ICCJ. Decizia nr. 429/2004. Penal. Art.215 alin.3,5 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 429/2004
Dosar nr. 4651/2003
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2004
Asupra recursurilor penale de faţă:
Verificând actele şi lucrările dosarului se constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 304 din 28 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală, pronunţată în dosarul nr. 2062/2002, inculpata C.I. a fost condamnată:
- în baza art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) şi c) – art. 76 – art. 80 C. pen., la 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani;
- în baza art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) şi c) – art. 76 – art. 80 C. pen., la 2 luni închisoare;
- în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) şi c) – art. 76 – art. 80 C. pen., la 2 luni închisoare şi;
- în baza art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) şi c) – art. 76 – art. 80 C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost dedusă prevenţia de la 14 martie 2002, la zi şi a fost menţinută starea de arest.
A fost obligată inculpata la acoperirea prejudiciilor produse prin infracţiune (prin plata echivalentului în lei) de 307.000 dolari S.U.A., către partea civilă G.E., 9.000 dolari S.U.A., către partea civilă P.A. şi 1.700 dolari S.U.A., către partea civilă P.V.
S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate şi obligarea inculpatei la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat şi 10.000.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă G.E.
S-a reţinut că în perioada martie 2000 – iulie 2001 inculpata, invocând fapta nereală, că este moştenitoarea numitului A.Y.H. şi prezentarea unor înscrisuri false a determinat părţile civile G.E., P.A. şi P.V. să-i împrumute în mai multe rânduri sumele de 307.000 dolari S.U.A., 9.000 dolari S.U.A. şi respectiv 1.700 dolari S.U.A. Pretextând că în calitate de moştenitoare trebuie să achite diferite taxe şi comisioane pentru transferarea sumei în dolari ce formează dreptul său, din Liban în România, inculpata a indus şi menţinut în eroare părţile civile, folosindu-se de acte false, din care o parte le-a sustras din incinta Ambasadei Republicii Liban la Bucureşti, precum şi alte mijloace dolosive, printre care simularea unor convorbiri telefonice şi deplasări împreună cu părţile civile în repetate rânduri la Ambasada Libanului.
De aici inculpata a sustras dintr-un avizier diferite documente în limba arabă, pe care ulterior le-a falsificat, prin fotocopiere şi apoi alterare prin adăugiri de text, tocmai în scopul convingerii părţilor civile cu privire la calitatea sa de moştenitoare. Mai mult, inculpata a plăsmuit în totalitate o dispoziţie testamentară autentificată sub nr. 19863 din 5 august 1991 de notariatul de Stat al municipiului Bucureşti, prin care numitul A.Y.H. o declara pe, lângă alte două persoane, drept moştenitoare a sumei de 110.780 dolari S.U.A.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei s-au stabilit pe baza plângerilor părţilor civile, declaraţiile părţilor vătămate, procese, verbale încheiate de organele de poliţie cu ocazia verificărilor efectuate la organele financiare şi Ambasada Libanului, coroborate cu declaraţiile martorilor, actele încriminate, rapoarte de expertiză grafică şi recunoaşterea inculpatei.
Instanţa a constatat că inculpata în baza aceleiaşi rezoluţii delictuoase, prin mijloace frauduloase a indus şi menţinut în eroare părţile vătămate, cu prilejul încheierii şi derulării unor convenţii de împrumut a sumei totale de 317.700 dolari S.U.A., a sustras din incinta Ambasadei Libanului un număr de şase înscrisuri oficiale în mai multe rânduri, a alterat prin adăugiri de text mai multe înscrisuri, folosindu-se apoi pentru inducerea în eroare a părţilor civile.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpata.
Critica adusă hotărârii prin apelul parchetului viza greşita individualizare a pedepselor ca urmare a recunoaşterii circumstanţelor atenuante şi neaplicarea dispoziţiilor Legii nr. 543/2002 cu privire la pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen.
Inculpata a solicitat reducerea pedepselor şi a cheltuielilor judiciare la care a fost obligată faţă de partea civilă G.E., mai mult decât s-a solicitat.
Examinând cauza, atât în raport de aceste critici, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 570/ A din 25 septembrie 2003, a admis ambele apeluri, a desfiinţat în parte sentinţa, a descontopit pedepsele şi a constatat graţiată pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 – art. 76 C. pen., făcând aplicarea art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Conform art. 33, art. 34 şi art. 35 C. pen., a procedat la contopirea pedepselor executabile, dispunând să se execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total 5 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au redus cheltuielile judiciare către partea civilă G.E. de la 10 milioane lei la 7 milioane lei.
Arestarea preventivă a fost dedusă de la 14 martie 2002 la 25 septembrie 2003 şi prelungită până la 9 noiembrie 2003.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Instanţa de apel a considerat că circumstanţele atenuante au fost justificat reţinute în favoarea inculpatei, dar se impune aplicarea unui spor de pedeapsă de 6 luni închisoare, chiar dacă pentru una din pedeapsă inculpata beneficiază de graţiere conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare, instanţa a constatat că greşit s-a acordat părţii civile G.E. o sumă mai mare decât se solicitase.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpata C.I., ambele recursuri vizând greşita individualizare a pedepselor, motiv prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Parchetul a considerat că în raport de gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor comise de inculpată, reţinerea circumstanţelor atenuante este nejustificată, în timp ce inculpata a cerut reducerea pedepselor.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de recurs şi verificând-o în acelaşi timp cu privire la motivele ce pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea constată că recursul parchetului este fondat, în timp ce recursul inculpatei este neîntemeiat.
Acţionând după un plan bine stabilit, pentru inducerea şi menţinerea în eroare a părţilor civile, inculpata le-a prezentat acestora mai multe înscrisuri falsificate chiar de către ea, o parte fiind plăsmuită, altele modificate, după ce le-a sustras de la avizierul Ambasadei Libanului la Bucureşti. Prejudiciile mari cauzate părţilor civile, modalitatea concretă de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune, perioada infracţională îndelungată, demonstrează pericolul social ridicat al acestei fapte. Drept urmare pedeapsa de numai 5 ani aplicată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel apare ca greşit individualizată, impunându-se majorarea ei.
Ca urmare, recursul inculpatei, care a solicitat reducerea pedepsei este neîntemeiat.
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea urmează a admite recursul parchetului, va casa atât Decizia cât şi sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Bucureşti, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
Rejudecând, se vor descontopi pedepsele, se va înlătura sporul de 6 luni închisoare şi se va majora pedeapsa, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi c), art. 76 şi art. 80 C. pen., de la 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., la 8 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., se vor contopi pedepsele de câte 2 luni închisoare (2 pedepse) aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) cu pedeapsa de 8 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatei va fi respins.
Se va deduce detenţia preventivă de la 14 martie 2002 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 570 din 25 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează hotărârea atacată, precum şi sentinţa penală nr. 304 din 28 martie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi c), art. 76 şi art. 80 C. pen., săvârşită de inculpata C.I.
Descontopeşte pedeapsa principală în pedepsele componente.
Înlătură sporul de 6 luni aplicat şi rejudecând, majorează pedeapsa aplicată inculpatei, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi c), art. 76 şi art. 80 C. pen., de la 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., la 8 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Respinge recursul declarat de inculpata C.I. împotriva deciziei penale sus-menţionată.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, perioada arestării preventive de la 14 martie 2002 la 23 ianuarie 2004.
Obligă pe recurentă să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 428/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4297/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
