ICCJ. Decizia nr. 1137/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1137
Dosar nr.128/2004
Şedinţa publică din 26 februarie 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.304 din 27 octombrie 2003, Tribunalul Arad a condamnat pe inculpatul L.G. la 8 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2) lit. a) C. pen.
S-a menţinut arestarea inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada preventivă de la 13 septembrie 2003, la zi.
S-a confiscat în folosul statului, suma de 4.533.333 lei.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 25 ianuarie 2003, împreună cu alte două persoane (coinculpaţi în cauză) după o prealabilă înţelegere, au pătruns în locuinţa părţii vătămate B.I. şi după ce au exercitat acte de violenţă asupra acesteia şi au imobilizat-o, i-au sustras mai multe bijuterii, alimente şi obiecte de vestimentaţie, C.D-uri, o casetă video şi un aparat foto, pe care le-au vândut ulterior.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 451/A din 11 decembrie 2003, admiţând apelul inculpatuluiL.G. a îndreptat erorile materiale din dispozitivul sentinţei cu privire la încadrarea juridică a faptei, în sensul reţinerii infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen.modificat, cât şi cu privire la deducerea corectă a arestării preventive, de la 12 septembrie 2003, la zi.
Împotriva menţionatelor hotărâri, acelaşi inculpat a declarat recurs, cerând casarea acestora, în temeiul art. 3859 pct.14 C. proc. pen., întrucât pedeapsa aplicată este prea severă în raport de circumstanţele sale personale, respectiv lipsa antecedentelor penale şipoziţia sinceră avută în cursul procesului.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivul de casare invocat, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (declaraţiile constante ale părţii vătămate, procesele-verbale de constatare întocmite cu ocazia cercetării la faţa locului şi a percheziţiilor efectuate, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, coroborate cu recunoaşterile inculpatului) care au fost analizate în considerentele hotărârilor, rezultă, fără dubiu, că la data de 25 ianuarie 2003, în urma înţelegerii prealabile cu alte două persoane (cercetate în aceeaşi cauză) inculpatul a pătruns în locuinţa părţii vătămate Burai Ioan, pe care l-a agresat şi imobilizat, după care i-au sustras mai multe bunuri.
Referitor la pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului L.G., se constată că aceasta a fost corect individualizată, la stabilirea ei instanţa de fond având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal, gradul sporit de pericol social al faptei (comisă pe timp de noapte, în grup şi prin acte de violenţă care au provocat victimei vătămări corporale vindecabile în 5-7 zile) cât şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale, recunoscând şi regretând fapta comisă.
Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate iar din actele dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct.1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a dispune respingerea recursului declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce, din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 13 septembrie 2003, la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul L.G. împotriva deciziei penale nr. 451 din 11 decembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 13 septembrie 2003, la zi.
Obligă pe inculpat să plătească statului 1.500.000 lei în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 113/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1146/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
