ICCJ. Decizia nr. 2773/2004. Penal. Decretul nr.328/1966. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2773/2004
Dosar nr. 1726/2004
Şedinţa publică din 21 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 200 din 9 noiembrie 2001,Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul B.T. la pedepsele de:
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui autovehicul pe drumul public, având permisul de conducere suspendat, prevăzut de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966;
- un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice, prevăzut de art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966;
- un an şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului, fără încuviinţarea organelor de poliţie, prevăzut de art. 38 din Decretul nr. 328/1966;
- un an şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere şi semnalizare falsă din culpă, prevăzută de art. 276 alin. (1) şi (4) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele 4 pedepse, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare, sporită la 2 ani închisoare.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei, stabilindu-se termenul de încercare de 4 ani. S-au pus în vedere inculpatului, conform art. 83 C. pen., consecinţele nerespectării acestui termen de încercare.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă şi s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive cu începere de la 6 februarie 2001 până la punerea efectivă în libertate.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (3) C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
În noaptea de 5 decembrie 1999 subofiţerii de poliţie A.L. şi U.C., din cadrul Poliţiei municipiului Rădăuţi, care se aflau în patrulare, în autoturismul din dotare pe raza municipiului Rădăuţi, au observat, pe str. Ştefan cel Mare circulând autoturismul marca Dacia 1300 condus de inculpatul B.T., persoană cunoscută de unul dintre subofiţeri (acesta îl amendase pentru că maşina avea geamuri fumurii). Considerând că asemenea geamuri restrâng vizibilitatea în timpul mersului, subofiţerii de poliţie au trecut la urmărirea autoturismului şi după o perioadă de timp l-au avertizat sonor şi luminos pe inculpat să oprească.
În momentul conducerii, inculpatul a oprit maşina şi a deschis portiera pentru a efectua o manevră înapoi, unul din poliţişti l-a tras cu forţa afară, l-a izbit în zăpadă, spunându-i „de mult te urmărim noi pe tine", iar celălalt i-a pus cătuşele şi a luat actele aflate în torpedoul maşinii. Inculpatul a fost introdus cu forţa în autoturismul poliţiei, unde a fost lovit de cei doi poliţişti. Faţă de comportamentul abuziv al poliţiştilor inculpatul a răspuns cu injurii, atitudine considerată drept explicabilă.
Inculpatul a fost condus la spital pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, dar acesta a refuzat, motiv pentru care organele de poliţie i-au ridicat permisul de conducere, în vederea anulării.
Deşi avea permisul suspendat, la data de 18 ianuarie 2000, inculpatul a condus un autoturism pe ruta comuna Marginea până în municipiul Rădăuţi. Ajungând la o trecere de nivel de cale ferată prevăzută cu semibariere, semnal optic şi acustic, inculpatul nu a oprit maşina, ci s-a angajat în depăşirea coloanei de maşini ce aşteptau şi a încercat să traverseze calea ferată. A fost însă surprins de trenul personal, maşina sa fiind grav avariată, iar inculpatul suferind câteva leziuni care au necesitat pentru vindecare 3 zile îngrijiri medicale.
După accident, inculpatul a fugit, părăsind locul fără încuviinţarea organelor de poliţie.
Prin atitudinea adoptată, inculpatul a pus în pericol siguranţa circulaţiei feroviare.
Instanţa a reţinut vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de Decretul nr. 328/1966 ca şi pentru cea prevăzută de art. 276 alin. (1) şi (4) C. pen. şi apreciind că reeducarea acestuia este posibilă fără executarea pedepsei privative de libertate, a făcut aplicarea art. 81 şi art. 82 C. pen.
Cu privire la infracţiunea de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (3) C. pen., comisă împotriva celor doi poliţişti, s-a pronunţat achitarea, cu motivarea că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, lipsindu-i latura obiectivă. S-a considerat că injuriile adresate de inculpat poliţiştilor au constituit o reacţie firească, determinată de comportamentul agresiv în afara legii, al acestora, opoziţia inculpatului din momentul încătuşării, neavând semnificaţia cerută de textul de lege incriminator.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava împotriva sentinţei, a fost admis de Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 62/2004 pentru considerentul că deşi prin rechizitor, inculpatul a fost trimis în judecată pentru două infracţiuni de ultraj prevăzute de art. 239 alin. (1) şi (3) C. pen., instanţa s-a pronunţat numai cu privire la o singură infracţiune de ultraj.
Apreciind însă, ca şi instanţa de fond, că fapta inculpatului de a injuria pe cei doi lucrători de poliţie, în momentul în care aceştia, în mod abuziv l-au încătuşat, l-au trântit în zăpadă şi l-au condus cu forţa la poliţie şi la spital, nu au semnificaţia cerută de lege, curtea de apel a desfiinţat parţial sentinţa şi a dispus achitarea inculpatului în temeiul aceloraşi texte şi pentru a doua infracţiune de ultraj, menţinând toate celelalte dispoziţii ale primei hotărâri.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a formulat, în termen, recurs împotriva ambelor hotărâri, apreciind că în mod greşit, inculpatul a fost achitat pentru infracţiunile de ultraj şi nejustificat i s-au aplicat dispoziţiile art. 81 şi art. 82 C. pen. Criticile aduse se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 171 şi 18 C. proc. pen.
Oral, reprezentantul parchetului a extins motivele de recurs, invocând omisiunea instanţei de apel de a constata graţierea pedepselor aplicate pentru infracţiunile la legea circulaţiei, în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002 şi greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului în baza art. 276 alin. (1) şi (4) C. pen.
Recursul este fondat numai pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Cu toate că pedepsele aplicate pentru infracţiunile prevăzute de art. 36 alin. (2), art. 37 alin. (3) şi art. 38 din Decretul nr. 328/1966, reţinute corect în sarcina inculpatului, nu sunt exceptate de la graţiere potrivit art. 4 alin. (2) lit. b) din Decretul nr. 543/2002, în raport de data comiterii faptelor, instanţa de apel a omis să constate beneficiul graţierii.
Drept urmare, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul parchetului, va casa hotărârile pronunţate cu privire la omisiunea graţierii pedepselor aplicate inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 36 alin. (2), art. 37 alin. (3) şi art. 38 din Decretul nr. 328/1966. Rejudecând, se vor descontopi pedepsele, se va înlătura sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare, se va constata graţierea pedepselor de un an şi 6 luni închisoare, un an şi 4 luni închisoare şi un an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de un an şi 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 276 alin. (1) şi (4) C. pen.
În raport de condiţiile concrete ale săvârşirii infracţiunilor de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, Curtea apreciază că modalitatea de executare prevăzută de art. 81 şi art. 82 C. pen., stabilită de cele două instanţe este corespunzătoare scopurilor pedepselor evidenţiate de dispoziţiile art. 52 C. pen., urmând a fi menţinută.
Celelalte critici aduse hotărârilor pronunţate în cauză nu sunt întemeiate.
În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiat singurul martor ocular, U.L., persoana care s-a aflat în maşina inculpatului în momentul în care acesta a fost urmărit de maşina poliţiştilor şi tot ea l-a însoţit pe inculpat şi atunci când a fost transportat, încătuşat, cu maşina poliţiei şi condus la sediul poliţiei şi la spital.
Declaraţia acestei martore se coroborează perfect cu toate relatările inculpatului, în sensul că poliţiştii l-au tras afară din maşină, l-au izbit în zăpadă, i-au pus cătuşele şi l-au introdus cu forţa în maşina lor, unde l-au lovit, astfel că reacţia acestuia, de a-i înjuria, după ce şi-au exercitat abuziv atribuţiile de serviciu, a fost numai un răspuns justificat, în acele împrejurări.
Astfel, cum se menţionează în procesul verbal de constatare, poliţiştii nu au oprit maşina inculpatului pentru un control de rutină, ci au urmărit-o pentru că avea geamurile fumurii, iar atunci când inculpatul a oprit autoturismul pentru a efectua o manevră înapoi, ei au acţionat abuziv, folosind forţa şi încătuşându-l pe inculpat.
Ulterior, inculpatul nu a mai adresat injurii poliţiştilor, nici la sediul poliţiei, nici la spital, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor C.A., C.M., B.N., H.V. şi B.G.
Atitudinea vădit abuzivă a lucrătorilor de poliţie nu poate beneficia de protecţia instituită de dispoziţiile art. 239 C. pen., astfel că opoziţia inculpatului nu are semnificaţia cerută de textul incriminator, lipsindu-i latura obiectivă.
Aşa fiind, soluţiile instanţelor, care l-au achitat pe inculpat pentru cele două infracţiuni de ultraj, sunt corecte, urmând a fi menţinute.
Nu se impune nici majorarea pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 276 alin. (1) şi (4) C. pen., aceasta fiind just individualizată, în raport de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 62 din 16 februarie 2004 a Curţii de Apel Suceava, privind pe inculpatul B.T.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 200 din 9 noiembrie 2001 a Tribunalului Suceava, numai cu privire la omisiunea graţierii pedepselor aplicate inculpatului în baza Decretului nr. 328/1966.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
Înlătură sporul de 6 luni închisoare şi în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată graţiate integral şi condiţionat pedepsele de: un an şi 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966, un an şi 4 luni închisoare, aplicată în baza art. 38 din Decretul nr. 328/1966 şi un an închisoare aplicată în baza art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de un an şi 2 luni închisoare, aplicată în baza art. 276 alin. (1) şi (4) C. pen.
Menţine dispoziţiile referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi fixează termen de încercare de 3 ani şi 2 luni.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2752/2004. Penal. întreruperea executării... | ICCJ. Decizia nr. 280/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
