ICCJ. Decizia nr. 4371/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4371/2004
Dosar nr. 2645/2004
Şedinţa publică din 7 septembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 44 din 10 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Teleorman, au fost condamnaţi inculpaţii:
1. A.M. la 20 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174-176 lit. a) C. pen.; la două pedepse de câte 8 ani închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de lipsire de libertate, prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 5 ani, iar în baza art. 67 C. pen., a fost aplicată pedeapsa complementară a degradării militare.
A fost menţinută starea de arest şi s-a computat prevenţia de la 17 octombrie 2002 la 10 februarie 2004;
2. C.A. ş.
3. B.P., ambii la câte 2 pedepse de 8 ani închisoare pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite şi s-a dispus ca fiecare inculpat să execute 8 ani închisoare.
A fost menţinută starea de arest şi s-a computat prevenţia de la 17 octombrie 2002 la 10 februarie 2004.
A fost obligat inculpatul A.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.F.P. SRL Bucureşti, să plătească părţii civile O.S. 13.149.983 lei despăgubiri civile materiale şi 100.000.000 lei daune morale.
A fost obligat fiecare inculpat la câte 6.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 600.000 lei, a reprezentat onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Cei trei inculpaţi şi-au desfăşurat activitatea ca paznici, la SC S.F.P. SRL.
Ca personal de pază inculpaţii aveau obligaţia, astfel cum rezultă din fişa postului, în situaţia care vor fi surprinşi braconieri, să încerce imobilizarea acestora şi anunţarea organelor de poliţie în vederea predării infractorilor. Prin aceeaşi fişă a postului „este interzisă agresarea fizică a braconierilor, forţa fiind folosită numai în cazurile prevăzute de lege privind legitima apărare".
Inculpaţii au luat cunoştinţă de obligaţiile ce le reveneau, aşa cum rezultă din procesele-verbale de instructaj depuse la dosar, în care se menţionează că „paznicii au luat cunoştinţă de dispoziţiile de mai sus şi se angajează la respectarea lor, orice încălcare fiind făcută pe propria răspundere".
La data de 15 octombrie 2002 victima O.P., partea vătămată D.I., împreună cu martorii D.O., P.V. şi P.F. s-au deplasat în zona S.R.P. Viişoara, pentru a prinde peşte.
Victima, partea vătămată şi martorii P.V. şi P.F., au intrat în apă pentru a fixa plasa.
În noaptea respectivă, inculpaţii C.A. şi B.P. asigurau paza împreună cu inculpatul A.M. care era însoţit de un câine. Cei trei au ajuns în zona unde se aflau victima, partea vătămată şi martorii în jurul orelor 23,00, câinele semnalând prezenţa unor persoane în zonă.
Inculpaţii B.P. şi C.A., au executat foc de armă şi s-au deplasat, în alergare, spre cei care erau în apă, iar inculpatul A.M. a alergat cu câinele pe mal spre partea vătămată D.P.
Victima, pentru a-şi asigura scăparea a intrat în apă însă a căzut, fiind ajunsă de inculpaţii B.P. şi C.A., care au adus-o la mal.
Martorii P.V. şi P.F. au alergat spre comuna Viişoara, fiind urmaţi după un timp scurt de D.O.
După ce au fost prinşi, victima şi partea vătămată D.I. au fost conduşi la sediul firmei de inculpaţii C.A. şi B.P.
Inculpatul A.M. l-a anunţat pe patronul fermei, martorul D.E., în legătură cu incidentul respectiv, acesta solicitându-i să-i conducă pe cei doi deîndată la poliţia din localitate. Această dispoziţie a fost comunicată şi celorlalţi inculpaţi.
Deşi aveau obligaţia să le conducă pe victimă şi partea vătămată la poliţie, conform atribuţiilor de serviciu şi dispoziţiilor date în cauză de patronul fermei, inculpaţii le-au introdus pe cele două într-o magazie, deşi aveau hainele unde şi temperatura era scăzută.
Inculpatul A.M. a legat câinele de un autoturism, aproape de uşa magaziei, astfel încât victima şi partea vătămată să nu poată părăsi încăperea.
Inculpaţii B.P. şi C.A. şi-au schimbat hainele ude după care i-au cerut părţii vătămate să noteze pe o hârtie, numele celorlalte persoane care o însoţise. În acelaşi moment, inculpatul A.M. a lovit victima cu o coadă de vâslă la genunchi, iar pe partea vătămată peste mâna stângă, afirmând că dreapta îi este necesară la scris.
După puţin timp, aproximativ 15 minute, inculpaţii C.A. şi B.P. au mers să aducă plasa de pescuit ce fusese abandonată pe malul apei, revenind în jurul orei 1,00.
Nici de această dată, cei doi nu s-au deplasat la organele de poliţie (aflate circa 1,5 km distanţă, contribuind astfel la reţinerea ilegală a victimei şi părţii vătămate, înlesnind astfel săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Inculpatul A.M. le-a obligat pe partea vătămată şi victimă să se lovească reciproc „pentru a se încălzi", deoarece aveau hainele ude.
Nemulţumit de faptul că cei doi se loveau superficial, inculpatul A.M. le-a aplicat lovituri de intensitate sporită, cu obiectul din lemn cu care era înarmat, în diferite zone anatomice.
După încetarea violenţelor, inculpatul le-a obligat pe cele două să mănânce peşte din plasa de pescuit. Deoarece victima a refuzat, inculpatul i-a aplicat lovituri multiple, până când a ajuns în stare de inconştienţă.
Dimineaţa, observând starea în care se afla victima, inculpatul C.A. i-a dat o haină uscată şi a rămas în apropierea magaziei, până când au venit la serviciu salariaţii firmei.
În jurul orei 8,00, inculpatul C.A. i-a relatat martorului D.E. că există „o problemă". Martorii au arătat că patronul firmei le-a reproşat că nu le-au dus pe cei două la poliţie.
Imediat, victima şi partea vătămată au fost duse la dispensarul medical din comună, unde asistentul medical, martorul V.I. a constatat că O.P. decedase.
Cu ocazia cercetării la faţa locului a fost găsită coada de vâslă cu care inculpatul A.M. a agresat victima şi partea vătămată, iar pe podea au fost descoperite pete de sânge.
Din raportul de necropsie, se reţine că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic survenit în condiţiile unui politraumatism cu plăgi şi hematoame tisulare masive, prezentând aspirant sanghin pulmonar agonal. Leziunile s-au putut produce prin loviri violente şi repetate cu corp dur, posibil obiectul corp delict incriminat (bâtă cu lungimea de circa 60 cm şi diametru de 6 cm). Nu sunt elemente morfologice ale leziunilor care să pledeze pentru producerea acestora prin acţiunea cu patul unei arme.
Din raportul de constatare medico-legală eliberat de S.M.L. Teleorman, rezultă că numitul D.I. a prezentat leziuni traumatice, produse prin lovire cu corp dur ce puteau data din 15 octombrie 2002, care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale.
În faza de cercetare judecătorească au fost audiaţi: inculpatul A.M., inculpatul B.P., inculpatul C.A., martorii V.I., P.F., P.V., D.O., D.E., G.L. şi U.E.
Inculpatul A.M. a susţinut că nu a exercitat acte de violenţă, că victima ar fi decedat datorită loviturilor pe care i le-a aplicat partea vătămată, când s-au lovit reciproc. Inculpatul C.A. şi B.P. nu au recunoscut săvârşirea faptei, arătând că au plecat ca să aducă plasele.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii şi partea responsabilă civilmente.
Inculpatul C.A. a criticat sentinţa ca fiind nelegală şi netemeinică şi a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei din art. 174-176 lit. a) C. pen., în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. A susţinut că nu a acţionat cu intenţia de a ucide, nu a urmărit producerea morţii victimei, iar loviturile nu au fost aplicate în zone vitale.
Inculpatul C.A. a solicitat desfiinţarea sentinţei şi achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. A susţinut că în momentul comiterii faptei se afla în patrulare şi nu putea părăsi locul de pază.
Inculpatul B.P. a solicitat desfiinţarea sentinţei şi achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar redozarea pedepsei de 8 ani închisoare, prea severă în raport de contribuţia sa.
Partea responsabilă civilmente a cerut desfiinţarea sentinţei şi înlăturarea obligării la plata despăgubirilor, deoarece la data săvârşirii faptei nu exista raport de prepuşenie între inculpat şi SC S.F.P. SRL.
Prin Decizia penală nr. 287 din 22 aprilie 2004, pronunţată de secţia I penală de la Curtea de Apel Bucureşti a fost admis apelul declarat de partea civilă şi au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi.
Sentinţa a fost desfiinţată în parte şi a fost înlăturată obligarea în solidar a părţii responsabile civilmente cu inculpatul A.M., la plata despăgubirilor.
Nemulţumiţi şi de această hotărâre, în termenul legal, inculpaţii au declarat recurs.
Prin memoriile, trimise din penitenciar, inculpatul A.M., a susţinut în esenţă că autorul moral al faptei este D.E., căruia i-au adus la cunoştinţă că au prins nişte braconieri şi că în loc să i-a măsuri să-i ducă la poliţie le-a cerut lor să face acest lucru. A mai arătat că după ce le-au închis în magazie pe victimă şi partea vătămată, ultimul a lovit victima reproşându-i că va avea necazuri, deoarece le-a comunicat paznicilor şi numele celorlalte persoane care au participat la braconaj.
A cerut să fie achitat, deoarece nu a lovit victima.
Inculpatul B.P. prin memoriile trimise din penitenciar a susţinut că, patronul este vinovat, deoarece el trebuia să i-a măsuri ca persoanele prinse braconând că fie duse la poliţie.
A arătat că nici el şi nici C.A. nu puteau să părăsească perimetrul păzit, deoarece erau înarmaţi, şi trebuiau să execute misiunea de patrulare – pază.
În lipsa unei cereri de recurs motivate, apărătorul inculpatului C.P. a solicitat casarea hotărârilor şi achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Recursurile sunt nefondate.
Din ansamblul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt în concordanţă cu probele administrate, au dat încadrarea juridică legală faptelor săvârşite de fiecare inculpat şi s-au aplicat pedepse just individualizate cu respectarea criteriilor, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Aşa cum au declarat şi inculpaţii, după ce le-au reţinut pe victima O.P. şi partea vătămată D.I., acestea au fost duse şi închise într-o magazie. Acest lucru a fost adus la cunoştinţa martorului D.E., administratorul fermei piscicole, care le-a cerut să-i ducă pe cei doi la poliţie.
Martorul D.E. audiat în instanţă a declarat că a fost trezit din somn de inculpatul A.M., care i-a spus că au prins nişte braconieri, iar el le-a dat indicaţia să-i ducă la poliţie. Martorul a aflat a doua zi că paznicii nu i-au respectat ordinul că i-au ţinut pe cei doi într-o cameră, iar pe unul din ei l-au bătut.
Martorul P.F., unul dintre tinerii care au participat la montarea plaselor, a relatat că fiind surprinşi de paznici a reuşit să fugă şi că după circa o oră întâlnindu-l pe D.O., acesta i-a spus că O.P. şi D.I. au fost prinşi de paznici, că a văzut când aceştia l-au bătut pe unul în apă, iar pe celălalt când a ieşit la mal au asmuţit câinele asupra lui.
Martorul D.O. audiat la 28 octombrie 2003 a declarat că a văzut cum doi dintre paznici au intrat în apă şi l-au lovit pe O.P., deoarece acesta încercase să fugă.
I-a auzit pe paznici chemându-l în ajutor pe cel de al treilea să-l scoată din apă pe O.P., deoarece acesta îşi pierduse cunoştinţa. A doua zi după ce O.P. decedase a stat de vorbă cu partea vătămată D.I. şi aceasta i-a relatat că paznicii i-au dus într-o magazie unde i-au obligat să mănânce peşte crud şi pentru că el a mâncat l-au bătut mai puţin, dar pentru că O.P. a refuzat şi pentru că fusese lovit şi anterior pe victimă au lovit-o mai rău.
Din plângerea făcută de partea vătămată D.I., rezultă că după ce au fost reţinuţi pe baltă, au fost conduşi la fermă, unde au fost ţinuţi închişi într-o cameră între orele 23,30 şi 8,15, păziţi de unul din cei trei inculpaţi şi un câine. Fiind păziţi de inculpatul A.M. acesta i-a lovit cu un par, i-a pus să se lovească reciproc şi să mănânce peşte crud. A mai arătat că la revenirea inculpaţilor C.A. şi B.P., care plecaseră după plasele de pescuit, aceştia i-au cerut inculpatului A.M. să nu-i mai lovească şi să le dea o pauză. Aceşti doi inculpaţi nu i-au agresat fizic însă nu le-au permis să plece şi nici nu i-au dus la poliţie aşa cum au spus pe drumul de la baltă la fermă.
Potrivit raportului de necropsie, victima a prezentat multiple echimoze, plăgi, hematoame subtisulare şi hemoragie subarahnoidiană difuză.
Moartea s-a datorat şocului traumatic şi hemoragiei survenită în condiţiile unui politraumatism cu plăgi zdrobite şi hematoame tisulare masive. Concluzia, leziunile s-au putut produce prin lovire violentă şi repetată cu corp dur.
Coroborând constatările medico-legale cu declaraţiile părţii vătămate şi parţial cu declaraţiile inculpaţilor, rezultă evident că inculpatul A.M. a acţionat cu cruzime, uciderea victimei fiind rezultatul multiplelor lovituri care au dus la starea de şoc.
Având în vedere cele de mai sus, se constată că hotărârile pronunţate sunt legale şi temeinice, astfel că în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
În baza art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce prevenţia de la 17 octombrie 2002 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.M., B.P. şi C.A., împotriva deciziei penale nr. 287 din 22 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata arestării preventive de la 17 octombrie 2002 la 7 septembrie 2004, pentru fiecare.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.600.000 lei, din care onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1198/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5270/2004. Penal → |
|---|
