ICCJ. Decizia nr. 4269/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.p. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4269/2004
Dosar nr. 4528/2004
Şedinţa publică din 25 august 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 61 din 4 februarie 2003, Tribunalul Braşov, secţia penală, a condamnat pe inculpatul M.I.C. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a computat perioada arestării preventive.
Totodată, a fost respinsă cererea de despăgubiri civile formulată de partea vătămată M.I.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui par din lemn.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 14 octombrie 2003, între inculpatul M.I.C. şi partea vătămată M.I. (unchiul concubinei inculpatului) a avut loc un conflict, în locuinţa făptuitorului, determinat de reproşurile victimei adresate inculpatului referitoare la faptul că a lăsat-o singură pe nepoata sa iar el s-a distrat.
Inculpatul a scos-o afară din locuinţă pe partea vătămată, aceasta s-a dezechilibrat şi a căzut, după care a plecat acasă şi a relatat rudelor sale ce s-a întâmplat. După puţin timp, partea vătămată însoţită de A.I. şi A.A., a revenit la casa inculpatului înarmată cu un hârleţ, iar A.I. înarmat cu o furcă şi s-a declanşat un conflict violent. A.A. a încercat să aplaneze incidentul, context în care inculpatul a reuşit să fugă.
La scurt timp, în jurul orei 1,00, inculpatul s-a reîntors la locuinţa sa, însă pe drum s-a întâlnit cu partea vătămată, a desprins o bucată de lemn dintr-un gard şi l-a lovit pe M.I. cu parul în zona capului.
Victima a fost internată cu diagnosticul: traumatism cranio-cerebral acut deschis, hematom extradural frontoparietal drept, fractură frontală dreapta cu înfundare, hemoragie subarahnoidiană, leziuni care i-au pus în pericol viaţa şi au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, raportului de constatare medico-legală, raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, declaraţiilor părţii vătămate, depoziţiilor martorilor A.I., A.I., A.A., A.R., A.C. şi M.R., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut incidentul în care a fost implicat.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 226/ A din 28 iunie 2004, a admis apelul formulat de inculpat, a desfiinţat sentinţa cu privire la individualizarea pedepsei şi prin reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., a redus pedeapsa aplicată de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 5 ani închisoare, celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate fiind menţinute.
Prin aceeaşi decizie a fost respins apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, apel ce a vizat netemeinicia sentinţei.
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Braşov au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpatul.
Prin recursul parchetului Decizia instanţei de control judiciar este criticată pentru netemeinicie, în baza art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., învederându-se că pedeapsa aplicată inculpatului nu corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), parchetul solicitând înlăturarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
Inculpatul a criticat aceeaşi decizie tot sub aspectul netemeiniciei, solicitând să se dea o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa.
Recursurile nu sunt fondate.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana făptuitorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din formularea dată de textul de lege mai sus arătat acestor criterii rezultă că ele sunt obligatorii şi trebuie avute în vedere în totalitate la stabilirea şi aplicarea pedepsei.
Instanţa de apel a respectat dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a aplicat o pedeapsă bine dozată.
Circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., a fost bine reţinută, inculpatul aflându-se în momentul comiterii faptei într-o stare de surescitare, de tulburare provocată de comportamentul părţii vătămate. Aşa cum rezultă din actele aflate la dosar, partea vătămată (condamnată anterior pentru o infracţiune de omor) a fost aceea care a venit în domiciliul inculpatului la o oră târzie din noapte, tot ea a declanşat conflictul, l-a insultat şi îmbrâncit pe inculpat, iar după ce a fost îndepărtată din locuinţă, s-a dus acasă, s-a înarmat cu un hârleţ şi însoţită de alte două persoane (din care una înarmată cu o furcă) s-a deplasat din nou spre domiciliul inculpatului în ideea de a-i aplica o corecţie. Numai în acest context inculpatul a reacţionat şi a lovit-o pe partea vătămată cu un par în cap, împrejurare în care dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., sunt incidente.
În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate, aspect sub care Decizia este criticată de inculpat, se constată că sancţiunea de 5 ani închisoare a fost bine stabilită, fiind în limita prevăzută de art. 75 alin. (2) C. pen.
Instanţa de apel, ţinând seama atât de datele ce caracterizează persoana făptuitorului, cât şi de pericolul social concret al infracţiunii, inclusiv de consecinţele acesteia în urma cărora partea vătămată prezentând leziuni care au necesitat un număr mare de zile pentru îngrijiri medicale.
În raport de considerentele expuse, hotărârea atacată este temeinică, motiv pentru care recursurile formulate de parchet şi inculpat vor fi respinse, ca nefondate în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa timpul arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpatul M.I.C. împotriva deciziei penale nr. 226/ Ap din 28 iunie 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 15 octombrie 2003, la 25 august 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4268/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 427/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
