ICCJ. Decizia nr. 4293/2004. Penal. Art. 211 c.p. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4293/2004
Dosar nr. 4408/2004
Şedinţa publică din 27 august 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 102 din 16 martie 2004, Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpatul D.I. la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. d) şi c) şi alin. (3) lit. b) C. pen.); la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (1), (3) şi (41) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea, prevăzută de art. 184 alin. (1), (2) şi (41) C. pen. şi la câte 3 ani închisoare, pentru infracţiunile, prevăzute de art. 78 alin. (1), art. 79 alin. (1) şi art. 81 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în final 7 ani şi 6 luni închisoare.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 26 decembrie 2003.
Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 25.000.000 lei, despăgubiri civile către partea civilă A.N. şi 5.000.000 lei, daune morale către partea vătămată C.E., cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 2.000.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în seara zilei de 25 decembrie 2003, prin acte de violenţă exercitate asupra părţii vătămate A.N. Inculpatul a intrat în posesia autoturismului proprietatea acestuia pe care l-a condus apoi pe drumurile publice deşi nu poseda permis de conducere şi se afla în stare de ebrietate (alcoolemie 1,90 gr. %o) accidentând pe C.E., care a suferit vătămări corporale ce au necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 323 din 30 iunie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile prin care Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpatul solicitau redozarea pedepsei.
Împotriva menţionatelor hotărâri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a declarat recurs, în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând, ca şi în apel, majorarea pedepsei, pe care o consideră prea blândă în raport de numărul mare al faptelor comise şi de pericolul social sporit al acestora.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică fiind corespunzătoare.
Din probele dosarului, care au fost analizate în considerentele hotărârilor, rezultă, în adevăr, că în seara zilei de 25 decembrie 2003, prin lovire şi ameninţarea cu un cuţit, a persoanei vătămate A.N., inculpatul a intrat în posesia autoturismului proprietatea acestuia, pe care l-a condus, apoi pe drumurile publice, deşi nu poseda permis de conducere şi se afla în stare de ebrietate, accidentând pe C.E., care a suferit vătămări corporale ce au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Referitor la pedepsele aplicate, se constată că acestea au fost corect individualizate, la stabilirea lor, instanţele având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul sporit de pericol social al infracţiunilor comise, constând în sustragerea, prin violenţă a unui autoturism pe care l-a condus apoi pe drumurile publice deşi se afla în stare de ebrietate şi nu poseda permis de conducere, accidentând o persoană, dar şi de persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale, este tânăr şi în cursul procesului a avut o atitudine sinceră, regretând faptele comise.
În atare situaţie, în mod just, cele două instanţe au apreciat că pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, sporită cu 6 luni, este îndestulătoare, fiind de natură să atingă scopul preventiv şi educativ al pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce, din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 26 decembrie 2003, la zi.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 323 din 10 iunie 2004 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul D.I.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 26 decembrie 2003 la 27 august 2004.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4292/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4294/2004. Penal. Art.211al.2 c.p. Recurs → |
|---|
