justificată integral prin înscrisurile aflate la dosar, prin urmare a acordat-o integral părților civile.
În ceea ce privește daunele morale judecătoria a apreciat că suma a câte 100.000 euro solicitată pentru fiecare parte civilă este disproporționată și de natură să determine îmbogățirea fără justă cauză a părților civile.
Astfel, la stabilirea în concret a cuantumului daunelor morale prima instanță a avut în vedere atât relația de familie și de afecțiune strânsă dintre părțile civile și victimă, contribuția acesteia din urmă la viața de familie a părților civile, astfel cum au rezultat aceste aspecte din declarația martorului Baituc V., dar și forma de vinovăție cu care a fost săvârșită fapta reținută în sarcina inculpatului, respectiv culpa, precum și atitudinea procesuală de recunoaștere a acestuia.
De asemenea, la acordarea daunelor judecătoria a avut în vedere faptul că durerea pricinuită de pierderea unei persoane nu poate fi cuantificată în concret într-o sumă de bani, instanței revenindu-i rolul de a stabili o justă și echitabilă despăgubire de natură să compenseze într-o măsură cât mai mare pierderea suferită de părțile civile, fără să determine însă îmbogățirea fără justă cauză a acestora, ținând cont și de condițiile producerii evenimentului rutier precum și de circumstanțele personale ale inculpatului.
În cazul de față prima instanță a apreciat că daunele morale în cuantum de_ euro pentru partea civilă M. O. și_ euro pentru partea civilă M. D. reprezintă o reparație echitabilă a suferinței pricinuite de decesul victimei fără să determine îmbogățirea fără justă cauză a acestora.
Judecătoria a acordat de asemenea dobânda legală aferentă sumelor acordate cu titlu de despăgubire de la data săvârșirii faptei și până la plata efectivă a sumelor dat fiind faptul că inculpatul se afla de drept în întârziere de la data săvârșirii faptei conform art.1523 alin. 2 lit. e Cod civil, acesta fiind obligat în solidar cu asigurătorul, parte responsabilă civilmente, acesta din urmă nefiind unicul obligat la plata despăgubirilor.
În ceea ce privește daunele civile solicitate de partea civilă M. O. L. referitor la fapta de vătămare corporală prevăzută de art. 196 alin. 2 ,3 Cod penal prima instanță a constatat că față de această faptă s-a dispus soluția de clasare în rechizitoriu în temeiul art. 16 alin.1 lit. b Cod procedură penală, astfel partea civilă nu se poate constitui parte civilă în prezentul dosar împotriva inculpatului pentru repararea prejudiciului cauzat prin săvârșirea acestei fapte, judecătoria în prezentul dosar nefiind investită cu o acțiune penală privitoare la faptă căreia să i se alăture o acțiune civilă, acțiunea penală privitoare la respectiva faptă s-a stins în faza de urmărire prin soluția de clasare, partea civilă având posibilitatea de a-și valorifica pretențiile civile față de inculpat în fața instanței civile printr-o acțiune distinctă, în acest sens fiind și dispozițiile art. 19 alin. 1 Cod procedură penală care prevăd tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei ce face obiectul acțiunii penale, în cazul de față fapta de vătămare corporală nefăcând obiectul acțiunii penale.
Împotriva sentinței penale nr. 216/03.12.2015 pronunțată de Judecătoria Chișinău Criș în dosarul nr._ au declarat apel, în termen legal, inculpatul, părțile civile și partea responsabilă civilmente, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului declarat, partea responsabilă civilmente solicită diminuarea daunelor morale acordate părților civile până la un cuantum rezonabil și justificat, proporțional cu suferința provocată, dar adecvat și suficient încât să nu denatureze scopul acordării despăgubirilor care au caracter reparator, fără a constitui o îmbogățire fără justă cauză. Cuantumul daunelor morale se stabilește urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care le-a fost afectată situația familială, profesională și socială. La cuantificarea daunelor morale să fie avută în vedere și vinovăția sub forma culpei și nu a intenției, precum și culpa concurentă a victimei care nu purta centura de siguranță. Se mai arată că în mod eronat s-a dispus de prima instanță obligarea persoanei responsabile civilmente în solidar cu inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat având în vedere că aceste cheltuieli nu fac parte din categoria sumelor la care poate fi obligat asigurătorul.
În motivarea apelului declarat, partea civilă solicită majorarea cuantumului daunelor morale motivat de faptul că sunt consecințe negative de natură nepatrimonială acordate unei persoane, prin fapta ilicită și culpabilă a unei alte persoane, care constau în atingeri aduse personalității fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept nepatrimonial, prejudiciu a cărui reparare prin compensare bănească urmează regulile răspunderii civile delictuale. Pentru ca evaluarea lor să nu fie subiectivă și pentru ca să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibile în mod rezonabil de a fi cauzate de inculpat prin fapta săvârșită, precum și toate consecințele acesteia, întinderea lor nefiind limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat. Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, referitor la acordarea daunelor morale, principiul judecării în echitate. Daunele morale trebuie înțelese ca un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale, al căror scop este acela de a oferi părților civile o anumită satisfacție sau ușurare pentru suferințele îndurate. Pierderea suferită este cu atât mai dureroasă cu cât s-a produs brusc, victima era o femeie sănătoasă, în putere, nu erau pregătiți să primească o astfel de veste, impactul psihologic resimțit fiind devastator.
În motivarea apelului declarat inculpatul a învederat că pedeapsa stabilită este excesivă, date fiind circumstanțele în care s-a produs accidentul rutier, vinovăția sa, atitudinea procesuală manifestată, circumstanțele personale, culpa concurentă a victimei, faptul că, deși staționa pe un drum european, autoturismul pe care l-a lovit nu era semnalizat corespunzător, nu avea acționate mecanismele de frânare și asigurare obligatorii, victima nu purta centura de siguranță, nu se afla sub influența băuturilor alcoolice sau a altor substanțe interzise, nu depășise viteza maximă legală admisă pe acel tronson de drum, nu efectuase manevre interzise sau riscante, astfel că vinovăția sa este minimă în producerea accidentului și nu se justifică pedeapsa orientată spre maxim stabilită de prima instanță. De asemenea, măsurile complementare impuse sunt excesive și nemotivată de prima instanță necesitatea aplicării lor, fiindu-i grav vătămate interesele, obstrucționat în practicarea sportului de performanță, dar și în desfășurarea activității de administrator al unei societăți de transport internațional.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate din prisma motivelor de apel precum și din oficiu conform art. 417 alin. 2 C.pr.pen., instanța de apel apreciază întemeiată calea de atac declarată de inculpat și neîntemeiate cele declarate de părțile civile și partea responsabil civilmente, pentru considerentele ce vor fi prezentate.
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cauză și din care rezultă că în data de 17.11.2014, în jurul orei 16:15, inculpatul P. D. C., conducând autovehiculul marca Nissan, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 79, în afara localității Șimand, dinspre municipiul A. spre orașul Chișinău Criș, nu a păstrat o distanță suficientă față de autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare AR-_, ce rula în fața sa, intrând în coliziune cu acesta și provocând un accident rutier, în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a celor 4 ocupanți ai autoturismului marca Opel, respectiv Bokor R., U. M.-F., M. O.-L. Ulterior și S. F.-E.. Ulterior în data de 03.12.2014, persoana vătămată S. F.-E., în vârstă de 68 ani, a decedat la S. Județean de Urgență Timișoara.Potrivit raportului medico-legal de necropsie nr. 588/A3/04.12.2014 emis de IML Timișoara, a rezultat că, moartea numitei S. F.-E., a fost violentă și s-a datorat traumatismului toracic soldat cu hemotorax drept, hemopneumotorax stâng, contuzii pulmonare, traumatism vertebro medular cu fractură comunitivă T&, în cadrul unui politraumatism, leziuni complicate în evoluție cu bronhopneumonie și pleurezie. Din analiza probelor a rezultat că accidentul s-a produs din culpa inculpatului P. D.-C., care nu a respectat prevederile art. 35 alin. (1), art. 48 alin. (1) și art. 51 din OUG 195/2002, circulând cu o viteza neadaptată condițiilor de trafic (zona de restricție, intersecție cu sens giratoriu presemnalizată, limitare de viteză de 30 km/h) și fără a păstra o distanță suficientă față de autoturismul care circula în fața sa.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, solicitând ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care și le însușește - fila 157 dosar fond. Această solicitarea a inculpatului a fost avută în vedere de către instanța de fond atât în ce privește individualizarea judiciară a sancțiunii penale aplicate inculpatului cât și în ceea ce privește administrarea probelor, etapă neparcursă de instanța de fond având în vedere declarația de recunoaștere a inculpatului. Însușirea probelor administrate în cursul urmăririi penale și renunțarea la readministrarea acestora sau la administrarea unor probe noi în vederea dovedirii nevinovăției sau a unui alt grad de culpă decât cea exclusivă reținută în sarcina inculpatului prin actul de acuzare are un caracter definitiv, sens în care inculpatul nu mai poate reveni asupra acestei poziții procesuale. De aceea, invocarea în fața instanței de apel a unei culpe concurente a victimei decurgând din nepurtarea centurii de siguranță apare ca inadmisibilă întrucât este de natură să înfrângă manifestarea de voință exprimată în mod neechivoc conform art.375 alin.1 C.pr.pen.
Potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.” Atingerea dublului scop preventiv și educativ al sancțiunii aplicate este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii, natura sa pe de altă parte. Instanța de apel reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, sancțiunea trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. Raportat la atitudinea de recunoaștere a comiterii faptei, la valoarea socială lezată, prin fapta comisă inculpatul aducând atingere relațiilor sociale referitoare la ocrotirea dreptului la viață al persoanei, la persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale în evidențele cazierului judiciar și este la o vârstă tânăra când posibilitățile de îndreptare sunt mari, instanța de apel apreciază corect cuantumul pedepsei și modalitatea de individualizare aplicată de instanța de fond.
Cu toate acestea, având în vedere împrejurarea că accidentul de circulație produs de inculpat a avut loc în condițiile încălcării flagrante a regulilor de circulație și față de urmarea produsă - decesul unei persoane, instanța de apel apreciază că se impune stabilirea în sarcina inculpatului a unor obligații de natură a înlătura pericolul ca inculpatul să comită fapte similare, dar și pentru ca acesta să conștientizeze obligațiile și responsabilitățile pe care trebuie să le aibă în calitate de conducător auto. Având în vedere că activitatea ilicită a inculpatului a avut ca urmare decesul unei persoane, organele judiciare au obligația de a dispune toate măsurile necesare pentru a se preîntâmpina comiterea pe viitor a unor fapte similare. Mai mult, trebuie reținut că recunoașterea inculpatului a avut loc în condițiile în care vinovăția acestuia era evidentă, astfel că era o conduită procesuală impusă de probatoriul existent. În concluzie, instanța de apel constată că față de o persoană care rulează pe drumurile publice cu autoturismul fără respectarea normelor legale și a regulilor de circulație, prezentând un pericol considerabil pentru ordinea publică și pentru ceilalți participanți la trafic, se impun a fi dispuse măsuri ferme care să preîntâmpine conduite similare și să nu conducă la idee că se pot repeta întrucât măsurile de constrângere sunt unele neglijabile. Argumentele anterior expuse justifică a se dispune față de inculpat și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. i – dreptul de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pe o perioadă de 2 ani, și a pedepsei accesorii cu același conținut. Instanța de apel consideră că în absența acestei restricții nu s-ar putea realiza reeducare deplină a inculpatului P. D. C., în sarcina sa fiind reținută uciderea din culpă a unei persoane ca urmare a nerespectării regulilor de circulație și nu o conduită generală; ceea ce impune a se dispune măsuri specifice modului de acțiune și care să fie în legătură directă cu fapta comisă. În acest sens, instanța de apel va înlătura din conținutul pedepsei complementare și accesorii interzicerea acelor drepturi care nu au nicio legătura cu infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului și a căror interdicție a fost stabilită de instanța de fond în mod nelegal și fără o motivarea corespunzătoare, știut fiind că orice restrângere a drepturilor de exprimare în societate nu poate fi făcută în mod discreționar fără oferirea unor explicații clare cu privire la necesitatea interdicției și legătura acesteia cu fapta comisă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii/06.10.2005, că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, dacă este aplicabilă de drept tuturor deținuților condamnați ce se află în executarea pedepsei, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura sau gravitatea infracțiunii pe care au comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu articolul 3 din protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Obligativitatea aplicării cauzei menționate de către autoritatea judecătorească română rezidă din aceea că prin Legea nr. 30/1994 a fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, în plus, prin art. 20 alin. (2) din Constituție se prevede că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În această idee, instanța de apel constată că potrivit art. 66 lit. k C.proc.pen. interzicerea dreptului de a ocupa o funcție în cadrul unei persoane juridice de drept public presupune ca inculpatul să se fi folosit pentru săvârșirea infracțiunii de o anumită funcție sau profesie, neputându-se aplica automat, indiferent de circumstanțele cauzei. În speță, instanța de apel constată că nu sunt îndeplinite condițiile expuse anterior, respectiv la săvârșirea infracțiunii, inculpatul P. D. C. nu s-a folosit nici o funcție, după cum nu există argumente nici pentru interzicerea dreptului de a fi ales în autorități publice sau în alte funcții publice( litera a a aceluiași articol), dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat( litera b) sau a dreptului de a alege( litera d), inculpatul fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Astfel în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. Curtea va admite apelul declarat de inculpatul P. D. C., va desființa sentința penală nr. 216/03.12.2015 pronunțată de Judecătoria Chișineu-Criș și rejudecând va înlătura obligația impusă inculpatului conform art. 93 alin. 2 lit. d C.p. – de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței, va înlătura din conținutul pedepsei complementare și a celei accesorii interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, k C.p., menținându-se doar interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 lit. i C.p. constând în interzicerea conducerii vehiculelor pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.
Referitor la latura civilă, instanța de apel reține că daunele materiale au fost corect evaluate de prima instanță, aceasta respingând acordarea acelor sume care nu au fost confirmate de înscrisuri, precum și acelea care nu s-au dovedit a fi în legătură cu tragicul eveniment. Astfel, scopul probațiunii este de a demonstra adevărul și de a convinge, astfel, instanța despre existența sau inexistența raportului dedus judecății, cu privire la modul de dovedire a existenței sau inexistenței raportului juridic litigios, în special înscrisurile prezintă un deosebit interes, deoarece partea responsabilă civilmente a contestat cuantumul pretențiilor formulate de către părțile civile, în măsura în care acestea nu au fost dovedite cu înscrisuri. De altfel, cuantumul acestora nu a fost criticat de către părțile apelante.
În urma accidentului, S. F. E. a decedat, astfel încât este incontestabilă suferința părților civile, fiica și respectiv nepotul defunctei. În literatura juridică s-a conchis ca dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea si integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare. Respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului în vederea asigurării unei reparații juste și echitabile a acestuia reprezintă o garanție a imperativului respectării dreptului persoanei la judecată în mod echitabil a cauzei sale de către o instanță care să hotărască atât cu privire la temeinicia acuzației penale, cât și asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil. Instanța de apel reține că prejudiciul moral, parte din prejudiciul total cauzat părților civile, constă în consecința negativă și directă a unei fapte culpabile și care aduce atingere valorilor nepatrimoniale ale părților civile.
Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunțată în recurs, referitor la despăgubirile ce reprezintă daune morale, a statuat că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. În acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din probe administrate. Înalta Curte a mai apreciat că întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită. De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin Decizia nr. 1179 din 11 februarie 2011, referitor la acordarea daunelor morale statuează principiul judecării în echitate. Astfel, atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit. În privința cuantumului daunelor morale, instanța este în drept să aprecieze în raport de consecințele, pe orice plan, suferite de partea civilă. În concret, repercusiunile de ordin moral asupra părților civile, rude apropiate ale victimei (soțul și rudele în linie directă ale persoanei decedate) sunt confirmate de probele administrate, reținându-se că aceștia au fost afectați de deces. Este adevărat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doza de aproximare, instanța trebuind sa aibă în vedere o . criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic si psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării. Raportat la aceste indicii, Curtea apreciază că suma acordată de prima instanță, reprezintă o despăgubire rezonabilă pentru prejudiciul moral suferit, astfel încât critica părților civile este neîntemeiată.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dar și Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei, relativ la suferințele fizice și psihice pe care le-au suferit victimele unui accident de circulație sau rudele apropiate, în cazul decesului victimei, precum și consecințele nefaste pe care acel accident le-a avut asupra acestor părți civile. Ca atare, în materia daunelor morale, atât jurisprudența națională, cât și hotărârile Curții de la Strasbourg pot furniza judecătorului cauzei doar criterii de estimare a unor astfel de despăgubiri și, respectiv, pot evidenția limitele de apreciere a cuantumului acestora, iar față de argumentele prezentate mai sus instanța de control judiciar apreciază că sumele acordate de judecătorul fondului nu se impun a fi majorate, fiind în concordanță cu dispozițiile legale în materie, dar și cu soluțiile jurisprudențiale, motiv pentru care apelul părților civile apare ca fiind nefondat, apreciind că suma de 30.000 euro pentru partea civilă M. O. și 10.000 euro pentru parte civilă M. D. L. reprezintă o despăgubire morală rezonabilă și echitabilă.
În ceea ce privește persoana ce urmează a achita aceste sume cu titlu de daune materiale și morale, instanța de apel reține că prin decizia nr. 1 din 15.02.2006 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, instanța supremă a statuat cu caracter obligatoriu că „În cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabilă civilmente și are obligația de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracțiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare și prin dispozițiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.”
De asemenea, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 61 din 23 iunie 2005 (intrată în vigoare ulterior pronunțării deciziei nr. 1/2005) au fost aduse anumite modificări în ceea ce privește modul de angajare a răspunderii asigurătorului în ipoteza analizată. Astfel, spre deosebire de art.57 din Legea nr.136/1995, în forma anterioară modificărilor, când legiuitorul stabilise în favoarea persoanei păgubite un drept de opțiune în exercitarea acțiunii civile (fie împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului, fie împotriva asigurătorului), în actuala reglementare (art.54 alin.1) legiuitorul a prevăzut imperativ că drepturile persoanei păgubite prin accidente de vehicule se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
Referitor la cel care va fi obligat la plata despăgubirilor, curtea de apel constată că, la data producerii accidentului rutier, autoturismul condus de inculpat avea încheiată o asigurare de răspundere civilă auto la S.C. C. A. S.A.. Prin contractul de asigurare, asigurătorul și-a asumat expres obligația de a suporta pagubele cauzate de asigurat prin accidentul auto imputabil, în acest sens fiind și dispozițiile art. 49 alin. 1 din Legea nr. 136/1995. De asemenea, potrivit art. 50 din lege: „Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.” Instanța de apel reține că, potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995, în asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite. Pentru prejudiciile încercate prin producerea unui accident de circulație, se angajează răspunderea asigurătorului ca efect al asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, art. 54 din Legea nr. 136/1996 stipulând expres faptul că, în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia. Prin urmare, deși în speță sunt întrunite condițiile legale de angajare a răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, existând un contract de asigurare valabil încheiat, asigurătorul urmează a fi obligat în mod direct să acopere prejudiciul creat prin fapta inculpatului; obligația asigurătorului rezultând din dispozițiile legale menționate.
Totodată instanța de apel reține că prin Codul de procedură penală, intrat în vigoare la data de 01.02.2014 s-a stabilit în prevederile art. 86 C.pen. că: „orice persoană care are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces, este parte în proces” și prin urmare în lumina noilor dispoziții procedurale penale, asigurătorul devine partea responsabilă civilmente
În consecință, în raport cu aspectele menționate, în ipoteza în discuție, asigurătorul nu poate fi obligat la despăgubiri civile în solidar cu inculpatul vinovat de producerea accidentului și nici alături de acesta ci el va răspunde singur, în temeiul contractului de asigurare și în limita asigurării. D. în cazul în care cuantumul despăgubirilor stabilite de instanță depășește plafonul stabilit prin normele speciale emise de Comisia de supraveghere a asigurărilor, ar putea interveni și răspunderea inculpatului, răspundere delictuală întemeiată pe dispozițiile art. 1357 din Codul civil în vigoare, însă în cauză nu s-au acordat despăgubiri peste limita plafonului. Instanța de apel constată că în cauza de față inculpatul a fost obligat alături de asigurător la plata despăgubirilor civile, sens în care se va admite apelul declarat de inculpat și se va înlătură obligarea solidară a inculpatului la plata despăgubirilor către părțile civile M. O. L. și M. D. L., acestea urmând a fi suportate de partea responsabilă civilmente ..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile M. O. L. și M. D. L., precum și de partea responsabilă civilmente . împotriva sentinței penale nr. 216/03.12.2015 pronunțată de Judecătoria Chișineu-Criș în dosarul nr._ .
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de inculpatul P. D. C. împotriva aceleiași hotărâri penale.
Desființează sentința penală nr. 216/03.12.2015 pronunțată de Judecătoria Chișineu-Criș și rejudecând:
Înlătură obligația impusă inculpatului conform art. 93 alin. 2 lit. d C.p. – de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței.
Înlătură din conținutul pedepsei complementare și a celei accesorii interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, k C.p., menținându-se doar interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 lit. i C.p. constând în interzicerea conducerii vehiculelor pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.
Înlătură obligarea solidară a inculpatului la plata despăgubirilor către părțile civile M. O. L. și M. D. L., acestea urmând a fi suportate de partea responsabilă civilmente ..
Menține în rest dispozițiile hotărârii penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă părțile civile și partea responsabilă civilmente la plata a câte 200 lei, cheltuieli judiciare parțiale către stat în apel; în rest, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămânând în sarcina acestuia conform art. 275 alin. 3 C.p.p.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 100 lei, onorariu parțial avocatul din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2016.
Președinte, Judecător,
L. Ani B. A. N.
Grefier
C. G.
Red. AN/03.03.2016
Tehnored. CG/03.03.2016/5 .>
Prima instanță: Judecătoria Chișinău Criș
Judecător: R. I.
| ← Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Încheierea nr.... → |
|---|
