ICCJ. Decizia nr. 4297/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4297/2004
Dosar nr. 4360/2004
Şedinţa publică din 27 august 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 647 din 14 mai 2004, Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpatul C.V. la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 28 noiembrie 2003 la zi.
În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.550.000 lei, provenind din infracţiune.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 3.000.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 25 mai 2003, inculpatul a vândut martorului P.I. două doze de heroină, fiind prins, în flagrant, de organele de poliţie.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 552/ A din 9 septembrie 2002, admiţând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 4 ani şi 6 luni închisoare, la 7 ani închisoare.
Totodată s-a luat act de retragerea recursului declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva menţionatei decizii, inculpatul C.V. a declarat recurs, în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei, pe care o consideră prea severă în raport de faptele comise.
Examinând Decizia atacată, în raport de motivele de casare invocate, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (care au fost analizate în considerentele deciziei) rezultă, fără dubiu că la data de 25 noiembrie 2003, inculpatul a vândut martorului P.I. două doze de heroină, fiind prins în flagrant de poliţie.
Referitor la pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului în apelul parchetului, în condiţiile în care faptele au fost comise în stare de recidivă postexecutorie, se constată că la stabilirea acesteia instanţa a ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de gradul sporit de pericol social al infracţiunii comise, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege cât şi persoana inculpatului, care deşi este cunoscut cu antecedente penale, a avut un comportament cooperant în cursul procesului penal.
Întrucât din actele dosarului nu rezultă nici existenţa unor motive de casare, prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul C.V. să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce, din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 28 noiembrie 2003, la zi.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 522/ A din 9 iulie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 noiembrie 2003, la 27 august 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 429/2004. Penal. Art.215 alin.3,5 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4303/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
