ICCJ. Decizia nr. 1146/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1146
Dosar nr.28/2004
Şedinţa publică din 26 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 1045 din 3 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penalăs-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul D.D., împotriva sentinţei penale nr. 32 din 4 iulie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
A obligat condamnatul la 300.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200.000 lei s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Tribunalul analizând actele şi lucrările dosarului a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 632/4.07.2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală,rămasă definitivă prin Decizia penală nr.127/14.01.2003 a Curţii Supreme de Justiţie, petentul revizuient a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), d) cu aplicarea art. 37 lit. b) şi cu art.13 C. pen.
S-a reţinut că la 5.12.2001, în jurul orelor 19, 30 fiind surprins în apropierea punctului termic al SC „R" SA Periş în timp ce sustrăgea benzină din conducta C3 de către agenţii de pază ai SC „B"SRL a încercat să-i lovească pe aceştia cu un cuţit pentru a-şi asigura scăparea.
Prin cererea de revizuire condamnatul a arătat că în raport de gravitatea faptei şi de contribuţia sa infracţională, pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea aspră.
În memoriul depus la dosar condamnatul a arătat că în realitate fapta a fost săvârşită de alte persoane, respectiv, în sensul că în realitate aceştia au sustras benzină din conductă, iar revizuientul le asigura paza la o distanţă mai mare, timp în care a fost surprins de cei doi agenţi de pază care l-au bătut.
S-a reţinut de instanţa de fond că, nici primul motiv de revizuire, cu privire la cuantumul pedepsei aplicate nu se încadrează în nici unul din cele patru motive de revizuire şi nici cel de-al doilea motiv de revizuire invocat de condamnat, potrivit căruia alte persoane au sustras nezina, iar acesta le asigura paza, nu se încadrează în nici unul din cele patru motive de revizuire întrucât, dacă susţinerea ar fi reală, s-ar putea declanşa cercetarea penală, separat, şi pentru aceste persoane.
Mai mult decât atât, dacă această împrejurare ar fi reală şi s-ar putea încadra în cazul de revizuire de la art. 394 lit. a) C. proc. pen., cea de-a doua condiţie ce ar trebui să o îndeplinească ar fi ca să conducă, în cauză, la achitarea revizuientului.
Or, în cauză, această condiţie nu este îndeplinită în cazul coparticipării şi a altor persoane, pe lângă revizuient, la săvârşirea unei fapte penale.
Concluzionând, cererea a fost respinsă întrucât s-a reţinut că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul care a reiterat aceleaşi motive formulate prin cererea iniţială.
Prin Decizia penală nr. 740/A din 9 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti s-a respins apelul declarat de condamnat, reţinându-se că nici motivul referitor la cuantumul pedepsei aplicate şi nici motivul referitor la participarea altor persoane la săvârşirea faptei nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul, care a solicitat prelungirea probatoriului cu audierea unor martori.
Recursul este nefondat, întrucât, astfel cum s-a reţinut de ambele instanţe, motivele invocate de revizuient nu se încadrează în nici unul din cazurile limitativ prevăzute de dispoziţiile art.394 Cod procedură penală.
Aşa fiind, urmează ca în baza art. 38515 pct.1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă recursul declarat de condamnat cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat în care se va include şi onorariul apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul D.D. împotriva deciziei nr. 740 din 9 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Obligă pe condamnat să plătească statului 700.000 lei în care se include şi onoariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1137/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1164/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
