Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Încheierea nr. 32/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 32/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-02-2016 în dosarul nr. 32/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:047._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._ operator 2711
ÎNCHEIEREA PENALĂ nr. 32/CO
Ședința publică din data de 17 februarie 2016
Completul compus din:
Președinte: F. M. C. FLORENȚA
Grefier: I. M. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea contestației formulate de inculpatul T. S. împotriva încheierii penale din data de 10.02.2016 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul contestator T. S., aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat M. B. din cadrul Baroului T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu pentru inculpatul contestator, avocat M. B. depune la dosar delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. 0007777din 16.02.2016 emisă de Baroul T..
Nemaifiind alte cereri prealabile formulate și nici alte probe de administrat, acordă cuvântul în susținerea contestației formulate.
Apărătorul din oficiu pentru inculpatul contestator, avocat M. B. solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată și, în rejudecare, în principal, revocarea măsurii arestului preventiv și judecarea inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar, înlocuirea arestului preventiv cu o măsură mai ușoară, cum ar fi arestul la domiciliu sau controlul judiciar, întrucât nu există dovezi că inculpatul va împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației formulate, apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, măsura arestului preventiv fiind singura oportună și necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, întrucât nu s-au modificat temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri.
Inculpatul contestator T. S., având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 10.02.2016 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 15, în baza art. 362 C.pr.pen. raportat la art. 208 rap. la art. 207 alin. 4 C.pr.pen., s-a menținut măsura arestării preventive dispuse față de inculpatul T. S. prin încheierea penală nr. 210/DL/04.11.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 72/UP/04.11.2015, verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive privind pe inculpatul T. S. urmând a se realiza înainte de expirarea termenului de 60 de zile, potrivit art. 362 alin. 2 raportat la art. 208 alin. 4 Cod procedură penală.
În baza art. 242 alin. 2 C.p.p., s-a respins cererea formulată de inculpatul T. S. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
S-a amânat judecarea cauzei la data de 24 februarie 2016, sala 162, ora 9,00, pentru când s-a dispus citarea inculpatului de la locul de deținere, martorii lipsă la acest termen cu mandate de aducere și martorii D. N., C. I. D. și T. A., cu procedură obișnuită.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că nu ar mai exista niciun temei pentru menținerea stării de arest preventiv a acestuia ori că această măsură ar fi nelegală, subzistând în continuare temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și ulterior menținerea arestării preventive, iar durata acestei măsuri preventive nu a depășit termenul apreciat ca fiind rezonabil.
Astfel, prin raportare la materialul probatoriu administrat în cauză se constată că există în continuare indicii temeinice de natură să convingă un observator independent, pe de o parte, că este rezonabilă suspiciunea că inculpatul ar putea fi implicat în săvârșirea unei infracțiuni intenționate contra patrimoniului, care a avut ca urmare moartea unei persoane, sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, iar, pe de altă parte, că privarea acestuia de libertate este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Cu privire la acest ultim aspect, instanța de fond a avut în vedere, pe de o parte, natura faptei imputate - respectiv o posibilă infracțiune care a avut ca urmare moartea unei persoane, săvârșită printr-o modalitate violentă (acțiunile inculpatului fiind deosebit de violente și având drept rezultat moartea unei persoane), disproporția evidentă dintre cei doi - acțiunile violente fiind îndreptate împotriva unei persoane incapabile de a opune vreo rezistență, având în vedere vârsta acesteia și starea de ebrietate, scopul urmărit - sustragerea unor bunuri din locuința victimei, și ușurința implicării în presupuse acțiuni violente pentru realizarea acestui scop, iar pe de altă parte, circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului, respectiv lipsa unui loc de muncă stabil, a resurselor materiale și a unei locuințe, precum și prezumtiva ușurință evidențiată în implicarea în posibile acțiuni infracționale.
Or, toate aceste circumstanțe reale și personale, raportate și la vârsta inculpatului de doar 21 de ani, precum și la intervalul relativ scurt de timp de la data săvârșirii faptei și colectivitatea restrânsă în care au trăit inculpatul și victima, confirmă starea de pericol pentru ordinea publică și necesitatea menținerii stării de arest a inculpatului, interesul public de înfăptuire a justiției și ordinea publică putând fi afectate prin judecarea inculpatului în stare de libertate.
În același timp, raportat la stadiul procedurii, precum și poziția procesuală a inculpatului și la modificările succesive ale declarațiilor, instanța de fond a apreciat că menținerea respectivelor măsuri preventive este justificată și de necesitatea, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele și aflarea adevărului, asigurării prezenței inculpatului la judecată, precum și înlăturării posibilității de a intra în contact cu martorii, pentru a se evita riscul influențării declarațiilor.
În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, instanța de fond a constatat că, la acest moment, respectiva măsură nu este suficientă pentru realizarea scopurilor prevăzute de dispozițiile art. 202 C.p.p. raportat la persoana inculpatului și la gravitatea faptei imputate, măsura arestului preventiv fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acestuia, motiv pentru care instanța urmează a respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu această măsură preventivă.
Pe cale de consecință, apreciind că măsura arestării preventive luată față de inculpat este legală si temeinică, că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă, că măsura este necesară și proporțională cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, în baza art. 362 C.pr.pen. raportat la art. 208 rap. la art. 207 alin. 4 C.pr.pen., instanța de fond a menținut măsura arestării preventive dispuse față de inculpatul T. S., urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii să fie verificate din nou înainte de expirarea termenului de 60 de zile, potrivit art. 362 alin. 2 raportat la art. 208 alin. 4 Cod procedură penală.
În vederea repetării procedurii de citare cu martorii lipsă la acest termen și a administrării probei testimoniale cu martorii D. N., C. I. D. și T. A., audiați în cursul urmăririi penale, instanța de fond a acordat un nou termen de judecată, pentru când s-a dispus citarea martorilor lipsă la acest termen cu mandate de aducere și cu procedură obișnuită a celorlalți.
Împotriva încheierii penale din data de 10.02.2016 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 15, a formulat contestație inculpatul T. S., înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 15.02.2016 sub nr._ .
Inculpatul T. S. nu a motivat în scris contestația formulată.
Din analiza încheierii contestate, prin prisma motivelor invocate și analizate din oficiu, potrivit art. 4251 alin. 4 raportat la art. 205 C.p.p., Curtea reține următoarele:
Analizând în continuare încheierea contestată conform art. 205 C. pr. pen., se constată că inculpatul T. I. S. a fost trimis în judecată pentru infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, prev. de art. 236 C.pen. rap. la art. 233 C.pen., art. 234 alin. 1 lit. d, f C.pen.
La luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat, instanța a reținut că există indicii temeinice din care să rezulte presupunerea că acesta a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, iar prin încheierea care face obiectul prezentei contestații s-a constatat că sunt îndeplinite dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art. 223 alin. 2 rap. la art. 202 C. pr. pen., la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive se impune a se constata că existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea unei infracțiunii; infracțiunea să fie dintre cele menționate în art. 223 alin. 2 C. pr. pen., măsura preventivă să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Astfel, în privința inculpatului T. I. S. există probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat, respectiv infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei, prev. de art. 236 C.pen. rap. la art. 233 C.pen., art. 234 alin. 1 lit. d, f C.pen., probe administrate în cursul urmăririi penale, care au fost luate în considerare pentru trimiterea în judecată a acestuia, neintervenind elemente noi care să modifice substanțial situația de fapt inițială.
Sub acest aspect, instanța reține că, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Brogan și Murray contra Marea Britanie, faptele care au dat naștere suspiciunii rezonabile privind săvârșirea infracțiunilor nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație, termenul de „suspiciune rezonabilă” presupunând existența unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o infracțiune.
În cauză sunt îndeplinite și prevederile art. 223 alin. 2 C. pr. pen., deoarece infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei se regăsește în enumerarea limitativ prevăzută de lege.
Curtea de apel apreciază că măsura preventivă este proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, respectiv înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, analiza acestor criterii făcându-se pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine și a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului.
În momentul în care a fost dispusă măsura preventivă față de inculpat, judecătorul a apreciat că lăsarea în libertate a acestuia ar genera o stare de pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat prin prisma gravității deosebite a faptei pentru care este cerceta, a modalității concrete în care au fost comise presupusele fapte. Pe de altă parte, așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată. Or, analizând actele existente la dosar, se poate constata că aceste aspecte nu s-au modificat, iar privarea de libertate a inculpatului este proporțională cu gravitatea acuzației adusă și necesară în continuare pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică.
Astfel, pericolul pentru ordinea publică rezultă și din natura și gravitatea faptei presupus a fi fost comise, (respectiv infracțiunile de tâlhărie urmată de moartea victimei), din modul și circumstanțele presupuse de comitere a faptei, și contribuția reținută în sarcina inculpatului care, este acuzat că aflându-se la domiciliul victimei S. N., a strâns-o pe acesta de gât cu mâna stângă și apoi a lovit-o cu pumnul drept în pometele stâng, după care a sustras din casa victimei mai multe scule mecanice (bormașini, ferăstrău mecanic, foarfece și flexuri), 2 ceasuri de mână și o bicicletă, pe care le-a depozitat, într-un loc ferit, în interiorul curții victimei, ridicându-le ulterior, în data de 01.11.2015, în jurul orei 04.30, victima decedând în data de 02.11.2015, în urma loviturilor inculpatului.
Instanța constată că, potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Labita contra Italiei sau Neumeister contra Austria), detenția preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate. De altfel, în cauza Lettelier c. Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat faptul că datorită gravității deosebite și a reacției publicului față de acestea, unele infracțiuni pot determina tulburări reale a ordinii publice care pot justifica arestarea preventivă cel puțin pentru o anumită perioadă de timp, iar privarea de libertate continuă să fie legitimă dacă ordinea publică va fi pe mai departe amenințată.
Timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive până în prezent nu a depășit durata unui termen rezonabil prev. de art. 5 par. 3 CEDO, apreciat prin prisma criteriilor pe care Curtea Europeană le-a menționat în jurisprudența sa, măsura arestării este proporțională cu gravitatea faptelor și persoana inculpatului, fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Potrivit art. 242 alin. 1 și 2 NCPP “Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1)”.
Cum în mod corect a arătat și instanța de fond, măsura arestării preventive a avut ca fundament principal pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestuluila domiciliu sau a controlului judiciar, neavând capacitatea de a altera pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, împrejurare care ar avea un ecou negativ în rândul indivizilor, ecou ce le-ar putea crea convingerea că pot oricând săvârși astfel de fapte grave, cum sunt omorul, fără a suporta rigorile legii, sau, dimpotrivă, le-ar crea temerea că ar putea fi oricând și ele victime ale unor astfel de fapte.
Gradul de pericol al infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este deosebit, gravitatea fiind accentuată de limitele mari de pedeapsă pentru aceaste infracțiuni, de modul și circumstanțele de comitere a acestora, precum și de impactul social al infracțiunilor de acest gen, care necesită luarea unor măsuri de prevenire și combatere ferme.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul T. I. S. împotriva încheierii penale din data de 10.02.2016 pronunțată de Tribunalul T., secția penală în dosarul nr._ 15.
Va menține încheierea atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
Va dispune virarea sumei de 130 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul T. I. S. împotriva încheierii penale din data de 10.02.2016 pronunțată de Tribunalul T., secția penală în dosarul nr._ 15.
Menține încheierea atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatulsă plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
Dispune virarea sumei de 130 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați T..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2016.
Președinte,
F. M. C. FLORENȚA
Grefier,
I. M. S.
Red. F.F./03.03.2016
Tehnored. I.M.S. - 5 ex./03.03.2016
Primă instanță: Tribunalul T. – jud. Anișoara C. Țira
| ← Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 246/2016. Curtea de... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 33/2016.... → |
|---|
