ICCJ. Decizia nr. 1164/2004. Penal. încheiere. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1164
Dosar nr.919/2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Inculpaţii M.T. şi P.A. au fost trimişi în judecată în stare de libertate, pentru comiterea infracţiunilor de luare de mită prevăzută şi pedepsită de art. 254 C. pen. şi favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 cu aplicarea art. 33 lit.a C. pen., aceste infracţiuni formând obiectul dosarului penal nr. 2702/2003 al Curţii de Apel Cluj.
În acest dosar, cei doi inculpaţi au formulat cerere de recuzare a judecătorilor M.A.G. şi M.I.G., ce auconstituit completul de judecată al şedinţei din 16 septembrie 2003.
În motivarea acestei cereri, cei doi inculpaţi au arătat că, prin considerentele pentru care li s-a respins excepţia de nelegalitatea sesizării instanţei şi restituirea cauzei la parchet şi pentru neprezentarea a 2 acte ale urmăririi penale, judecătorii de mai sus ce au format completul de judecată al şedinţei din 16 septembrie 2003, au devenit imcompatibili şi implicit s-a impus recuzarea potrivit art. 47 alin. (2) C. proc. pen., antepronunţându-se asupra fondului cauzei.
Curtea de Apel Cluj prin încheierea nr. 5 din 16 februarie 2004, a respins cererile de recuzare formulate de inculpaţ, împotriva judecătorilor sus-arătaţi, ca nefondate.
Cei doi inculpaţi au declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul aprecierii actelor dosarului şi potrivit cărora se impune casarea acesteia şi pe fond au cerut a li se admite cererile de recuzare.
Recursurile sunt fondate.
Examinându-se încheierea de şedinţă din 16 septembrie 2003, în raport de motivele cererilor de recuzare, se constată că într-adevăr, completul de judecată desemnat pentru această şedinţă şi compus din judecătorii M.A.G. şi M.I.G. prin considerentele avute în vedere la soluţionarea excepţiei de nelegalitate a sesizării instanţei precum şi a cererii de restituire a cauzei la procuror, şi-au exprimat indirect părerea şi cu privire la vinovăţia inculpaţilor.
Aşa deci, cerinţele art. 47 alin. (2) C. proc. pen., se constată a fi îndeplinite şi prin admiterea recursurilor, se va casa încheierea recurată şi rejudecând, se vor admite cererile de recuzare formulate de inculpaţi.
Drept urmare şi în baza art. 52 alin. (4) C. proc. pen. nu se vor menţine măsurile luate prin încheierea din 16 septembrie 2003 a Curţii de Apel Cluj în dosarul nr. 2792/2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpaţii M.T. şi P.A. împotriva încheierii nr. 5 din 16 februarie 2004 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. 2702/2003.
Casează încheierea atacată şi, rejudecând, admite cererea de recuzare formulată de către cei doi inculpaţi împotriva judecătorilor M.A. şi M.I.G.
Conform art. 52 alin. (4) C. proc. pen. nu se menţin măsurile luate prin încheierea din 16 septembrie 2003 a Curţii de Apel Cluj în dosarul nr. 2702/2003.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul P.A., în sumă de 200.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 februarie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 1146/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1165/2004. Penal. Extrădare. Recurs → |
---|