ICCJ. Decizia nr. 3064/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3064/2004
Dosar nr. 3157/2004
Şedinţa publică din 4 iunie 2004
Asupra recursului penal de faţă constată următoarele:
Prin încheierea nr. 2 din 21 mai 2004, pronunţată în dosarul nr. 1691/2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis propunerea P.N.A., secţia de combatere a corupţiei şi s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului C.D. pe o perioadă de 30 zile, de la 26 mai 2004 până la 24 iunie 2004 inclusiv.
S-a apreciat că propunerea de prelungire a arestării preventive este justificată în raport de faptele grave comise de inculpat, respectiv două infracţiuni de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000. S-a reţinut că inculpatul în calitate de comisar de poliţie, a pretins şi primit de la numitul N.D. suma de 20.000 dolari S.U.A. pentru a finaliza cercetările într-un dosar, cu propunere de neîncepere a urmăririi penale şi, în aceeaşi calitate a primit 40.000.000 lei şi mai multe bunuri de la numitul V.P.S. pentru a permite acestuia să ridice un utilaj care fusese pus sub sechestru.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a susţinut că nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Examinând cauza, Curtea constată că probele administrate până în acest moment justifică presupunerea că inculpatul a comis cele două fapte penale descrise mai sus.
Se mai reţine că aceste fapte au o gravitate deosebită datorită împrejurărilor reale în care au fost săvârşite, respectiv de un comisar de poliţie, în legătură directă cu două cauze pe care le cerceta, valoarea mare a bunurilor pretinse şi primite, perioada mare de timp în care s-au comis actele materiale precum şi poziţia procesuală a inculpatului.
Cauza este complexă şi prezintă dificultăţi în administrarea probelor.
Astfel, Curtea constată că se menţin condiţiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. şi există cazurile prevăzute de art. 148 lit. d) şi h) C. proc. pen., şi anume inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea martorilor L.P., M.A.A. şi M.M.
Faţă de această situaţie, Curtea consideră că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, astfel că în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva încheierii din 21 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul penal nr. 1691/2004.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3063/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3070/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
