ICCJ. Decizia nr. 427/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 427/2004
Dosar nr. 5301/2003
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 751 din 2 septembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a mai condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., a mai condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 118/2000 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, cu fiecare dintre cele 3 pedepse aplicate în prezenta cauză, rest pe care l-a contopit cu fiecare pedeapsă.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în cauză, în cea mai grea de 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 65 C. pen.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.
În baza art. 116 C. pen., a interzis inculpatului dreptul de a se afla pe raza municipiului Bucureşti pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.
A luat act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în prezenta cauză.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat în folosul statului suma de 8.420.000 lei.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat un cuţit folosit la comiterea faptelor.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 700.000 lei cheltuieli judiciare statului, iar onorariul avocat oficiu 400.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
1. La data de 6 septembrie 1999, partea vătămată B.M. a sesizat faptul că, în seara zilei de 6 septembrie 1999, ora 21,30, a sesizat faptul că la autoturismul său parcat pe B-dul Tineretului, geamul portiera dreaptă este spart, iar din interior lipseşte un cartuş ţigări, apreciat la suma de 1.500.000 lei.
Organele de poliţie au identificat autorul în persoana inculpatului N.M., care fiind cercetat în stare de arest în altă cauză, s-a autodenunţat recunoscând comiterea faptei.
Partea vătămată a declarat că nu înţelege să se constituie parte civilă în procesul penal.
2. La data de 17 noiembrie 2002, partea vătămată E.F. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că, în jurul orei 7,30, aflându-se pe B-dul Abatorului, deplasându-se pe Şos. Mihai Bravu, autor necunoscut, prin violenţă i-a smuls geanta în care se afla B.I., suma de 2.260.000 lei şi bonuri valorice în nr. de 16 bucăţi.
Partea vătămată l-a recunoscut din grupul format la organele de poliţie pe inculpatul N.M. ca fiind autorul faptei comise asupra sa.
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa, precizând că bonurile valorice erau în nr. de 15 a câte 50.000 lei fiecare, banii i-a cheltuit în interes personal, iar geanta a aruncat-o.
3. La data de 24 decembrie 2002, partea vătămată P.M. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că în dimineaţa zilei depunerii reclamaţiei, în timp ce ieşea din scara blocului nr. 45 din str. Stolnici, autor necunoscut, prin ameninţare cu un cuţit, i-a smuls geanta de unde a luat suma de 700.000 lei şi un telefon mobil. Apoi i-a cerut părţii vătămate şi bijuteriile, iar aceasta i-a dat lănţişorul în greutate de 3-4 gr., medalion în formă de inimă, având litera G pe el şi cercei în greutate de 1,5 gr.
Partea vătămată a recunoscut la organele de poliţie din grupul format pe inculpat ca fiind cel care sub ameninţare cu un cuţit i-a sustras bunurile mai sus-menţionate.
Cuţitul a fost identificat asupra inculpatului în momentul arestării sale.
Telefonul mobil a fost vândut de inculpat pentru suma de 2 milioane lei, fiind ridicat de la martorul F.C. şi restituit părţii vătămate.
Deoarece prejudiciul a fost recuperat parţial partea vătămată nu se constituie parte civilă în procesul penal.
Împotriva hotărârii pronunţată inculpatul N.M. a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei pe care o consideră prea aspră.
Prin Decizia penală nr. 626 din 21 octombrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins apelul inculpatului, ca nefondat, hotărâre ce a fost recurată în termen legal de inculpat, reiterând motivele formulate în cererea introductivă.
Recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea probelor şi lucrărilor dosarului, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în concordanţă cu probele administrate.
Totodată, instanţele au dat faptelor reţinute încadrarea juridică legală.
În petiţia de recurs cât şi oral, inculpatul a invocat un aspect de ilegalitate, susţinând că nu s-a ţinut seama că infracţiunea săvârşită la 6 septembrie 1999 este concurentă cu infracţiunile pentru care a fost condamnat prin Decizia penală nr. 883 din 8 iunie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, ceea ce impunea contopirea pedepselor respective, însă nu s-a procedat astfel.
Într-adevăr, organele de urmărire penală şi instanţele de judecată deşi s-au referit la antecedentele penale ale inculpatului le-au dat semnificaţia legală numai cu privire la starea de recidivă, dar nu le-au examinat sub aspectul concursului cu prima infracţiune reţinută în cauză.
Totodată, se constată că instanţele de judecată au revocat în baza art. 61 C. pen., liberarea condiţionată pentru restul de 4 ani şi 6 luni închisoare (din pedeapsa anterioară), deşi din fişele de cazier se pare că această durată este a întregii pedepse anterioare.
La dosarul de urmărire penală se află trei copii de pe cazierul judiciar, totuşi acestea nu oferă date suficiente pentru clarificarea acestor aspecte, impunându-se a se solicita copie de pe sentinţa penală nr. 118/2000 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
În consecinţă, se impune a se admite recursul declarat de inculpat, a se casa hotărârile pronunţate în cauză cu privire la latura penală şi trimite cauza pentru rejudecare la prima instanţă.
Ca urmare, nu se va mai analiza motivul referitor la individualizarea pedepsei, rămânând a se examina de prima instanţă cu prilejul rejudecării cauzei.
Pentru aceste considerente, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a se admite recursul inculpatului, a se casa atât Decizia recurată, cât şi sentinţa numai cu privire la latura penală şi a se trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
Se constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 626 din 21 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează hotărârea atacată, precum şi sentinţa penală nr. 751 din 2 septembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la soluţionarea laturii penale.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4269/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.p. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4273/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
