ICCJ. Decizia nr. 4300/2004. Penal. Plângere împotriva rezoluţiei procurorului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4300/2004
Dosar nr. 4475/2004
Şedinţa publică din 27 august 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 3 martie 2004, N.D.C., executând în Penitenciarul Codlea pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru instigare la infracţiunea de tâlhărie, s-a adresat Serviciului Anticorupţie Braşov, din cadrul P.N.A., formulând un denunţ împotriva ofiţerului de poliţie A.C., de la Poliţia municipiului Braşov şi a procurorului N.C., de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 254, art. 257, art. 272, art. 288 şi art. 291 C. pen., în anul 1999, în legătură cu cauza penală în care el a fost condamnat.
Parchetul sesizat a trimis denunţul formulat de N.D.C., la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, pentru competentă soluţionare, deoarece faptele reclamate au fost săvârşite înainte de apariţia Legii nr. 78/2000 şi OUG nr. 43/2002, privind P.N.A.
La data de 4 martie 2004, N.D.C. s-a adresat cu plângere şi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, împotriva celor doi mai sus-menţionaţi, pentru infracţiunile prevăzute de art. 272, art. 288 şi art. 291 C. pen.
Prin rezoluţia din 30 aprilie 2004, a procurorului B.S., de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, faţă de A.C. şi N.P., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 254, art. 257, art. 272, art. 288 şi art. 291 C. pen., cu motivarea că faptele imputate nu există, precum şi faţă de B.V., medic psihiatric, pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 C. pen., cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.
Petentul N.D.C. a făcut plângere împotriva rezoluţiei din 30 aprilie 2004, de neînceperea urmăririi penale, susţinând că este greşită, întrucât există probe de vinovăţie împotriva poliţistului şi procurorului în legătură cu cercetările efectuate în dosarul în care el a fost condamnat.
Prin rezoluţia din 2 iunie 2004, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent.
Petentul N.D.C. a făcut plângere la Curtea de Apel Braşov, care prin sentinţa penală nr. 27/ S din 7 iulie 2004, a admis plângerea, a desfiinţat rezoluţia din 30 aprilie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi a trimis cauza la P.N.A., motivând că acestuia îi revine competenţa materială de a efectua acte premergătoare, ca organ de urmărire penală şi a dispune în cauză.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a declarat recurs, criticând sentinţa ca nelegală, întrucât este contrară legii.
Recursul este fondat.
Într-adevăr, s-a considerat greşit că P.N.A. îi revine competenţa materială de soluţionare a plângerii formulate de petent împotriva lui A.C. şi N.P.
Deşi, printre faptele reclamate sunt şi fapte de corupţie, iar cei reclamaţi au calitatea de poliţist şi respectiv de procuror, nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 78/2000 şi ale OUG nr. 43/2002 privind P.N.A., deoarece faptele reclamate s-au comis în anul 1999, înainte de apariţia acestor acte normative, care nu pot dispune pentru trecut.
Pe de altă parte, soluţia adoptată de instanţa de judecată nu se încadrează în nici una din soluţiile prevăzute de art. 2781 alin. (8) lit. a) – c) C. proc. pen., pe care instanţa le poate pronunţa în plângerile introduse împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.
Faţă de considerentele expuse şi considerând că sentinţa pronunţată este supusă casării pentru motivele prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 1 şi 171 C. proc. pen., urmează ca, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a se admitere recursul declarat de procuror, a se casa sentinţa atacată şi a se trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
Chiar în situaţia că P.N.A. i-ar fi revenit competenţa de soluţionare a plângerii petentului, sentinţa pronunţată este sancţionată cu nulitatea absolută, deoarece în cazul infracţiunilor vizate de legea privind acest parchet, judecata în primă instanţă se face de către un complet format din 2 judecători şi nu de un singur judecător, cum s-a procedat în cauză, astfel că oricum se impune trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva sentinţei penale nr. 27 din 7 iulie 2004 a Curţii de Apel Braşov, privind pe intimatul N.D.C.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4295/2004. Penal. Art.211 c.p. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4308/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
