ICCJ. Decizia nr. 2984/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2984/2004
Dosar nr. 2087/2004
Şedinţa publică din 2 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 717 din 30 octombrie 2003 a Tribunalului Dolj, inculpatul P.M.L. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe timp de un an pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 254 alin. ultim C. pen., inculpatul a fost obligat să restituie denunţătorului O.D. suma de 3.000.000 lei.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.000.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul P.M.L. a avut calitatea de funcţionar vamal (referent) la Biroul vamal de control şi vămuire la interior Craiova, printre atribuţiile sale de serviciu fiind şi acelea de a stabili existenţa documentelor anexate la declaraţia vamală în detaliu, potrivit regimului vamal solicitat, regimul juridic al operaţiunilor de import şi export în funcţie de actele depuse şi de solicitările agenţilor economici şi de a face propuneri pentru soluţionarea cererilor depuse de persoanele fizice şi juridice şi de a întocmi lucrările legate de acestea.
Pe data de 4 februarie 2003, inculpatul a pretins suma de 3.000.000 lei pentru a aplica o sancţiune contravenţională mai blândă pentru depăşirea termenului de valabilitate a două autorizaţii temporare pentru import de utilaje în copie S.C. C.I.R. SRL.
Pe data de 5 februarie 2003, inculpatul a primit suma cerută de la martorul Ş.S. şi denunţătorul O.D.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de consemnare a denunţului, fişei postului conţinând atribuţiile de serviciu, documentele vamale, procese-verbale de contravenţie, declaraţiile martorilor M.O.C., O.D., Ş.S., B.A.L., A.E.S., D.I., procese-verbale de confruntare, declaraţiile inculpatului care nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 167 din 24 martie 2004, a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat sentinţa instanţei de fond, înlăturând dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), şi a aplicat prevederile art. 81 C. pen., dispunând suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului în baza art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 C. pen., pe un termen de încercare de 4 ani.
S-a atras atenţia asupra consecinţelor din art. 83 C. pen.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Instanţa de control judiciar a constatat că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului sunt corect stabilite şi dovedite în cauză, neimpunându-se achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită şi nici schimbarea de încadrare a acestei fapte în aceea de primire de foloase necuvenite, astfel cum s-a cerut prin motivele de apel formulate.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea de Apel Craiova a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins şi fără executarea acesteia, având în vedere conduita profesională anterioară a inculpatului, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul P.M.L., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 şi 18 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Din analiza actelor şi lucrărilor de la dosarul cauzei, rezultă că instanţele de judecată au reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi au stabilit în mod just vinovăţia inculpatului P.M.L.
Declaraţiile martorilor M.O., O.D. şi Ş.S. se coroborează pe deplin în demonstrarea conduitei inculpatului care a pretins suma de bani şi apoi a primit-o în scopul de a aplica o sancţiune contravenţională societăţii comerciale la care sus-numiţii erau angajaţi.
Susţinerile acestora se coroborează şi cu înscrisurile şi documentele vamale existente la dosarul cauzei, succesiunea şi conţinutul acestora demonstrând fără dubiu săvârşirea infracţiunii de luare de mită de către inculpat.
Pentru aceste considerente şi, constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă recursul inculpatului ca nefondat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M.L. împotriva deciziei penale nr. 167 din 31 martie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2980/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2989/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
