Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 3/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 3/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:047._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ 158a3
DECIZIA PENALĂ Nr. 3/CO
Ședința publică de la 12 ianuarie 2016
Completul constituit din:
Președinte: D. V.
Grefier: A. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror S. A. I., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea contestației declarată de inculpații M. C. G., M. S., V. A. F. și P. R. I. împotriva Încheierii penale pronunțată la data de 08.01.2016 de către Tribunalul T. în dosar nr._ 16.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: inculpatul M. C. G., aflat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat L. C., în substituirea apărătorului ales A. Carin, care depune la dosar delegație de substituire; inculpatul M. S., aflat în stare de arest preventiv personal și asistat de avocat ales B. V., care depune la dosar împuternicire avocațială . nr._; inculpatul V. A. F., aflat în stare de arest preventiv, personal și asistat de apărător ales avocat F.-S. C., care depune la dosar împuternicire avocațială . nr._; inculpatul P. R. I., aflat în stare de arest preventiv, personal și asistat de apărător ales avocat P. A. care depune la dosar împuternicire avocațială . nr._.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care,
Instanța întreabă părțile dacă sunt cereri prealabile.
Părțile prezente la dezbateri și apărătorii acestora arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra contestației.
Apărătorul ales al inculpatului V. A. F., avocat F.-S. C., solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu. Arată că inculpatul a recunoscut fapta, a colaborat cu organele de urmărire penală, nu este o persoană violentă și nu reprezintă un pericol public. Invederează instanței că inculpatul urmând să procedeze la recunoașterea faptei în fața primei instanțe, pentru a merge pe procedura simplificată. Acesta nu va încerca să influențeze buna desfășurare a procesului penal fiind în arest la domiciliu, însă poate fi alături de familie.
Apărătorul ales al inculpatului M. S., avocat B. V., solicită, în temeiul art. 206 alin. 7 C.pr. pen. admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu. Arată că sunt îndeplinite cerințele art. 223 C.pr.pen., gravitatea faptei nefiind singurul element prevăzut de legiuitor, anturajul și mediul din care provine inculpatul, persoana inculpatului fiind la rândul lor elemente de care trebuie să se țină seama. Arată că inculpatul a avut o atitudine sinceră, regretă fapta, iar la 5 luni de la luarea măsurii arestului preventiv și arestul la domiciliu poate asigura buna desfășurare a procesului penal, fiind evidentă lipsa pericolului că inculpatul ar influența bunul mers al acestuia.
Apărătorul inculpatului M. C. G., avocat L. C., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate iar în rejudecare solicită înlocuirea arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu. Arată că încheierea atacată este succint motivată, arestul preventiv a fost menținut față de inculpat uzând de aceeași motivare generică, fără a ține cont de persoana inculpatului, care s-a predat singur a doua zi și a recunoscut fapta. Prima instanță nu explică cum ar împiedica buna desfășurare a procesului penal sau pericolul care îl reprezintă inculpatul pentru ordinea publică. Apreciază că arestul preventiv nu trebuie perceput ca o detenție anticipată.
Apărătorul ales al inculpatului P. R. I., avocat P. A., solicită admiterea contestației și înlocuirea arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu. Consideră că motivele de menținere a arestului preventiv invocate de prima instanță nu se mai justifică, nu doar simpla gravitate a faptei duce la arestarea preventivă. Arată că Tribunalul T. nu a analizat în mod individual, raportat la fiecare inculpat și la implicarea fiecăruia dintre ei în comiterea faptei, și nu a ținut cont de circumstanțele individuale ale inculpatului, fiind astfel încălcate prevederile art.. 5 CEDO, în sensul că inculpaților nu le este asigurat un tratament egal.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestațiilor formulate de inculpați și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul T. ca fiind temeinică și legală. Temeiurile care au dus la luarea, prelungirea și menținerea acestei măsuri subzistă. De asemenea, arată că la dosarul cauzei există suficiente probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că aceștia au săvârșit infracțiunile reținute prin rechizitoriu. Având în vedere circumstanțele comiterii faptelor și gravitatea acestor, apreciază că se impune menținerea măsurii arestării preventive, această măsură fiind necesară și proporțională cu gravitatea acuzațiilor.
Inculpatul V. A. F., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației, cu aceleași concluzii ca ale apărătorului său ales.
Inculpatul M. S., având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
Inculpatul M. C. G., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea contestației.
Inculpatul P. R. I. având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând, asupra contestației, constă următoarele:
Prin Încheierea penală pronunțată la data de 08.01.2016 de către Tribunalul T. în dosar nr._ 16, s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților: M. C. G.; M. S.; V. A. F. și P. R. I.; trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 Cp, cu apl. art. 77 lit. a) Cp.
În baza art. 208 alin. 2C.p.p., și art. 223 alin. 2 C.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților menționați anterior, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificate înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv înainte de 07.03.2016 inclusiv.
În baza art. 242 alin. 2 C.p.p. a fost respinsă solicitarea inculpaților M. C. G., V. A. F. și P. R. I. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsura arestului la domiciliu.
S-a dispus citarea inculpatului M. C. G. la locul de detenție, cu mențiunea că în data de 15.01.2016 se poate prezenta, împreună cu avocatul ales, la arhiva instanței în vederea studierii dosarului.
Cauza a fost amânată și acordat termen de judecată la data de 19.01.2016, C2, sala 168, ora 9:00, termen pentru când se citează inculpații la locul de detenție, părțile civile având termen în cunoștință.
Pentru a se pronunța astfel, tribunal a constatat că prin rechizitoriul nr. 946/P/2015 din data de 12.11.2015 emis de P. de pe lângă Tribunalul T., înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 13.11.2015 sub număr unic de dosar_ 15, au fost trimiși în judecată inculpații: M. C. G., M. S., VBIDA A. F. și P. R. I., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 Cp, cu apl. art. 77 lit. a) Cp.
În fapt, s-a reținut că în data de 23.08.2015, în Complexul Studențesc din Timișoara, în apropierea clubului Happy, inculpații M. C. G., M. S., V. A. F. și P. R. I. au împins-o și au lovit-o cu pumnii și cu picioarele pe persoana vătămată J. D. C., care a căzut în urma loviturilor și s-a lovit de sol cu capul, în partea stângă a frunții, leziunile cerebrale suferite în urma impactului cu suprafața dură a solului cauzându-i decesul, victima fiind lovită de către cei patru inculpați, cu pumnii și cu picioarele, pe toată suprafața corpului, și după ce a căzut. După . la care a fost supusă de către cei patru inculpați victima J. D. C. a intrat în comă profundă, de gradul IV, iar decesul ei a survenit în data de 28.08.2015.
În probațiune, s-a atașat la dosarul cauzei dosarul de urmărire penală nr. 946/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T. – un volum.
Cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpați, instanța constată următoarele:
Examinând dosarul de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului T. a constatat următoarele:
Având a se pronunța asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispuse față de inculpați, instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive a fost luată în mod legal, iar temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților, în privința acestuia fiind incidente în continuare dispozițiile art. 223 alin. 2 C.p.p.
Tribunalul a apreciat că se mențin în continuare condițiile cerute cumulativ pentru menținerea măsurii preventive: să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea unei infracțiuni; infracțiunea să fie din cele menționate în art. 223 alin. 2 C.p.p., măsură preventivă să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia. La acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art. 5 paragraf 1 lit. c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia, odată cu ratificarea de către România în 1994 a Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
În privința primei condiții necesare în luarea și menținerea măsurii arestării preventive, tribunalul a constatat că, din punctul de vedere al dreptului intern – existența unor probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea unei infracțiunii – dar și din punctul de vedere al Convenției Europene – existența unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează să fie privată de libertate a săvârșit o infracțiune – este îndeplinită, raportat la probele administrate în cauză.
Sub acest aspect, s-a reținut că, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Brogan și Murray contra Marea Britanie, luarea măsurii arestării preventive față de o persoană nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații complete încă din momentul arestării. În consecință, chiar și legiuitorul român a prevăzut faptul că pentru a se putea dispune luarea și menținerea măsurii arestului preventiv față de o persoană este suficientă existența unor probe din care să rezultă suspiciunea rezonabilă în sarcina inculpatului privind săvârșirea unei infracțiunii pentru care este cercetat.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție tribunalul a constatat că, este de asemenea îndeplinită, in sarcina inculpaților reținându-se săvârșirea unei infracțiuni contra vieții, respectiv infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev.de art. 195 C.pen. cu aplicarea art. 77 lit. a C.pen., sancționată cu pedepse cuprinse între 6 și 12 ani închisoare.
În speța dedusă judecății, a treia și a patra condiție obligatorie – măsură preventivă să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, respectiv înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică au fost analizate de instanță, potrivit art. 223 alin. 2 C.p.p., pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului.
Tribunalul a reținut că starea de libertate este starea normală a unei persoane, aspect reiterat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Wemhoff împotriva Germaniei. Însă, în momentul analizei stării de arest a inculpaților, judecătorul de cameră preliminară trebuie să țină seama de eventualele consecințe ale acestei măsuri, astfel încât să existe un echilibru just între interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general al societății de a fi descoperite faptele antisociale și sancționate persoanele responsabile de comiterea acestora.
În momentul în care a fost dispusă măsura preventivă față de inculpații M. C. G., M. S., V. A. F. și P. R. I., judecătorul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera o stare de pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat prin prisma gravității deosebite a faptei pentru care sunt cercetați inculpații, a modalității concrete în care au fost comise faptele. Pe de altă parte, așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.
Or, analizând actele existente la dosar, s-a constatat că aceste aspecte nu s-au modificat, iar privarea de libertate a inculpaților este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acestora și necesară în continuare pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică.
De altfel, în cauza Lettelier c. Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat faptul că datorită gravității deosebite și a reacției publicului față de acestea, unele infracțiuni pot determina tulburări reale a ordinii publice care pot justifica arestarea preventivă cel puțin pentru o anumită perioadă de timp, iar privarea de libertate continuă să fie legitimă dacă ordinea publică va fi pe mai departe amenințată.
La aprecierea caracterului proporțional și necesar al măsurii, a fost avut în vedere faptul că, raportat la criteriile prevăzute de art. 223 alin. 2 C.p.p., faptul că în sarcina inculpaților s-a reținut săvârșirea unei infracțiuni de o gravitate deosebită, îndreptată împotriva unei valori fundamentale – viața -, gravitate accentuată de limitele mari de pedeapsă pentru aceste infracțiuni, de modul și circumstanțele de comitere a acesteia. În acest sens, s-a remarcat că prin rechizitoriu s-a reținut că inculpații aflându-se în apropierea clubului Happy din Complexul Studențesc din Timișoara, au intrat într-un conflict verbal cu persoana vătămată J. D. C., dintr-un motiv superficial. Pe fondul acestui conflict, inculpații au început să lovească în mod repetat persoana vătămată, aceasta fugind afară în încercarea de a scăpa, însă inculpații l-au urmat afară și au început să-l lovească cu pumnii și picioarele, după care victima a căzut în urma loviturilor și s-a lovit de sol cu capul, fiind lovită și după ce a căzut jos.
Având în vedere aspectele reținute de tribunal în analiza caracterului necesar al măsuriipentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, precum și dispozițiile art. 242 alin. 2 C.p.p., potrivit căruia măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, s-a apreciat că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1), judecătorul de cameră preliminară a apreciat că, la acest moment procesual, interesul general de finalizare în bune condiții a anchetei judiciare, precum și de protecție a cetățenilor, de asigurare a normalității climatului social din care provin inculpații, primează față de interesul inculpaților de a fi judecați în stare de arest la domiciliu sau în stare de libertate, urmând a respinge solicitarea inculpaților M. C. G., V. A. F. și P. R. I., prin apărători, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.
În raport de aceste considerente, având în vedere și etapa procesuală în care se află cauza, s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților M. C. G., M. S., V. A. F. și P. R. I., urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificate înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
A fost fixat termen de judecată la data de 19.01.2016, sala 168, ora 09.00, pentru când s-a dispus citarea inculpaților la locul de detenție, părțile civile având termen în cunoștință.
De asemenea, s-a dispus citarea inculpatului M. C. G. la locul de detenție, cu mențiunea că în data de 15.01.2016 se poate prezenta, împreună cu avocatul ales, la arhiva instanței în vederea studierii dosarului.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestație inculpații M. C. G., M. S., V. A. F. și P. R. I., care, prin apărători aleși au solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură mai ușoară, respectiv măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Examinând încheierea penală atacată, prin prisma motivelor invocate și analizate din oficiu potrivit art. 206 C.pr.pen., Curtea reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 946/P/2015 din data de 12.11.2015 emis de P. de pe lângă Tribunalul T., înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 13.11.2015 sub număr unic de dosar_ 15, au fost trimiși în judecată inculpații: M. C. G., M. S., V. A. F. și Ppopescu R. I., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 Cod penal, cu apl. art. 77 lit. a Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în data de 23.08.2015, în Complexul Studențesc din Timișoara, în apropierea clubului Happy, inculpații M. C. G., M. S., V. A. F. și Ppopescu R. I., au împins-o și au lovit-o cu pumnii și cu picioarele pe persoana vătămată J. D. C., care a căzut în urma loviturilor și s-a lovit de sol cu capul, în partea stângă a frunții, leziunile cerebrale suferite în urma impactului cu suprafața dură a solului cauzându-i decesul, victima fiind lovită de către cei patru inculpați, cu pumnii și cu picioarele, pe toată suprafața corpului, și după ce a căzut. După . la care a fost supusă de către cei patru inculpați victima J. D. C. a intrat în comă profundă, de gradul IV, iar decesul ei a survenit în data de 28.08.2015.
Potrivit art.242 alin.1C.pr.pen., măsura preventivă se revocă din oficiu sau la cerere în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut temeiuri noi din care rezultă nelegalitatea măsurii.
Din examinarea probelor administrate până în prezent, reprezentând declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor audiați, procesele verbale întocmite de organele de cercetare penală, se poate trage concluzia că sunt indicii temeinice că inculpații M. C. G., M. S., V. A. F. și Ppopescu R. I. ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina acestora prin actul de sesizare al instanței.
Din analiza materialului probator, instanța constată că temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpați subzistă și impun în continuare menținerea acestei măsuri preventive fiind îndeplinite prevederile art.202 C.pr.pen., art.223 alin. 2 C.pr.pen..
Condițiile examinate anterior, sunt regăsite și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (existența metodelor verosimile de a bănui că acuzatul a săvârșit o infracțiune și, respectiv, necesitatea protejării ordinii publice), admițându-se că, în măsura în care și dreptul național o recunoaște, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă.
În privința existenței presupunerii rezonabile că inculpații ar fi săvârșit fapta pentru care sunt cercetați, aceasta a fost analizată în mod definitiv la momentul luării măsurii arestului preventiv și nu s-a modificat până în prezent.
În speță, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
În continuare, instanța reține că potrivit art.242 alin.2 C.pr.pen., „Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).”
Din dosarul de urmărire penală rezultă că inculpații M. C. G., M. S., V. A. F. și Ppopescu R. I., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 Cod penal, cu apl. art. 77 lit. a Cod penal.
Analizând piesele dosarului instanța apreciază că nu se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar raportat la scopul măsurilor preventive, la caracterul proporțional și necesar al măsurii, întrucât acuzațiile sunt acelea că inculpații în data de 23.08.2015, în Complexul Studențesc din Timișoara, în apropierea clubului Happy, inculpații M. C. G., M. S., V. A. F. și Ppopescu R. I., au împins-o și au lovit-o cu pumnii și cu picioarele pe persoana vătămată J. D. C., care a căzut în urma loviturilor și s-a lovit de sol cu capul, în partea stângă a frunții, leziunile cerebrale suferite în urma impactului cu suprafața dură a solului cauzându-i decesul, victima fiind lovită de către cei patru inculpați, cu pumnii și cu picioarele, pe toată suprafața corpului, și după ce a căzut. După . la care a fost supusă de către cei patru inculpați victima J. D. C. a intrat în comă profundă, de gradul IV, iar decesul ei a survenit în data de 28.08.2015; faptă considerată ca fiind gravă, aducând atingere relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață, cel mai important drept al persoanei.
Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților și din consecințele acesteia.
La acest moment procesual Curtea apreciază că, față de natura infracțiunii presupus a fi comisă de inculpați – lovituri cauzatoare de moarte - și față de împrejurarea că de la momentul luării măsurii arestării preventive și până în prezent nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii, se justifică menținerea arestării preventive, neexistând motive de înlocuire cu o altă măsură preventivă mai ușoară.
Cu privire la susținerea inculpaților prin apărători că au recunoscut faptele, această împrejurare va fi avută la soluționarea fondului cauzei.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 206 C.p.p. va respinge ca nefondate contestațiile declarate de contestatorii inculpați M. C. G., M. S., V. A. și P. R., împotriva încheierii penale din data de 08.01.2016 pronunțată de Tribunalului T. în dosarul nr._ 15 și va menține încheierea atacată.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga contestatorii la câte 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.206 C.p.p. respinge ca nefondate contestațiile declarate de inculpații contestatori M. C. G., M. S., V. A. și P. R., împotriva încheierii penale din data de 08.01.2016 pronunțată de Tribunalului T. în dosarul nr._ 15.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă contestatorii la câte 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.01.2016.
Președinte
D. V.
Grefier
A. S.
Red. D.V./21.01.2016
Tehnored. A.S./14.01.2016/7ex
Tribunalul T.: S. L.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 127/2016.... → |
|---|
