Tentativă la infracţiunea de omor. Vătămare corporală gravă. Intenţie de a ucide
| Comentarii |
|
Lovirea unei persoane în cap cu o coadă de topor, cu urmarea unei fracturi craniene cu pierdere de substanţă osoasă şi infirmitate fizică permanentă şi invaliditate caracterizează tentativa infracţiunii de omor, existând intenţia de a ucide, iar nu infracţiunea de vătămare corporală gravă, ce exclude o atare intenţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 6002 din 18 Noiembrie 2004
Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I.V. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută în art. 182 alin. (1) C. pen., prin aceea că, la 23 iunie 1995, a lovit partea vătămată C.S. cu coada unui topor în cap, cauzându-i leziuni ce au necesitat 40-45 de zile de îngrijiri medicale și erau de natură să-i pună viața în pericol, precum și o infirmitate fizică permanentă cu invaliditate în proporție de 15%.
Judecătoria Suceava, prin sentința penală nr. 1557 din 18 noiembrie 1999 a condamnat pe inculpat, sentința rămânând definitivă prin neapelare.
Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin decizia nr. 2823 din 1 iunie 2001, a admis recursul în anulare declarat în cauză, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
Judecătoria Suceava, a schimbat încadrarea juridică a faptei în sensul menționat și și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Suceava.
Tribunalul Suceava, prin sentința penală nr. 19 din 28 ianuarie 2004, a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută în art. 182 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 221 din 12 iulie 2004, a respins apelul procurorului.
împotriva acestor hotărâri procurorul a declarat recurs, care este fondat.
Potrivit probelor administrate în cauză, rezultă că inculpatul a lovit partea vătămată cu o coadă de topor, cauzându-i un traumatism cranio-cerebral cu fractură deschisă și pierdere de substanță osoasă pe o suprafață de 4 cm2 și o infirmitate fizică permanentă cu invaliditate.
Lovirea părții vătămate în regiunea tempo-parietală cu un obiect dur, apt de a ucide și cu intensitate, materializată în gravitatea leziunilor și consecințele acestora, impun concluzia că inculpatul a prevăzut posibilitatea morții părții vătămate și chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, l-a acceptat, acționând, deci, cu intenție.
în consecință, s-a admis recursul, s-au casat hotărârile atacate, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei în tentativă la infracțiunea de omor prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 C. pen. și s-a dispus condamnarea inculpatului în temeiul acestor texte de lege.
| ← Încheiere prin care s-a respins înlocuirea unei măsuri... | ICCJ. Decizia nr. 4133/2004. Penal → |
|---|
