ICCJ. Decizia nr. 6409/2004. Penal. Conflict de competenţă. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6409/2004
Dosar nr. 6340/2004
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2004
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 19 din 5 mai 2004, pronunţată în dosarul nr. 6070/2004, Curtea de Apel Cluj, în baza art. 401 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de petiţionara H.N., împotriva sentinţei penale nr. 22 din 15 februarie 1962 a Tribunalului Militar Cluj, în favoarea Curţii de Apel Tg. Mureş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa nr. 35 din 4 martie 2004, Tribunalul Militar Cluj, în baza art. 26 C. proc. pen., raportat la art. 42 C. proc. pen., art. 3 pct. 4 din Legea nr. 45/1993, raportat la art. 281 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de petiţionara H.N. cu privire la sentinţa penală nr. 22/1962 a Tribunalului Militar Cluj, în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Militar a reţinut că prin cererea adresată Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, H.N., fiica condamnatului P.B., a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 22 din 15 februarie 1962, pronunţată în dosarul nr. 20/1962, al Tribunalului Militar Cluj, prin care acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare corecţională şi confiscarea în întregime a averii personale pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale prevăzut de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen.
Considerându-se competent Parchetul Militar a efectuat acte de cercetare şi a înaintat întregul material împreună cu concluziile sale Tribunalului Militar Cluj, instanţă pe care a apreciat-o competentă să judece cererea de revizuire.
Primind cauza Curtea de Apel Tg. Mureş şi-a verificat competenţa şi în baza dispoziţiilor art. 39 C. proc. pen. a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială, punând-o în discuţia părţilor.
Prin sentinţa nr. 62 din 29 octombrie 2004, Curtea de Apel Tg. Mureş, în baza art. 42, raportat la art. 401 C. proc. pen. a declinat competenţa materială privind soluţionarea cererii de revizuire formulată de petiţionara H.N., în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Constatându-se existenţa unui conflict negativ de competenţă a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele şi lucrările din dosar, respectiv hotărârile pronunţate de cele două instanţe, în raport de dispoziţiile art. 401 C. proc. pen., art. 281 C. proc. pen. precum şi art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte constată că în cauză competenţa soluţionării cererii de revizuire formulată de petiţionara H.N. aparţine Curţii de Apel Cluj.
Potrivit art. 401 C. proc. pen., competentă să judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă. Când temeiul cererii de revizuire constă în existenţa unor hotărâri ce nu se pot concilia, competenţa se determină potrivit dispoziţiilor art. 35 din acelaşi cod.
În cauza de faţă, petiţionara H.N. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 22 din 15 februarie 1962, pronunţată de Tribunalul Militar Cluj prin care tatăl său P.B., în prezent decedat, a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare corecţională şi confiscarea în întregime a averii personale pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale prevăzut de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen.
În aceste condiţii, potrivit art. 401 C. proc. pen., instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire a petiţionarei ar fi Tribunalul Militar Cluj, însă ca urmare a modificărilor legislative intervenite din anul 1962 până în prezent, în sensul că dispoziţiile art. 209 din fostul C. pen., au fost preluate de C. pen., actual în dispoziţiile art. 166, iar prin Legea nr. 45/1993 s-a introdus în C. proc. pen. art. 281 care a trecut din competenţa instanţelor militare în competenţa curţilor de apel dreptul de a soluţiona infracţiunile contra siguranţei statului (cum este şi infracţiunea pentru care a fost condamnat tatăl petiţionarei), competentă să soluţionare cauza este Curtea de Apel Cluj şi nu Curtea de Apel Tg. Mureş, întrucât în cazul cererilor de revizuire nu se are în vedere locul săvârşirii faptei prevăzute de art. 30 C. proc. pen., ci dispoziţiile art. 401 C. proc. pen.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează a stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe petiţionara H.N., în favoarea Curţii de Apel Cluj, căreia i se va trimite dosarul.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6000/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 6454/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
