ICCJ. Decizia nr. 2747/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2747/2004
Dosar nr. 1599 /2003
Şedinţa publică din 20 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Brăila, secţia penală, prin sentinţa nr. 505 din 20 decembrie 2002, a condamnat pe inculpata D.G. la pedepsele de 6 luni închisoare şi 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. şi trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 din acelaşi cod.
În baza art. 865 alin. (1) şi art. 85 alin. (1) C. pen., a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 11 din 31 ianuarie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 3212 din 21 iunie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, a descontopit această pedeapsă rezultantă în pedepsele componente de 2 ani, un an şi două pedepse de 3 ani închisoare şi apoi a contopit toate aceste pedepse cu pedepsele aplicate în cauză dispunând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care a adăugat un spor de un an închisoare, în total având de executat 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), cu privire la această pedeapsă.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 21 martie 2001 până la 31 ianuarie 2002.
S-a dispus confiscarea specială a sumei de 450.000 lei şi anularea înscrisului falsificat, aflat la fila 6 din dosarul de urmărire penală.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, în luna februarie 2001, inculpata a pretins şi primit de la B.F. suma de 450.000 lei pentru a-i certifica inspecţia tehnică a autovehiculului fără a mai fi necesară verificarea efectivă a acestuia, lăsând să se creadă că are influenţă la un inginer cu atribuţii de verificare şi control de la Registrul Auto Român, filiala Brăila.
În realitate, inculpata a modificat anexa certificatului de înmatriculare aparţinând altei maşini, trecând numărul certificatului de înmatriculare şi al autovehiculului proprietatea lui B.F., acesta din urmă circulând apoi cu autovehiculul până în momentul depistării.
Pentru fapte similare, săvârşite în perioada anilor 2000 – 2001, împreună şi cu un subofiţer de poliţie, inculpata a mai fost condamnată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării, faptele din prezenta cauză fiind concurente cu cele deja judecate, împrejurare ce a determinat aplicarea dispoziţiilor art. 865 alin. (1) şi art. 85 alin. (1) C. pen.
Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, prin Decizia nr. 87/ A din 14 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpata a solicitat o altă individualizare a pedepsei.
Declarând recurs, inculpata a solicitat să se facă aplicarea art. 335 alin. (2) C. proc. pen., susţinând că se impune reunirea cauzei în care tribunalul militar a pronunţat o hotărâre definitivă de condamnare cu prezenta cauză, fiind vorba de acte ce intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni pentru care deja a fost condamnată.
A mai solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul suspendării condiţionate a executării acesteia.
Recursul inculpatei este întemeiat potrivit celor ce urmează.
Pentru a se putea dispune reunirea cauzei cu aceea prin care s-a dat anterior o hotărâre de condamnare definitivă este necesar ca actele materiale, ulterior descoperite, să intre în conţinutul aceleiaşi infracţiuni pentru care condamnarea a rămas definitivă. În alte cuvinte, se impune ca actele materiale ulterior descoperite să fie similare sau identice cu actele materiale ce au intrat în conţinutul infracţiunii deja judecate, să fie aşadar vorba de o infracţiune continuată.
Din actele dosarului rezultă că anterior, inculpata a fost condamnată pentru faptul că a indus în eroare mai multe persoane faţă de care a afirmat că pentru efectuarea verificărilor tehnice anuale la R.A.R. Brăila sunt necesare sume de bani mai mari decât cele percepute în realitate, diferenţa fiind însuşită de inculpată, celor în cauză detaşându-le anexele taloanelor de înmatriculare şi înmânându-le alte anexe de culoare portocalie cărora le falsifica conţinutul.
Este deci evident că nu se poate discuta de o infracţiune continuată (unitate de rezoluţie infracţională şi de încadrare juridică) de vreme ce iniţial inculpata a fost condamnată pentru înşelăciune şi fals material în înscrisuri oficiale, iar în prezenta cauză pentru trafic de influenţă şi fals material în înscrisuri oficiale.
Faţă de această situaţie, corect instanţele au reţinut că există un concurs real de infracţiuni, aplicând regulile acestuia.
Cu privire la modul de individualizare a pedepsei se impune observaţia că pedepsele aplicate anterior pentru infracţiunile de înşelăciune [(art. 215 alin. (1) C. pen.)] au fost graţiate prin Legea nr. 543/2002, ceea ce nu ar mai justifica sporul de pedeapsă de 1 an închisoare, acesta urmând a fi înlăturat.
În consecinţă, pentru pedeapsa de 3 ani închisoare se poate dispune suspendarea executării sub supraveghere, condiţiile prevăzute de art. 861 C. pen., fiind întrunite.
Astfel, inculpata nu a mai fost condamnată anterior, infracţiunile săvârşite nu sunt sancţionate cu pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, iar după eliberarea din starea de arest preventiv (peste 10 luni) s-a încadrat în muncă şi a avut o bună comportare (caracterizare S.C. E. S.A. Brăila; adresa Poliţiei municipiului Brăila nr. A 56 din 28 ianuarie 2004), ceea ce induce concluzia că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpată şi chiar fără executarea pedepsei ea nu va mai săvârşi infracţiuni.
Totodată, se are în vedere şi comportarea sinceră pe parcursul procesului penal, împrejurarea că este suferindă de unele afecţiuni psihice, că are doi copii în întreţinere, iar soţul său este pensionat pentru gradul II de invaliditate.
Pentru toate aceste considerente, recursul inculpatei, întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., va fi admis, în sensul că se vor casa hotărârile pronunţate cu privire la individualizarea pedepsei, se va înlătura sporul de un an închisoare şi se va dispune în temeiul art. 861 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, termenul de încercare fiind cel de 5 ani stabilit prin sentinţa penală nr. 11/2002 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.
Pe perioada termenului de încercare, inculpata se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen., aşa cum se va menţiona în dispozitivul deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata D.G. împotriva deciziei penale nr. 87/ A din 14 februarie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 505 din 20 decembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Brăila cu privire la individualizarea pedepsei.
Înlătură sporul de un an închisoare.
În baza art. 861 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare.
În baza art. 863 C. pen., condamnata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte în ultima zi a lunii la judecătorul desemnat cu supravegherea sa sau la alte organe stabilite de instanţă;
- să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2743/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2752/2004. Penal. întreruperea executării... → |
|---|
