ICCJ. Decizia nr. 4292/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4292/2004
Dosar nr. 4362/2004
Şedinţa publică din 27 august 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 51 din 11 februarie 2004, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpaţii:
- M.L. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate a inculpatului pentru restul de 648 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 209 din 6 septembrie 1999 a Tribunalului Vaslui, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată, în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
- N.I.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen.
- C.D. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen.
A interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a prelungit starea de arest a inculpaţilor pe o durată de câte 30 zile, începând cu data pronunţării.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestării preventive de la 3 septembrie 2003 la zi.
A constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în ziua de 1 septembrie 2003, cei trei inculpaţi, în urma înţelegerii prealabile, au urmărit-o pe partea vătămată T.V. până în scara blocului în care acesta locuia, unde au lovit-o şi i-au sustras din buzunar suma de 1.150.000 lei.
În urma leziunilor suferite, partea vătămată a necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respinge: declaraţia părţii vătămate, declaraţiile martorilor M.A., A.B., B.D. şi P.G., coroborate cu raportul de expertiză medico-legală.
În cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, cei trei inculpaţi au recunoscut doar faptul că au sustras banii părţii vătămate, fără însă a exercita violenţe asupra sa.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tâlhărie în cea de furt calificat.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 188 din 28 mai 2004 a admis apelurile declarate de inculpaţii M.L., N.I.C. şi C.D. împotriva sentinţei penale nr. 51 din 11 februarie 2004 a Tribunalului Vaslui, pe care a desfiinţat-o în parte în latura penală şi rejudecând:
A descontopit pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului M.L., în pedepsele componente.
În baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor, din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., în infracţiunile de:
- complicitate la infracţiunea de furt calificat în dauna avutului particular, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru inculpatul M.L.;
- furt calificat în dauna avutului particular, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., pentru inculpaţii N.I.C. şi C.D.
Pentru săvârşirea acestor infracţiuni a condamnat inculpaţii:
- M.L., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
A menţinut din sentinţă dispoziţia privind revocarea beneficiului liberării condiţionate a restului neexecutat de 648 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare, aplicată de Tribunalul Vaslui prin sentinţa penală nr. 209 din 6 septembrie 1999, pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
- N.I.C. şi C.D. la pedepsele de câte 3 ani şi 6 luni închisoare.
A înlăturat din sentinţă pedepsele de câte 7 ani închisoare aplicate inculpaţilor.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
A menţinut starea de arest a inculpaţilor şi a dedus la zi durata arestului preventiv de la 11 februarie 2004.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, arătând că hotărârea este nelegală întrucât schimbarea de încadrare juridică nu a fost pusă în discuţia părţilor şi, de asemenea, această schimbare este greşită.
În susţinerea recursului, procurorul de şedinţă a arătat că nu susţine primul motiv de recurs, iar cu privire la cel de-al doilea, a solicitat admiterea şi schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpaţi din infracţiunea de furt calificat în cea de tâlhărie, considerând că din probele dosarului rezultă că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni şi, pe cale de consecinţă, stabilirea unor pedepse corespunzătoare.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea atacată, în raport de probele dosarului, Curtea constată că situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel este corectă.
Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că nici unul din martori nu a perceput direct momentul în care a fost lovită partea vătămată, ci doar au văzut-o pe aceasta prezentând urme de lovituri în zona feţei. Aceiaşi martori arată că partea vătămată nu le-a relatat nimic despre eventualele violenţe exercitate de către inculpaţi asupra sa în momentul sustragerii banilor.
Cât priveşte declaraţia părţii vătămate, aceasta arată că se află într-o stare avansată de ebrietate, datorită căreia a şi căzut în scara blocului, că nu ştie cine i-a sustras banii şi că n-a exercitat nimeni violenţe asupra sa.
De asemenea, a mai precizat că organele de urmărire penală „i-au recomandat" să declare la procuror că a fost lovit cu pumnul de către inculpaţi.
Pe cale de consecinţă nu se poate concluziona, pe baza probelor administrate, că anterior, concomitent sau ulterior sustragerii banilor din buzunarul părţii vătămate ar fi existat şi o acţiune adiacentă, exercitată de inculpaţi, de violenţă, lovire sau ameninţare asupra părţii vătămate pentru a fi deposedată de suma de bani.
Aşa fiind, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei penale nr. 188 din 28 mai 2004 a Curţii de Apel Iaşi, privind pe inculpaţii C.D., N.I.C. şi M.L.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 3 septembrie 2003 la 27 august 2004.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului M.L., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4290/2004. Penal. Art.174, 175 c.p. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4293/2004. Penal. Art. 211 c.p. Recurs → |
|---|
