ICCJ. Decizia nr. 6640/2004. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6640/2004
Dosar nr. 6062/2004
Şedinţa publică din 9 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1019 din 18 august 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul I.I.B.
A fost obligat condamnatul la plata sumei de 300.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel condamnatul I.I.B., care a susţinut că, în mod greşit i-a fost respinsă cererea, deoarece familia sa se află într-o situaţie dificilă, ce reclamă prezenţa sa la domiciliu.
Prin Decizia penală nr. 746 din 8 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 3290/2004 a fost respins ca nefondat apelul declarat de condamnat.
A fost obligat apelantul condamnat la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs condamnatul I.I.B., care a reiterat motivele invocate în cererea iniţială.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) C. proc. pen. constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, condamnatul I.I.B. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 297 din 2 aprilie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că are o situaţie familială grea (soţia şi copilul său minor neavând alte venituri decât alocaţia de stat primită de fiul său), astfel că prezenţa sa la domiciliu este necesară pentru acordarea unui sprijin material.
Înalta Curte reţine că, legiuitorul a înţeles ca, în situaţii deosebite, de natură a afecta grav şi irevocabil starea familiei condamnaţilor ori a bunurilor acestora, să acorde un plus de clemenţă şi să permită revenirea temporală a condamnaţilor în sânul societăţii.
Astfel, potrivit art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia acestuia, caz în care întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă o singură dată numai pentru cel mult 3 luni.
Legea nu stabileşte care sunt „împrejurările speciale" datorită cărora executarea imediată a pedepsei ar putea produce consecinţe grave. Revine instanţei de judecată sarcina de a face aprecieri asupra temeiniciei cererii.
Rezultă aşadar că, în cauză trebuie dovedite atât împrejurările speciale în care se găsesc condamnatul sau familia acestuia, cât şi consecinţele grave pe care executarea imediată a pedepsei le-ar avea pentru aceştia, dar şi certitudinea că aceste consecinţe ar putea fi evitate pe perioada maximă de 3 luni în care, potrivit legii, întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă.
În speţă, faţă de susţinerile condamnatului s-a dispus efectuarea unei anchete sociale, din conţinutul căreia nu se desprinde iminenţa producerii consecinţelor grave la care se referă textul de lege, deoarece situaţia grea a familiei petentului nu este consecutivă privării acestuia de libertate, ci este cvasiperpetuă, astfel încât prezenţa pasageră a acestuia la domiciliu pe o perioadă de maximum 3 luni, nu poate influenţa în vreun mod starea familiei sale.
Soţia pententului, respectiv I.M. locuieşte împreună cu minorul I.N.A., în vârstă de 7 ani şi cu numitul S.N., pensionar, în condiţii decente, într-un apartament compus din două camere, proprietate personală, nivelul de viaţă al acestora nefiind diferit de nivelul general de trai din perioada de tranziţie a familiilor din pătura săracă a populaţiei.
Venitul lunar al familiei este format din alocaţia minorului în cuantum de 210.000 lei, alocaţia monoparentală în cuantum de 450.000 lei şi pensia numitului S.N. (bunicul soţiei petentului) în sumă de 1.340.000 lei.
Faţă de aceste considerente, apreciind că cererea petentului nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul I.I.B.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.I.B. împotriva deciziei penale nr. 746/ A din 8 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6630/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6285/2004. Penal. Art.193,205 c.pen. Recurs... → |
|---|
