ICCJ. Decizia nr. 1231/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1231
Dosar nr.249/2004
Şedinţa publică din 3 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 325 din 30 octombrie 2003 a Tribunalului Vrancea, inculpatul M.A. a fost condamnat la 19 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art .64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art.175 alin. (1) lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 C. pen.
S-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 zile, începând de la 30 octombrie 2003 până la 28 noiembrie 2003, în conformitate cu dispoziţiile art. 350 C. proc. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din durata pedepsei perioada arestării preventive de la 5 august 2003 până la 30 octombrie 2003.
În baza art.191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 800.000 lei fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
La data de 31 iulie 2003 inculpatul a avut o discuţie contradictorie cu tatăl său,în vârstă de 74 ani, pe care l-a lovit de mai multe ori cu pumnii şi picioarele peste corp şi l-a strâns de gât, provocându-i decesul.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 175/A/2003 întocmit de serviciul medico-legal judeţean Vrancea rezultă că moartea victimei a fost violentă; ea s-a datorat insuficienţei respiratorii acute produse prin comprimare cu mâinile (sugrumare) şi lovire cu corpuri dure şi comprimare între planuri dure (cu genunchii).
Inculpatul a recunoscut fapta săvârşită. El a comis fapta cu discernământ, pe fondul tulburării de personalitate de tip instabil de care suferă.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost reţinute pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, declaraţiile martorilor, acte medico-legale, declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 718 din 12 decembrie 2003, a respins ca nefondat apelul inculpatului.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului, s-a dedus arestul preventiv la zi şi s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.500.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 400.000 lei se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Totodată, individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
Astfel, s-au avut în vedere atât pericolul social sporit al faptei săvârşite cât şi modalitatea concretă de comitere a acesteia, împotriva părintelui bătrân şi neputincios, precum şi datele personale ale inculpatului referitoare la vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale, afecţiunile psihice de care suferă, dar care nu i-au afectat discernământul.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că - prin modalitatea de executare dispusă şi cuantumul ei - pedeapsa aplicată inculpatului este de natură să contribuie la educarea acestuia în spiritul valorilor sociale încălcate, neimpunându-se reindividualizarea sa.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă recursul ca nefondat.
Timpul arestului preventiv se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 5 august 2003 la 3 martie 2004.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, art.38517 alin.4 Cod procedură penală şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 718/A din 12 decembrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 5 august 2003la 3 martie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 118/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 126/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
