ICCJ. Decizia nr. 2989/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2989/2004
Dosar nr. 2048/2004
Şedinţa publică din 2 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 269 din 26 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă cererea condamnatei I.D. de întrerupere a executării pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 358 din 24 mai 2001 a aceluiaşi tribunal, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Pentru a respinge cererea instanţei a apreciat că în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 455 şi art. 453 lit. c) C. proc. pen., şi că motivele invocate, respectiv existenţa unor dificultăţi financiare şi sociale cu care se confruntă familia condamnatei nu constituie împrejurări speciale care să impună întreruperea executării pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 238 din 31 martie 2004 a respins apelul declarat de condamnată împotriva sentinţei primei instanţe, considerând nefondate criticile formulate în sensul că problemele grave de familie impuneau întreruperea executării pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal condamnata, care a susţinut că problemele familiale sunt grave şi că cererea de întrerupere a executării pedepsei a fost greşit respinsă.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi rejudecarea cauzei.
Recursul declarat este neîntemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale continuarea executării pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat ori familia acestuia. În acest caz executarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată.
Prin cererea de întrerupere a executării pedepsei condamnata a susţinut că familia sa are dificultăţi financiare şi că de cei doi copii minori nu se poate ocupa corespunzător bunica maternă.
Or, din ancheta socială efectuată de Primăria comunei Valea Dragului, judeţul Giurgiu, a rezultat că cei doi copii minori ai condamnatei, se află internaţi în cămine speciale ca urmare a demersului bunicilor materni, lipsiţi de mijloace financiare corespunzătoare.
Întrucât sarcinile întreţinerii, instrucţiei şi educaţiei acestor copii au fost preluate de instituţii specializate ale statului, iar pe durata maximă de 3 luni condamnata nu ar putea ameliora în mod semnificativ situaţia economico-financiară a familiei sale, soluţia primei instanţe de respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei pentru neîntrunirea cerinţelor dispoziţiilor legale evocate a fost în mod corect menţinută de instanţa de control judiciar.
În consecinţă, critica din recurs fiind neîntemeiată, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de condamnată cu obligarea acesteia conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata I.D. împotriva deciziei penale nr. 238/ A din 31 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2984/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2991/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
