ICCJ. Decizia nr. 2752/2004. Penal. întreruperea executării pedepsei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2752/2004
Dosar nr. 5375/2003
Şedinţa publică din 20 mai 2004
Deliberând asupra recursului de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 931 din 1 octombrie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul I.S. cu privire la pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 942/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
S-a reţinut că situaţia materială dificilă a mamei condamnatului, care este suferindă şi fără ocupaţie, nu constituie o împrejurare specială, în sensul art. 453 lit. c) C. proc. pen., în condiţiile în care locuieşte cu concubina inculpatului beneficiind de ajutor material din partea acesteia.
Prin Decizia penală nr. 684/ A din 13 noiembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului reţinând că în mod corect s-a apreciat că nu există condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Condamnatul a declarat recurs susţinând că se impune întreruperea executării pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei se poate dispune o singură dată, pe o perioadă de cel mult 3 luni, când, din cauza unor împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familie.
Ancheta socială efectuată în cauză a constatat că mama inculpatului este în vârstă de 54 de ani nu are ocupaţie, afirmă că suferă de ciroză hepatică, locuieşte într-un apartament cu 2 camere cu concubina inculpatului, care are un venit de 2.875.000 lei.
Cum din ancheta socială nu rezultă existenţa unor împrejurări speciale datorită cărora continuarea executării pedepsei ar avea consecinţe grave asupra inculpatului sau familiei sale, corect instanţa a constatat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege şi a respins cererea.
Examinând cauza şi din oficiu Curtea constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare în condiţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
În consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul I.S. împotriva deciziei penale nr. 684 din 13 noiembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Obligă pe recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2747/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2773/2004. Penal. Decretul nr.328/1966. Recurs → |
|---|
