ICCJ. Decizia nr. 4324/2004. Penal. Art. 211, 197 c.p. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4324/2004
Dosar nr. 4633/2004
Şedinţa publică din 1 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Prahova, prin sentinţa penală nr. 249 din 4 mai 2004 a condamnat pe inculpaţii U.L., A.C. şi I.F., pentru săvârşirea de către fiecare dintre ei a diferite fapte de viol şi tâlhărie, după cum urmează:
1. U.L. condamnat la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru comiterea unei infracţiuni de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen. şi a unei infracţiuni de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.;
2. A.C. condamnat la o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea unei infracţiuni de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi a unei infracţiuni de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi art. 21 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi
3. I.F. condamnat la o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea a 2 infracţiuni de asemeni, tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi art. 21 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi respectiv viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) lit. a) C. pen., coroborat cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
A fost menţinută starea de arest pentru fiecare inculpat şi s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 16 august 2003, fiind totodată confiscată de la inculpaţi şi suma de 3.800.000 lei dobândită în urma comiterii faptelor penale.
Instanţa de fond, pentru a pronunţa această hotărâre, a reţinut că în noaptea de 15 august 2003, cei trei inculpaţi, în urma unei înţelegeri prealabile au mers cu căruţa la liziera din spatele SC C.C. SRL Ploieşti, unde locuiau mai multe familii în nişte corturi improvizate, cu intenţia de a viola o femeie.
Inculpaţii au intrat în cortul ocupat de numita C.D., care însă a reuşit să fugă la liziera pădurii, astfel că inculpaţii, rămaşi cu soacra acesteia, partea vătămată I.M.P., au violat-o cu toţii întreţinând raporturi sexuale normale, anale şi orale şi deposedând în cele din urmă partea vătămată de suma de 3.800.000 lei, pe care aceasta o avea asupra sa.
Împotriva acestei hotărâri, toţi cei trei inculpaţi au declarat apel, arătând că soluţia pronunţată de instanţa de fond este nelegală, întrucât din probele administrate nu rezultă cu certitudine vinovăţia lor, mai cu seamă că ei nu recunosc comiterea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, astfel că au solicitat achitarea.
Prin Decizia penală nr. 318 din 19 iulie 2004, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondate, apelurile celor trei inculpaţi.
În esenţă, în cuprinsul deciziei se reţine că instanţa de fond a dat eficienţă declaraţiilor martorilor şi a părţii vătămate, stabilind în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, fiind fără relevanţă sub acest aspect împrejurarea că inculpaţii, în ultimele declaraţii date nu au recunoscut comiterea faptelor pentru care au fost cercetaţi.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs numai inculpaţii U.L. şi A.C., numai acesta din urmă motivându-şi recursul în scris şi reiterând practic criticile formulate cu ocazia soluţionării apelului.
Astfel, ambii inculpaţi au reiterat susţinerile de nevinovăţie, arătând că hotărârile pronunţate nu s-au fundamentat pe probe certe şi indubitabile de vinovăţie.
Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor recurenţilor şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că ambele recursuri sunt nefondate pentru următoarele considerente.
În cauză numai inculpatul I.F. a recunoscut iniţial săvârşirea infracţiunii, după care a revenit asupra declaraţiei date, în care îi indicase drept coautori şi pe ceilalţi doi inculpaţi.
Independent de poziţia procesuală a celorlalţi doi inculpaţi recurenţi, instanţa de fond a administrat un ansamblu de probe, care toate coroborate şi în mod judicios analizate au conturat convingerea instanţelor de fond şi de control judiciar, privind vinovăţia inculpaţilor.
Relevantă este şi împrejurarea că la locul săvârşirii infracţiunii s-a găsit o bucată din lănţişorul, aparţinând inculpatului A.C.
Apreciind astfel că atât instanţa de fond cât şi cea de control judiciar, au pronunţat hotărâri legale şi temeinice, iar pedepsele aplicate inculpaţilor sunt corespunzător dozate în raport de gravitatea faptelor cât şi de circumstanţele personale ale fiecăruia dintre ei, se vor respinge ca nefondate recursurile inculpaţilor U.L. şi A.C., în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., criticile aduse hotărârilor atacate fiind neîntemeiate.
Recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii U.L. şi A.C., împotriva deciziei penale nr. 318 din 19 iulie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 16 august 2003 la 1 septembrie 2004 pentru ambii inculpaţi.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4316/2004. Penal. Art.174, 175 c.p. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3533/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
