ICCJ. Decizia nr. 3060/2004. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3060/2004
Dosar nr. 3110 /2004
Şedinţa publică din 4 iunie 2004
Asupra recursului penal de faţă constată următoarele:
Prin încheierea din 21 aprilie 2004, pronunţată în dosarul nr. 1167/2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a luat în discuţie din oficiu temeinicia şi legalitatea arestării preventive a inculpatului M.R.V.
S-a apreciat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă şi, în raport cu faza procesuală în care se află cauza, se impune privarea de libertate în continuare a inculpatului, astfel că s-a dispus menţinerea stării de arest a acestuia.
Inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii sus-menţionate, pe care nu l-a motivat în scris.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Verificând actele şi lucrările dosarului curtea constată că prin Decizia penală nr. 328 din 28 aprilie 2004, pronunţată în dosarul nr. 1167/2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul M.R.V. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi respectiv art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Analizând recursul declarat, curtea consideră că acesta nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 160b C. proc. pen., în cursul judecăţii instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 zile legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
În conformitate cu dispoziţiile art. 160b alin. (3) C. proc. pen., dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi care justifică această măsură dispune menţinerea acesteia.
Cum, în cauză, temeiul arestării îl constituie dispoziţiile art. 148 lit. h) C. proc. pen. şi acesta nu a dispărut, iar în cursul judecăţii s-a stabilit vinovăţia inculpatului urmează a se constata, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel, că menţinerea arestării preventive se impune în continuare.
În consecinţă, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., curtea, va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.
Potrivit art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.R.V., împotriva încheierii din 21 aprilie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, în dosarul penal nr. 1167/2004.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 de lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3047/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3061/2004. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
