ICCJ. Decizia nr. 4516/2004. Penal. Art.215 alin.3, 4 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4516/2004
Dosar nr. 892/2004
Şedinţa publică din 14 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Galaţi prin sentinţa penală nr. 476 din 6 octombrie 2003, a condamnat pe inculpatul Ş.I., la pedeapsa de 11 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 4 ani de la executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 20 martie 2002 la zi.
Pe latură civilă a cauzei s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 2.415.824.040 lei, cu titlu de despăgubiri către partea civilă SC T. SA din Braşov, din care 1.095.363.929 lei, reprezintă contravaloare marfă neachitată şi suma de 1.320.460.111 lei, penalităţi potrivit clauzei contractuale ca şi la plata sumei de 1.217.000.000 lei despăgubiri civile, reprezentând contravaloare marfă neachitată către SC H.S. SRL Iaşi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
La data de 26 iulie 1999, inculpatul Ş.I. a cumpărat firma SC A. SRL Galaţi. Prin contractul de cesiune din 18 iulie 2000, inculpatul Ş.I. şi martorul B.N. au cedat părţile sociale deţinute la societate martorului C.V.P. La aceeaşi dată martorul C.V.P. a devenit administratorul SC A. SRL Galaţi şi a preluat de la inculpatul Ş.I. carnetul de file C.E.C., chitanţierele fiscale şi facturierele.
La data de 6 martie 2001, făptuitorul P.G. a achiziţionat de la martora M.M., firma SC E. SRL Galaţi, a preluat carnetul de file C.E.C., chitanţierele fiscale şi facturile şi a devenit asociat unic şi administrator al acestei societăţi.
În perioada iulie-septembrie 2001, inculpatul Ş.I. împreună cu făptuitorul P.G., în baza unei rezoluţii comune şi unice, prin folosirea de calităţi mincinoase, au indus în eroare două societăţi comerciale cu prilejul încheierii şi executării unor contracte comerciale de vânzare-cumpărare, după cum urmează.
Partea vătămată SC H.S. SRL Iaşi, administrată de martorul A.C., avea creanţe la SC S. SA Galaţi, urmând ca în baza acestor creanţe să ridice tablă de la SC S. SA Galaţi, pe care să o vândă şi să-şi acopere prejudiciul.
Aflând de această situaţie, făptuitorul P.G. a luat legătura cu reprezentanţii legali ai SC H.S. SRL Iaşi şi a propus martorului A.C. să ridice tablă de la SC S. SA Galaţi, să o vândă şi în cel mai scurt timp să efectueze plata.
Înainte ca martorul A.C. să ajungă la Galaţi, făptuitorul P.G. a luat legătura cu inculpatul Ş.I., căruia i-a adus la cunoştinţă posibilitatea contractării cu SC H.S. SRL Iaşi şi i-a propus ca el să ridice marfa de la SC S. SA Galaţi.
În luna iunie 2001, inculpatul Ş.I. a închiriat apartamentul din Cartierul Ţiglina 1 din Galaţi şi împreună cu făptuitorul P.G. au hotărât ca acest apartament să fie prezentat reprezentanţilor legali ai părţii vătămate SC H.S. SRL Iaşi, ca fiind sediul SC E. SRL Galaţi.
În luna august 2001, martorul A.C. s-a întâlnit cu inculpatul Ş.I. în apartamentul din Cartierul Ţiglina 1, şi aici au stabilit ca SC E. SRL Galaţi, să ridice marfa de la SC S. SA Galaţi, pe baza împuternicirilor şi a delegaţiilor date de partea vătămată, urmând ca aceasta să factureze marfa către SC E. SRL Galaţi, aceasta să o vândă şi să efectueze plata în termen de 35 de zile de la livrare.
Pentru a fi credibil, făptuitorul P.G. a semnat ştampilat şi predat martorului A.C. o filă C.E.C. în alb şi l-a prezentat pe inculpatul Ş.I., ca fiind „domnul S.", asociat şi contabil şef al SC E. SRL Galaţi. La solicitarea martorului A.C., făptuitorul P.G. i-a prezentat copii de pe certificatul de înmatriculare a societăţii şi dovada de plată a T.V.A. - ului.
Pentru ridicarea mărfii s-a solicitat reprezentantului părţii vătămate să emită o împuternicire şi câteva delegaţii, doar semnate şi ştampilate. Ulterior, inculpatul şi făptuitorul P.G. au completat o împuternicire şi două delegaţii pe numele inculpatului Ş.I., iar 5 delegaţii au fost completate pe numele martorului C.N., un cunoscut de-al inculpatului şi făptuitorului.
Cu avizele de însoţire marfă din 10 august 2001 şi din 10 august 2001, inculpatul Ş.I. a ridicat de la SC S. SA Galaţi, cantitatea de 11.948 kg. tablă ajustaj şi cantitatea de 3390 kg. inele ajustaj. Inculpatul a fost însoţit de martorul C.N. şi de martorul B.N., şofer pe autoturismul cu care se deplasa inculpatul.
Inculpatul Ş.I. a vândut marfa către SC L. SRL Galaţi, societate administrată de martorul T.L., căruia inculpatul i-a precizat că plata doreşte să se facă imediat.
Marfa a fost ridicată de SC L. SRL Galaţi, iar inculpatul însoţit de martorii B.N., C.N., D.D. şi T.L. s-au deplasat la B.C.R., pentru ca cel din urmă să-i facă plata. Inculpatul Ş.I. a încasat în numerar suma de 30 milioane lei, iar restul contravalorii mărfii a fost achitat prin ordin de plată către SC A. SRL Galaţi, societate la care inculpatul Ş.I. fusese administrator, dar pe care din data de 18 iulie 2000, o cesionase martorului C.V.P.
În maşină, inculpatul Ş.I. a completat factura fiscală pe numele SC A. SRL Galaţi şi chitanţa fiscală pe numele aceleiaşi societăţi, deşi inculpatul nu mai avea nici o calitate la această societate şi între SC A. SRL Galaţi şi SC E. SRL Galaţi, nu exista nici o relaţie contractuală.
Martorii B.N. şi C.N. au văzut acest lucru şi au atras atenţia inculpatului cu privire la folosirea facturilor şi chitanţelor de la SC A. SRL Galaţi, însă inculpatul le-a răspuns că „este problema sa". De menţionat, că la data respectivă inculpatul Ş.I. mai avea încă drept de semnătură, în bancă pentru SC A. SRL Galaţi.
Între timp făptuitorul P.G. a luat legătura cu martorul A.C., administratorul părţii vătămate SC H.S. SRL Iaşi, făcându-i cunoscut că el pleacă din ţară şi că de afaceri se va ocupa în continuare „d-l S.", adică inculpatul Ş.I.
La data de 13 august 2001, cu avizul de însoţire a mărfii, a fost ridicată de la SC S. SA Galaţi, cantitatea de 23.780 kg. Inele. Delegaţia a fost completată pe numele martorului C.N., iar la ridicarea mărfii s-a prezentat împreună cu inculpatul şi martorul B.B.
Marfa a fost vândută de inculpatul Ş.I. aceleiaşi societăţi SC L. SRL Galaţi, plata făcându-se în numerar şi prin ordin de plată. Facturile şi chitanţele fiscale au fost întocmite de inculpatul Ş.I. pe numele fostei sale firme SC A. SRL Galaţi. Ulterior inculpatul a ridicat din bancă şi banii viraţi de reprezentantul SC L. SRL Galaţi, în contul SC A. SRL Galaţi.
Ulterior, inculpatul Ş.I. a luat legătura telefonic cu reprezentantul părţii vătămate SC H.S. SRL Iaşi, martorul A.C. şi i-a cerut să vină la Galaţi, pentru a se întâlni cu delegatul său, martorul C.N., în vederea facturării mărfii.
În cursul lunii iulie 2001, administratorul A.C. s-a întâlnit cu martorul C.N. de la care a primit factura din 11 august 2001, în valoare de 445.824.247 lei, factura ce cuprindea contravaloarea primelor trei livrări de marfă.
La data de 22 august 2001, pe baza unei delegaţii întocmite pe numele martorului C.N., cu avizul de însoţire a mărfii inculpatul Ş.I. a ridicat de la SC S. SA Galaţi, cantitatea de 20.550 kg tablă, în valoare de 261.119.879 lei. Delegaţia a fost întocmită pe numele martorului C.N., acesta deplasându-se la SC S. SA Galaţi, pentru ridicarea mărfii însoţit de inculpat şi de martorul B.N.
Din dispoziţia inculpatului Ş.I., martorii C.N. şi B.N., au plecat cu întreaga cantitate de marfă, ridicată de la SC S. SA Galaţi, în municipiul Buzău. Pentru că administratorul societăţii comerciale din Buzău, căreia marfa urma să-i fie vândută, nu avea bani în numerar pentru achitarea mărfii, martorii C.N. şi B.N. au luat legătura cu inculpatul Ş.I. şi i-au făcut cunoscut acest fapt.
A doua zi, inculpatul Ş.I. a venit personal la Buzău, şi, întrucât nu s-a înţeles cu potenţialul cumpărător, a dispus ca marfa că fie adusă înapoi în Galaţi.
Cantitatea de 2.350 kg, 4.550 kg şi 3.800 kg tablă au fost lăsate în custodie la SC T.T. SRL Galaţi, pe numele SC A. SRL Galaţi. Procesele-verbale de custodie au fost semnate de martorul C.N. şi pe acestea a fost aplicată ştampila aparţinând SC A. SRL Galaţi, ştampilă ce fusese trimisă de făptuitorul P.G., printr-o persoană rămasă neidentificată.
Din dispoziţia inculpatului Ş.I., cantităţile de 490 kg şi 4.950 kg tablă, au fost încărcate în două autovehicule, care au plecat într-o destinaţie necunoscută.
Conform facturii din 29 august 2001, cantitatea de 6.900 kg tablă a fost vândută, în numele SC A. SRL Galaţi, către SC A.A. SRL, societate administrată de numitul I.Ş., persoană care, deşi căutată în repetate rânduri, nu s-a reuşit identificarea şi audierea acesteia.
Inculpatul Ş.I. a luat legătura telefonic cu martorul A.C., administrator al SC H.S. SRL Iaşi şi i-a solicitat să se prezinte în municipiul Galaţi, pentru facturarea mărfii. La Galaţi, martorul A.C. s-a întâlnit cu martorul C.N., de la care a primit factura din 22 august 2001, în valoare de 261.119.879 lei.
La data de 30 august 2001, cu avizul de însoţire a mărfii din 30 august 2001, s-a ridicat de la SC S. SA Galaţi, cantitatea de 2.380 kg tablă. Delegaţia a fost completată pe numele martorului C.N., care pentru ridicarea mărfii s-a deplasat la SC S. SA Galaţi, împreună cu inculpatul Ş.I., cu autoturismul condus de martorul B.N.
Marfa a fost vândută la SC A. SRL Galaţi, societate administrată de martorul D.D.
Factura a fost întocmită de inculpat în numele fostei sale societăţi SC A. SRL Galaţi, iar plata s-a făcut în numerar şi prin ordin de plată în beneficiul SC A. SRL Galaţi. Banii au fost luaţi de inculpat şi chitanţa întocmită tot de acesta.
La data de 31 august 2001, cu avizele de însoţire marfă, s-a ridicat de la SC S. SA Galaţi mai multe cantităţi de tablă, însumând 11.860 kg tablă.
Delegaţia a fost completată pe numele aceluiaşi martor C.N., pentru ridicarea mărfii la SC S. SA Galaţi, mergând şi inculpatul cu autoturismul condus de martorul B.N.
Această cantitate de tablă a fost vândută de făptuitorul P.G. la SC V. SRL Galaţi, societate administrată de martorul F.V., factura a fost întocmită în numele SC E. SRL Galaţi, plata s-a făcut în numerar, chitanţele au fost scrise de făptuitorul P.G. şi tot acesta a încasat banii.
Înainte de ridicarea cantităţilor de marfă, de fiecare dată, inculpatul Ş.I., prezentându-se ca fiind „d-l S.", a luat legătura cu reprezentantul părţii vătămate.
După a doua facturare, martorul A.C., administrator al SC H.S. SRL Iaşi, a sunat la M., sucursala Galaţi şi s-a interesat de situaţia contului SC E. SRL Galaţi. Cu această ocazie i s-a comunicat că această societate se află în interdicţie bancară. A încercat să ia legătura cu inculpatul Ş.I. şi făptuitorul P.G., dar aceştia nu au mai fost de găsit.
Pentru restul livrărilor, reprezentantul legal al părţii vătămate nu a mai reuşit să factureze marfa.
La data de 11 septembrie 2001, la recunoaşterea de pe planşe foto, reprezentantul legal al părţii vătămate, martorul A.C., fără ezitare, l-a recunoscut pe inculpatul Ş.I. ca fiind cel care s-a recomandat, ca fiind contabil şef S. şi totodată asociat la SC E. SRL Galaţi, cel care a primit împuterniciri şi delegaţii de la SC H.S. SRL Iaşi şi a coordonat activitatea de ridicare şi livrare a tablei.
La data de 10 septembrie 2001, reprezentantul legal al părţii vătămate a condus organele de cercetare penală, la apartamentul unde s-a încheiat contractul cu făptuitorul P.G. şi inculpatul Ş.I. La apartamentul respectiv nu locuia nimeni, proprietatea aparţinând numitei L.E. Audiat fiind, fiul acesteia, martorul L.N. a declarat că apartamentul a fost închiriat de inculpatul Ş.I., care la data de 30 august 2001 a reziliat contractul.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, scrisul de pe chitanţele fiscale ce atestă primirea unor sume de bani, în numerar de la SC L. SRL Galaţi, precum şi contractul de vânzare-cumpărare, încheiat de partea vătămată SC H.S. SRL Iaşi, cu SC E. SRL Galaţi, au fost completate şi semnate de inculpatul Ş.I.
Partea vătămată SC H.S. SRL Iaşi a fost prejudiciată cu suma de 1.217.000.000 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă.
În luna iulie 2001, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul Ş.I. şi făptuitorul P.G. au luat legătura cu reprezentanţii legali ai părţii vătămate SC T. SA Braşov şi au stabilit derularea unor afaceri comerciale.
Făptuitorul P.G. s-a arătat interesat să cumpere marfă de la partea vătămată, sens în care i-a comunicat acesteia copii de pe certificatul de înmatriculare al SC E. SRL Galaţi, certificatul de înregistrare fiscală şi scrisoarea de bonitate fiscală din 31 iulie 2001, emanând de la M., sucursala Galaţi, scrisoare din care rezultă că SC E. SA Galaţi, nu avea incidente de plăţi.
La data de 27 iulie 2001, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, semnat de făptuitorul P.G. şi de inculpatul Ş.I., în calitate de contabil şef, contract în care s-a stipulat că plata se va face prin file C.E.C., bilet la ordin sau ordin de plată.
Prin fax a fost transmisă părţii vătămate o comandă, pentru 70 tone beton refractar, pe această comandă fiind menţionat numărul de fax, număr de telefon ce aparţinea apartamentului închiriat de inculpatul Ş.I. în Cartierul Ţiglina I şi folosit ca sediu al SC E. SRL Galaţi.
Martorul U.D., şef serviciu desfacere la SC T. SA Braşov a fost atenţionat de făptuitorul P.G., că de partea financiară se va ocupa directorul economic S.
La sediul părţii vătămate SC T. SA Braşov, s-a prezentat inculpatul Ş.I. cu o altă persoană, rămasă neidentificată şi a lăsat martorului U.D. 2 file C.E.C., semnate şi ştampilate de făptuitorul P.G., dar completate la celelalte rubrici de el şi pentru a câştiga încrederea reprezentanţilor părţii vătămate, a achitat în numerar suma de 35 milioane lei.
Marfa ridicată de la partea vătămată SC T. SA Braşov, a fost transportată de la Braşov la Galaţi de către martorul I.I., cu autovehiculul, proprietatea martorului M.L.
Un al doilea transport a fost efectuat de martorul C.A.
Pentru restul de marfă, ridicată în luna august 2001, la sediul părţii vătămate SC T. SA Braşov, s-a prezentat din nou inculpatul Ş.I., care a lăsat 3 file C.E.C. ştampilate şi semnate de făptuitorul P.G. Cu această ocazie, inculpatul a achitat în numerar suma de 50.000.000 lei şi a predat martorului U.D., contractul de vânzare-cumpărare, ştampilat şi semnat de reprezentanţii legali ai SC E. SRL Galaţi.
Din acest moment, atât făptuitorul P.G. cât şi inculpatul Ş.I., nu au mai putut fi găsiţi de reprezentanţii legali ai părţii vătămate SC T. SA Braşov.
La împlinirea termenelor de scadenţă, reprezentanţii legali ai SC T. SA Braşov, au completat filele C.E.C. şi le-au introdus în bancă pentru decontare, însă acestea au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil în cont şi client aflat în interdicţie bancară.
Marfa a fost vândută de făptuitorul P.G. la SC V. SRL Galaţi, societate administrată de martorul F.V. Acesta a achitat în numerar suma de 570.000.000 lei, iar diferenţa de preţ a fost achitată prin compensare cu alte produse.
La data de 13 februarie 2002, s-a procedat la efectuarea unei recunoaşteri de pe planşe foto, ocazie în care, fără ezitare, martora B.L., tehnician în cadrul Biroului desfacere a SC T. SA Braşov, l-a recunoscut pe inculpatul Ş.I., ca fiind cel care s-a prezentat la sediul SC T. SA Braşov şi a lăsat două file C.E.C. şi pe care l-a văzut şi la domiciliul martorului U.D.
La aceeaşi dată şi în aceleaşi condiţii inculpatul Ş.I. a fost recunoscut de pe planşe foto de martora U.L., soţia martorului U.D.
La data de 28 martie 2002, s-a procedat la efectuarea unei recunoaşteri din grup de persoane, ocazie în care, fără ezitare, martorul U.D. l-a recunoscut pe inculpatul Ş.I., ca fiind cel care s-a prezentat ca fiind delegatul SC E. SRL Galaţi, care a plătit în numerar o parte din marfa ridicată şi a lăsat filele C.E.C. aferente.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţific grafoscopie din 19 februarie 2002, rezultă că filele C.E.C., la rubricile reprezentând numele emitentului, adresa acestuia şi codul fiscal, au fost completate de inculpatul Ş.I.
Partea vătămată SC T. SA Braşov, s-a constituit parte civilă cu suma de 1.095.363.929 lei, reprezentând contravaloare marfă neachitată şi cu suma de 1.320.460.111 lei, reprezentând penalităţi de întârziere în decontare.
Apărarea inculpatului, în sensul că în cauză nu ar fi incidente dispoziţiile alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), a fost respinsă de instanţa de fond cu motivarea că, potrivit OG nr. 207/2000, pentru a exista consecinţe deosebit de grave valoarea pagubei materiale nu trebuie să depăşească un miliard lei, ori în cauză valoarea prejudiciului cauzat de inculpat depăşeşte cu mult această valoare.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, printr-un prim motiv de apel s-a invocat nemotivarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în sensul că nu s-a realizat o analiză a probelor administrate în cauză.
S-a arătat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 334 C. proc. pen.
Prin apelul formulat inculpatul a solicitat în principal casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar pe fond a solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că faptei reţinute în sarcina sa, îi lipseşte elementul material al laturii obiective.
În fine, inculpatul a mai arătat că în mod greşit în încadrarea juridică s-au reţinut formele calificate, prevăzute de art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen., întrucât cele două contracte comerciale ca şi filele C.E.C., au fost emise de SC E. SRL Galaţi şi au fost semnate de P.G., fără participarea sa.
Cu privire la latura civilă a cauzei inculpatul a contestat modul în care au fost calculate şi reţinute despăgubirile civile în sarcina sa.
Prin Decizia penală nr. 19 din 19 ianuarie 2004, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat apelul inculpatului, reţinând că atât motivele invocate de inculpat cât şi din oficiu, sunt neîntemeiate, întrucât instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt, valoarea prejudiciului creat ca şi vinovăţia inculpatului.
Împotriva hotărârilor penale sus-arătate, în termen legal a declarat recurs inculpatul, reiterând practic aceleaşi motive de nelegalitate şi netemeinicie analizate şi de către instanţa de control judiciar, cu prilejul judecării apelului.
Criticile formulate de inculpatul recurent îşi găsesc temeiul şi se încadrează în cazurile de casare, prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi pct. 171, dar recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum în mod corect s-a reţinut şi de către Curtea de Apel Galaţi, chiar dacă motivarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond nu este suficient de amplă, acesta nu este un motiv de desfiinţare şi de trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanţă, neîncadrându-se în cazurile expres şi limitativ, prevăzute de art. 3859 şi respectiv 379 pct. 2 C. proc. pen.
Cât priveşte încadrarea juridică a faptei şi reţinerea agravantei, prevăzute de alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), Înalta Curte constată că ambele instanţe au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică, întregul ansamblu de probe administrate în cauză, fiind elocvent în acest sens.
Inculpatul recurent a săvârşit infracţiunea de înşelăciune prin acte repetate, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la intervale de timp relativ scurte, fiecare acţiune realizând conţinutul infracţiunii de înşelăciune.
Conform practicii judiciare constante în această materie, paguba cauzată prin infracţiunea continuată este constituită din totalul daunelor materiale, provocate prin acţiunile componente, indiferent dacă există sau nu constituire de parte civilă pentru întreaga pagubă sau dacă numai o parte dintre persoanele vătămate sunt cunoscute şi participă în calitate de părţi civile în cauză.
Sub acest aspect este evident aşadar, că instanţele nu au procedat doar la o simplă însumare aritmetică, ci în aplicarea unui principiu legal au determinat cuantumul pagubei create de către inculpat, prin acţiunile sale repetate, de peste 2 miliarde lei, ceea ce în mod legal a atras şi încadrarea faptei în art. 215 alin. (5) C. pen., în acord şi cu prevederile art. 146 C. pen.
Faţă de cele deja menţionate, Înalta Curte reţine că, solicitarea inculpatului de a fi achitat, urmare a admiterii recursului său, în baza art. 10 lit. d) C. pen., motivat de faptul că infracţiunii comise îi lipseşte elementul material al laturii obiective, nu poate fi primită.
Vinovăţia inculpatului a fost reţinută şi judicios analizată în ambele hotărâri atacate, fiind demonstrată de probele administrate şi în mod special de declaraţiile părţilor vătămate, recunoaşterile din grup ca şi rapoartele tehnico-grafoscopice efectuate, înscrisurile false şi planşele foto, care aşa după cum corect s-a constatat, au combătut şi înlăturat nerecunoaşterea manifestată de inculpatul recurent, pe tot parcursul cercetării judecătoreşti.
Examinând cauza şi din oficiu, Înalta Curte constată că, nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare, în condiţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
În consecinţă, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul Ş.I. va fi respins ca nefondat, cu obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 martie 2002 la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.I., împotriva deciziei penale nr. 19/ A din 19 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 20 martie 2002, la 14 septembrie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4407/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4588/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
