ICCJ. Decizia nr. 656/2004. Penal. Revizuire. Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 656/2004

Dosar nr. 630/2003

Şedinţa publică din 4 februarie 2004

Asupra cererii de revizuire de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 12 august 1998, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa, sub nr. 34/MF/1998, sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, secţia maritimă şi fluvială, privind cererea condamnaţilor M.C.D., T.V., P.R.N., B.C., C.M., D.M.E., S.S. şi M.M. de revizuire a deciziei penale nr. 1604 din 10 iunie 1998, pronunţată în dosarul nr. 2202/1998 de Secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie.

Cererea de revizuire a fost însuşită şi de părţile responsabile civilmente C.I., Z.G., Z.F., C.Z., B.A., D.G., I.C., D.S., S.M. şi P.V.

S-a motivat în sensul că, imediat după pronunţarea hotărârii, aceştia au intrat în posesia unor documente care constituie argumente în plus pentru stabilirea nevinovăţiei lor şi care dacă ar fi fost cunoscute de către Curtea Supremă de Justiţie, ar fi condus la confirmarea soluţiilor de achitare.

Prin încheierea de şedinţă din 8 septembrie 1998, s-a admis în principiu cererea de revizuire formulată de condamnaţii M.C.D., T.V., P.R.N., B.C., C.M., D.M.E., S.S., M.M. şi părţile responsabile civilmente C.I., Z.G. şi Z.F., C.Z., B.A., D.G., I.C., D.S., S.M. şi P.V., împotriva deciziei penale nr. 1604/1998 a Curţii Supreme de Justiţie şi s-a suspendat în totul executarea deciziei penale mai sus menţionate.

La data de 15 februarie 1999, s-a înregistrat pe rolul aceleiaşi instanţe, sub nr. 330/1999, sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, privind cererea de revizuire a deciziei penale nr. 1604/1998 a Curţii Supreme de Justiţie, formulată de părţile responsabile civilmente S.M. şi I.C.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., invocându-se că ulterior pronunţării hotărârii de condamnare au fost descoperite fapte şi împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanţă la data soluţionării cauzei.

La termenul din data de 18 martie 1999, instanţa a dispus ataşarea dosarului nr. 330/1999 la dosarul 34/MF/1998 în vederea conexării.

În susţinerea cererii de revizuire s-au depus la dosar următoarele documente:

- contractul comercial prin care compania M. a fost restructurată, iar colaborarea cu acelaşi partener (E.M.) a fost extinsă, în acest sens fiind creată compania N. cu un patrimoniu de 17 nave, iar finanţarea a fost extinsă la suma de peste 120 milioane dolari S.U.A.;

- auditările companiei M. efectuate de auditorii oficiali M.S. care atestă faptul că din anul 1992 s-a înregistrat profit (în anul 1993 – 5.536.278 dolari, iar în anul 1994 – 4.061.778 dolari profit net).

- adresa nr. 7/III/0/MF din 11 august 1998 emisă de C.N.M. P. S.A., prin care se arată că în conformitate cu situaţiile înaintate de E., profitul societăţii M. declarat de partener este de 11.624.838 dolari S.U.A., iar partea de profit care revine P. este de 9.234.895 dolari.

- adresa nr. 3310 din 7 august 1998 a C.N.M. P. S.A. Constanţa, serviciul decontări valutare, din care rezultă că există contul sintetic 45 noiembrie 4, „Decontări cu asociaţii" şi că soldul creditor la 31 decembrie 1997 în sumă de 3.333.168,35 dolari se datorează creditării acestui cont cu încasările reprezentând avansuri din dividende M. conform înţelegerii din iulie 1995. S-a precizat că aceste încasări totalizând 3.900.000 dolari S.U.A. nu au fost înregistrate în contul de venituri, neexistând încă raportul final de achitare al companiei M.;

- adresa nr. 11302 din 7 septembrie 1998 a C.N.M. P. din care rezultă că s-a solicitat o nouă auditare în numele P. de către firma E.J.A. pentru stabilirea corectă a profitului.

Prin sentinţa penală nr. 1 MF din 8 ianuarie 2002, Tribunalul Constanţa, secţia penală, în baza art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 406 alin. (4) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, cererile de revizuire formulate de revizuienţii – condamnaţi M.C.D., G.S., P.R.N., C.M., D.M.E., M.M., T.V. şi B.C. şi revizuienţii, părţi responsabile civilmente I.C., S.M., C.Z., C.I., D.G., Z.G., H.F., D.S., B.A. şi P.V.

A obligat recurenţii la plata sumei de câte 200.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

Pentru a hotărî astfel s-au reţinut următoarele:

Profitul realizat raportat de către auditorii M.S., auditori numiţi în contractul M., la închiderea activităţii societăţii M.S.L. a fost acceptat de P. ca un minim şi scopul angajării unei noi auditări în numele P. a fost de a stabili dacă acest profit era corect calculat, pentru ca în caz contrar să se stabilească un profit mai mare.

Din auditarea Companiei M., efectuată de către firma M.S. a rezultat că s-a înregistrat profit încă din anul 1992, respectiv 5.536.278 dolari în anul 1993 şi 4.061.778 dolari în anul 1994.

Din documentele privind audierea finală a societăţii mixte M.S.L.M., întocmite în „draft", de către auditorii nominaţi prin contract, a rezultat că profitul societăţii M. declarat de partener este de 11.624.838 dolari, iar dobânzile plătite la banca B. şi trecute pe costurile navelor sunt în valoare de 6.844.952 dolari S.U.A., potrivit rapoartelor judiciare. Plata acestei dobânzi cade în sarcina E., întrucât în conformitate cu Addendumul semnat în 28 august 1992 la contractul M. răspunderea pentru neplata împrumutului revenea E. din partea sa de profit sau din surse proprii. Prin urmare, partea de profit care revine P. este de 9.234.895 dolari.

În conformitate cu angajamentul luat în numele E., la 4 iulie 1995, E. a fost de acord ca rezultatele M. să fie verificare de P. prin auditorii E.J., care au avut acces la toate documentele contabile.

Prin aceeaşi adresă din 11 august 1998 au fost comunicate datele la care navele au fost transportate, date care reprezintă şi data închiderii activităţii subsidiarei M., care a deţinut nava.

Cu privire la contul sintetic 4511.4 „Decontări cu asociaţii" se arată că acesta a fost creditat cu suma de 3.900.000 dolari S.U.A., reprezentând avansuri din dividente M., încasate de P. până în 31 decembrie 1997.

Totodată, s-a precizat că această sumă a provenit din conturile P.S.M. LTD (devenit ulterior managerul navelor care au fost transferate din societăţile subsidiare M., în societăţile subsidiare N.S.H.S.). Soldul creditat al acestui cont era de 3.333.168, 35 dolari la 31 decembrie 1997. Se menţionează că încasările în valoare de 3.900.000 dolari S.U.A. nu au fost înregistrate în contabilitate ca venituri, ci ca avansuri din dividende, până la acceptarea rapoartelor de credit de către P.

Aceleaşi menţiuni referitoare la contul sintetic 4511.4 „Decontări cu asociaţii", sunt cuprinse şi în adresa nr. 3310 din 7 august 1998 a C.N.M. P. S.A. Constanţa, serviciul decontări valutare.

Şi prin adresa nr. 10497 din 11 noiembrie 1999 a C.N.M. P. S.A. s-a arătat că referitor la înregistrarea sumei de 3.900.000 dolari S.U.A., în conformitate cu înţelegerea încheiată între E.M. şi C.N.M. P., datată 4 iulie 1995 s-a stabilit că P. era îndreptăţită să primească de la E. suma de 5.450.000 dolari, sumă ce era definită ca exces management cost. În acelaşi document s-a menţionat că această sumă va fi ajustată după audierea conturilor companiei M. şi în cazul în care partea de profit cuvenită P. va depăşi suma menţionată, diferenţa va fi creditată către P. Deoarece, suma încasată de către P. nu era certă, la momentul respectiv s-a considerat oportună înregistrarea acestei sume ca venit numai în momentul finalizării audierii. În ceea ce priveşte veniturile din dividente ce s-ar fi cuvenit P. în calitatea sa de acţionar la compania M., ca urmare a împărţirii profitului obţinut de această companie pentru a se putea înregistra în contabilitatea P. veniturile menţionate, s-a arătat că era necesară stabilirea sumei şi facturarea acesteia către parteneri.

Din acest motiv suma de 3.900.000 dolari a fost creditată contului 4511.4, „Decontări cu asociaţii", fişa analitică P., înregistrându-se în acest fel sumele încasate de la partenerul P. din conturile companiilor mixte aflate în management P.

Ca urmare a transferului activelor companiei M. către companiile mixte N. aflate în management la P. în conformitate cu contractul din 2 noiembrie 1994, toate operaţiunile privind aceste companii mixte s-au înregistrat în fişa analitică P., situaţie în care compania M. nu a mai figurat în balanţa analitică a contului 4511.4.

În cauză s-a dispus efectuarea unui raport suplimentar de expertiză contabilă judiciară, din care instanţa a reţinut următoarele:

Din analiza documentelor aflate în dosarul cauzei şi a celor aflate în arhiva C.N.M. P. SA Constanţa, s-a constatat că activitatea companiei mixte M. s-a încheiat ca urmare a restructurării şi refinanţării sale, prin crearea companiei mixte N.S.H. LTD şi a transferului ultimei nave către noile companii subsidiare, respectiv la data de 18 septembrie 1995.

Lichidarea activelor şi pasivelor companiei M. s-a realizat prin transferul celor 7 nave, agreat de cei doi parteneri ai săi, C.N.M. P. SA şi E.M. de la companiile sale subsidiare, la subsidiarele companiei mixte N.S.H. LTD, conform unor înţelegeri scrise datate 21 decembrie 1995. Aceste înţelegeri de predare – primire a activelor şi pasivelor încheiate la data de 21 decembrie 1995, a reprezentat dreptul de dispoziţie al C.N.M. P. SA asupra lichidării activelor subsidiarelor companiei M.

Cu privire la situaţia financiară a companiei mixte M. la data încetării activităţii pe total activitate şi defalcat pe fiecare an, raportul de auditare întocmit de firma M.S. nu a fost însuşit de C.N.M. P. S.A.

Raportul de auditare întocmit de firma M.S. se referă la activitatea subsidiarelor M., desfăşurată în anii 1993, 1994, din situaţia centralizată a veniturilor şi cheltuielilor de operare a navelor, rezultând un profit brut din exploatarea în valoare de 11.625.061 dolari S.U.A. la 31 decembrie 1994 şi un profit net de 4.061.775 dolari, corespunzător fluxului de lichidităţii existent la acea dată.

Potrivit raportului de audit întocmit de E.J. la data de 31 martie 1999, profitul brut în exploatare, pe total subsidiare şi cumulat la 31 decembrie 1994 era de 14.418.305 dolari S.U.A.

Din evidenţa contabilă a C.N.M. P. SA a rezultat că operaţiunile efectuate în contul sintetic 4511.4 „Decontări cu asociaţii", se refereau la relaţiile cu compania mixtă M. LTD, şi nu la relaţiile cu E.M.C.

Analizând operaţiunile efectuate de C.N.M. P. în contul sintetic 4511.4, expertiza contabilă a constatat că în conformitate cu înţelegerea încheiată la data de 4 iulie 1995, ca supliment al înţelegerii din 2 noiembrie 1994 între E.M.C. – C.N.M. P. – M. S. LTD – E.M.H. – E.M.C. LTD & E.C.I. A ALAFONZA, părţile au convenit că din taxa de management încasată de E.M.C., în valoare de 14.150.000 dolari S.U.A., suma de 10.900.000 dolari S.U.A. a fost încasată în plus faţă de prevederile contractuale de 3.250.000 dolari S.U.A.

Această diferenţă s-a considerat ca fiind profit cuvenit părţilor în proporţie de 50 %, astfel încât C.N.M. P. urma să încaseze suma de 5.450.000 dolari S.U.A. în tranşe lunare.

Faţă de această înţelegere, C.N.M. P. a încasat până la data de 31 decembrie 1997 suma de 3.900.000 dolari S.U.A., încasările fiind derulate prin diverse bănci şi ordonate la plată de compania P. S.M., în calitate de manager al companiei N. M. LTD, succesoarea companiei este M.

S-a arătat că suma de 3.900.000 dolari S.U.A. nu a fost înregistrată de C.N.M. P. S.A. ca venituri provenind din dividendele M. până la definitivarea rapoartelor de audit însă această sumă (ca parte din 5.400.000 dolari S.U.A.) se cuvenea de drept C.N.M. P. S.A.

Prin suplimentul la raportul de expertiză s-a arătat că raportul de audit întocmit la E.Y. a fost întocmit la solicitarea C.N.M. P. SA, după efectuarea auditului contractual efectuat de firma de audit M.S., pentru a folosi C.N.M. P. S.A. în negocierile cu firma E.M.C.

Astfel, conform argumentului datat 4 iulie 1995 managerul companiei M., E.M.C., a recunoscut că a depăşit costurile de management cu suma de 10.900.000 dolari S.U.A., sumă stornată din costuri de comun acord, ceea ce a dus la creşterea beneficiului companiei mixte.

Dovada acceptării de către C.N.M. P. a rezultatului de 11.601.768 dolari S.U.A. este că această sumă a fost preluată de C.N.M. P. în apendix A la P.O.C. (cerere de chemare în judecată), formulată de către firma de avocaţi S.R.T. în numele C.N.M. P. SA Constanţa la Curtea de Arbitraj de la Londra la data de 4 septembrie 1998.

Prin această acţiune în conformitate cu legea engleză C.N.M. P. SA solicita plata de către E.M.H. S a sumei de 7.183.248 dolari S.U.A., care la bază profitul calculat în sumă totală de 11.601.768 dolari S.U.A.

În această fază şi E.M.H. a emis pretenţii împotriva C.N.M. P. SA la aceeaşi instanţă.

Ulterior acestor demersuri şi urmare a negocierilor purtate, prin S.A., datat 12 octombrie 2000 acţionarii M. reglementează situaţia raporturilor juridice între părţi. Astfel, la pct. 9 din S.A., datat 12 octombrie 2000 intitulat declaraţie şi soluţionare s-a menţionat că „acţionarii vor renunţa pentru totdeauna şi în mod irevocabil la orice pretenţii, datorii, procese, cereri, acţiuni şi cauze directe sau indirecte şi părţile au declarat că toate disputele care au apărut în trecut între ei au fost dispute bona fide (de bună credinţă) referitoare la probleme comerciale şi discuţii privind aplicarea înţelegerilor contractuale relevante dintre ei la un moment dat".

S-a concluzionat astfel că raportul de auditare întocmit de firma E.Y. a fost însuşit şi utilizat de către C.N.M. P. SA Constanţa şi compania E.M.H. SA în reglementarea realizată la data de 10 decembrie 2000, prin S.A.

Beneficiul cuvenit P. s-a reglementat după cum urmează: 3.084.727 dolari S.U.A. au fost încasaţi de S.C. P. SA în calitate de acţionat al companiei M. şi înregistrat la venituri financiare cu reflectare în contul de profit;

- diferenţa s-a reglementat prin compensare cu alte datorii din alte relaţii comerciale, prin semnarea la data de 12 octombrie 2000 a S.A., document prin care părţile renunţă la orice acţiuni şi pretenţii legate de mai multe raporturi juridice între care şi Compania M.

Prin urmare, situaţia beneficiului companiei M. s-a reglementat prin încasarea parţială de venituri financiare de către C.N.M. P. SA, în calitate de acţionar şi prin compensarea diferenţei prin S.A. din data de 12 octombrie 2000.

Din analiza înregistrărilor contabile puse la dispoziţie de C.N.M. P. SA s-au constatat următoarele:

- reprezentantul funcţionării companiei M. apare înregistrat în contabilitatea C.N.M. P. SA, în nota contabilă nr. 28 din 31 decembrie 2000, prin debitarea contului 4511.4 (decontări în cadrul grupului, analitic societatea M. şi creditarea corespunzătoare a contului de venituri financiare, cu suma de 3.084.727 dolari S.U.A., respectiv 24.953.676.650 lei), cu explicaţia în anexa la nota contabilă, înregistrare conform S.A. din 12 octombrie 2000 şi reprezintă rezultatul negocierilor şi reglementărilor dintre acţionarii M. şi C.N.M. P. SA;

- sumele distribuite din funcţionarea companiei M. sunt dividende înregistrate în contabilitatea companiei M. şi veniturile financiare din participanţii înregistraţi în contabilitatea societăţii C.N.M. P. SA.

S-a precizat că deşi nu au fost înregistrate ca dividende aferente titlurilor de participaţii, suma de 3.084.727 dolari S.U.A., respectiv 24.953.676.650 lei reprezintă rezultatul financiar favorabil ca urmare a participării C.N.M. P. SA, cu aport în natură, reprezentat de cele 7 nave, ca capitalul social al Companiei M. şi care a fost înregistrat corect la C.N.M. P. SA sub forma de venituri financiare şi implicit profit realizat.

Pe baza evidenţei contabile puse la dispoziţie de C.N.M. P. SA experţii au procedat la verificarea conturilor debitoare pe criteriul analitic M. şi anume conturile 261 „Titluri de participare" 4511.4 „Decontări în cadrul grupului 461 Debitori Diverşi", 419 „Clienţi creditori", 542 „Avansuri de trezorerie" constatând că la data de 31 decembrie 2000 nu există în contabilitate sume în contul M., ce ar reprezenta creanţe sau debite.

De asemenea, s-a verificat şi procesul – verbal de inventariere nr. 333 din 9 februarie 2001, în care sunt consemnate rezultatele inventarierii soldurilor conturilor la 31 decembrie 2000, verificare în urma căreia nu s-au constatat creanţe sau debite în contul companiei M.

Conform A. din iulie 1995 semnat de acţionarii M. s-a procedat la restructurarea şi refinanţarea companiei M. prin crearea companiei N.S.H. LTD, prin transferarea navelor către noile companii subsidiare înfiinţate.

Potrivit protocoalelor de predare, primire ale navelor, a rezultat că acestea s-au transferat cu creanţe şi datorii în contul noilor societăţi subsidiare, stabilindu-se că este exclusă apariţia unor datorii în contul S.C. P. S.A.

Decizia restructurării şi refinanţării vechii companii M. a fost luată de către A.G.A. C.N.M. P. SA şi aprobată în şedinţa din data de 14 februarie 1995.

S-a concluzionat că în contabilitatea C.N.M. P. SA, nu era înregistrat nici un prejudiciu rezultat din funcţionarea companiei M.

În cauză s-a dispus şi audierea martorilor C.S., M.A. şi F.L.

Martora C.S. a declarat că în anul 1992 şi până în noiembrie 1999 a lucrat în cadrul C.N.M. P. fiind economist până în anul 1994, iar ulterior şef serviciu comercial şi în ultima perioadă director comercial.

În intervalul mai 1995 – mai 1997 a lucrat în cadrul companiei P., ca reprezentant al P., firma fiind managerul societăţilor mixte. Transferul navelor a avut loc în perioada aprilie 1995 – ianuarie 1996, compania M. funcţionând până la data de 31 ianuarie 1996, când s-au transferat ultimele două nave. Acest transfer s-a datorat iniţial împrumutului de 61 milioane dolari acordat de banca B.

Cu privire la transferul navelor de la compania M. la compania N., acesta a fost decis de ambele părţi, E. şi P. La data transferului navele erau proprietatea firmei M., care şi-a menţinut aceeaşi structură şi aceeaşi parteneri în noua societate, respectiv compania N.

Încă de la înfiinţarea companiei M. au fost numiţi auditori firma M.S., din raportul întocmit în anul 1995 rezultând că firma M. a avut un profit de 10 milioane dolari S.U.A.

Martora a mai arătat că navele au lucrat în profit pentru compania M.

Întrucât în anii 1997 – 1998 a existat un diferend cu firma E. referitor la strategia comercială a firmei, P. a decis să angajeze firma E.Y., care să verifice rapoartele făcute de firma M.S. Din auditul întocmit de această firmă a rezultat că profitul pentru M. ar putea fi cu 4 milioane dolari mai mare decât cel anterior.

Tot din declaraţia martorei a rezultat că firma M. a fost permanent verificată, ţinută sub observaţie de P., prin reprezentanţi legali şi prin colaborarea cu auditorul E.Y. Costurile pentru auditor şi taxa de management cuvenită E. au fost achitate din veniturile rezultate din operarea societăţii M.

Compania mixtă de management P. şi-a început activitatea în aprilie 1995.

În iunie 1993, P. primeşte notificare de la E. că încetează activitatea şi va intra în dizolvare, datorită contractului de asociere încheiat de P. cu F.M., fiind astfel încălcată o clauză din contract. Ulterior contractul cu F.M. a fost declarat nul prin hotărâre judecătorească. În această perioadă E. a oprit trei nave din lucrările de reparaţii, fiind însă reluare în anul 1995.

Conflictul generat de apariţia firmei F.M. a făcut dificilă colaborarea cu E. şi deşi iniţial s-a stabilit lichidarea societăţii M., în urma negocierilor s-a decis continuarea colaborării pe alte baze, printre care şi managementul comun. În proporţie de 50 – 50 % s-au achiziţionat alte nave.

S-au achiziţionat 4 nave, ajungându-se la 14 nave, rezultând astfel o extindere a colaborării.

Împrumutul iniţial de 50 milioane dolari S.U.A. pentru compania M. a fost suplimentat până la 61 milioane dolari S.U.A., diferenţa de 11 milioane dolari S.U.A. urmând a fi suportată în proporţii egale de către parteneri, fiind fonduri suplimentare necesare finalizării lucrărilor de reparaţii, generate de vicii ascunse ale navelor descoperite ulterior. La lichidarea firmei M., de comun acord s-a stabilit ca E. să suporte şi diferenţa de 11 milioane dolari S.U.A. Acţiunile cuvenite partenerului străin, respectiv E. intrau în posesia acestuia doar în momentul în care capitalul subscris, 50 milioane dolari S.U.A., era vărsat efectiv în bancă, moment în care acţiunile aflate în gaj la P. putea fi predate E.

Aceeaşi martoră a mai relatat că în contabilitatea P. se reflecta orice sumă care era virată de către compania M., astfel încât P. cunoştea în orice moment situaţia din punct de vedere contabil a sumelor provenite de la M. A făcut referire la un anumit „cont de aşteptare" în care s-au virat în total 3,9 milioane dolari S.U.A., ca fiind avans din dividende, sumă care nu a fost înregistrată în contul profit, întrucât nu se finalizase auditul.

A mai precizat că în decursul colaborării cu E., P. a beneficiat de circa 33 milioane dolari S.U.A., sume cu care s-au plătit datorii şi s-au construit nave noi.

La reparaţiile efectuate la nave au asistat reprezentanţii P.

În colaborare cu E., P. aducea drept contribuţie cele 7 nave, iar E. asigura reparaţiile şi creditele pentru efectuarea acestora.

Martorul M.A. a lucrat la biroul din Atena în perioada 1995 – 1997, ca trimis al C.N.M. P., după ce s-au efectuat reparaţii la nave, arătând că starea tehnică a acestora era perfectă, fiind modernizate şi având performanţe comerciale, motive pentru care erau căutate pe piaţă de navlositori.

De asemenea, a precizat că ocupându-se doar de aspectul tehnic, nu a avut acces la documentele companiei.

Martora F.L. a declarat că s-a ocupat de înregistrarea firmei M. şi a şapte companii subsidiare, care urmau să dobândească fiecare câte o navă. Schema cadru a contractului semnat între P. şi E. a fost încheiat între părţi, cu condiţia înregistrării companiilor în Malta şi ca acţiunile să fie 50 % P. şi 50 % E., fiecare din cele 7 companii urmând să devină proprietatea unei nave. Scopul acestei înţelegeri a fost ca P. să pună în asociere navele care erau scoase deja din exploatare şi urmau să fie reparate, întreaga operaţiune fiind considerată un succes, întrucât navele aduse de P. erau scoase din exploatare, valoarea lori fiind de fier vechi.

E. urma să suporte costul reparaţiilor până la valoarea navelor. E. şi-a îndeplinit obligaţiile, iar acţiunile au fost înmânate martorei, P. fiind posesorul unic al acţiunilor, 50 % care-i aparţineau şi 50 % ale companiei E. ca deţinător gajist, ceea ce înseamnă că P. avea controlul asupra tuturor acţiunilor şi avea oricând posibilitatea să intervină.

Martora a arătat că nu a existat niciodată riscul ca P. să piardă proprietatea vreunei nave.

La începutul anului 1994, conducerea P. s-a schimbat şi la sfatul noului avocat, au încetat contractul cu M., transferând întreaga afacere către o altă societate, N. Ulterior au mai fost cumpărate 5 nave, în aceleaşi condiţii de coproprietate 50 – 50 %.

Potrivit legii malteze, care genera această colaborare, dreptul de acţionar al P. îi conferea dreptul de a interveni în conducerea societăţilor.

Cu privire la împrumutul de 50 milioane dolari S.U.A. şi suplimentarea acestuia cu încă 11 milioane dolari, martora a arătat că iniţial acest împrumut cădea în sarcina E., iar suplimentul în sarcina companiilor deţinătoare a câte unei nave.

S-a mai reţinut de instanţă că din raportul de audit întocmit de firma M.S. a rezultat un profit brut de 11.625.061 dolari S.U.A. la 31 decembrie 1994, iar din raportul de audit întocmit de firma E.Y. a rezultat un profit brut de 14.418.305 dolari S.U.A. la 31 decembrie 1994; că prin raportul de expertiză, s-a stabilit că din taxa de management încasată de E. M.C. în valoare de 14.150.000 dolari S.U.A., suma de 10.900.000 dolari S.U.A. a fost încasată în plus faţă de 3.250.000 dolari S.U.A. conform prevederilor contractuale. Această sumă de 10.900.000 dolari S.U.A. s-a considerat că este profit care se cuvine părţilor în proporţie de 50 %, astfel că C.N.M. P. urma să încaseze suma de 5.450.000 dolari S.U.A. în tranşe lunare.

Din această sumă, până la data de 31 decembrie 1997 s-a încasat suma de 3.900.000 dolari S.U.A., care însă nu a fost înregistrată ca venituri din dividende M., ci în contul sintetic 4511.4 „Decontări cu asociaţii", motivându-se că nu fusese definitivat raportul de audit. Această sumă nu a provenit însă din colaborarea cu firma E., ci don conturile P. S.M. LTD, managerul navelor transferate în societăţile subsidiare N.S.H.S.

Din adresa nr. 10497 din 11 noiembrie 1999 a C.N.M. P. S.A. a rezultat că în baza înţelegerii din 4 iulie 1995, s-a stabilit că P. era îndreptăţită să primească de la E. suma de 5.450.000 dolari S.U.A., sumă definită ca exces management cost şi care, prin urmare, nu provenea din exploatarea navelor.

În urma transferului activelor companiei M. către companiile mixte N., aflate în management la P., în conformitate cu contractul din 2 noiembrie 1994, toate operaţiunile privind aceste companii mixte s-au înregistrat în fişa analitică P., situaţie în care compania M. nu a mai figurat în balanţa analitică a contului 4511.4 şi suma de 3.900.000 dolari S.U.A. înregistrată în acest cont a provenit de la P., după restructurarea companiei M.

Instanţa a considerat că nu s-a făcut dovada existenţei unui profit, din colaborarea P. cu E., în condiţiile în care referitor la suma de 3.900.000 dolari S.U.A. s-a precizat că provin dintr-o taxă de management şi că din raportul de expertiză rezultă că, în urma verificării şi analizării documentelor, această sumă nu se regăseşte în contabilitatea P. ca venituri din dividende şi că prin urmare susţinerile revizuienţilor că P. a înregistrat un profit nu sunt probate, în condiţiile în care nu rezultă concret ce profit s-a obţinut în urma colaborării cu E.

Cu privire la suma de 3.084.727 dolari S.U.A. în condiţiile în care în 1995 compania M. a fost desfiinţată, creându-se compania N., instanţa a pus la îndoială provenienţa acestei sume din activitatea desfăşurată de Compania M.

Cu privire la declaraţiile martorilor care au susţinut că pentru P. a fost favorabilă colaborarea cu E., s-a apreciat că acestea nu sunt susţinute de nici o altă probă, în condiţiile în care nu s-a putut stabilit cu certitudine care este profitul înregistrat de P., că diversele sume despre care s-a făcut vorbire sunt înregistrate în alte conturi, tocmai cu această motivare, ca de exemplu suma de 3.900.000 dolari S.U.A., cu care a fost creditat contul 4511.4, decontări cu asociaţii, fişa analitică P., care a provenit de la P. din conturile companiilor mixte aflate în management P., însă nu P. era partenerul de afaceri al P. Prin urmare, ar fi trebuit ca suma să provină din colaborarea cu E., respectiv compania M., deci din rezultatele obţinute de această companie.

Referitor la cea de-a doua sumă 3.084.727 dolari S.U.A., instanţa a reţinut că a fost înregistrată în 12 octombrie 2000 în contul de venituri financiare, cu mult după desfiinţarea companiei M., fără să se facă dovada că acesta este rezultatul activităţii desfăşurate de companie. S-a arătat că această sumă a fost predată P. pentru a pune capăt unor litigii între P. şi E.

A mai subliniat instanţa, în sensul că nu s-a făcut dovada existenţei unor conturi distincte în care să se înregistreze toate operaţiunile şi rezultatele obţinute din exploatarea celor 7 nave, aduse ca aport la capitalul social al Companiei Mixte M., concluzionând că înfiinţarea companiei succesoare N. nu poate face dovada că activitatea de colaborare dintre E. şi P. a fost profitabilă, în lipsa unor date certe.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanţa a constatat că actele depuse la dosar, expertizele efectuate, declaraţiile martorilor nu au fost de natură să demonstreze o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de Curtea Supremă de Justiţie, respectiv că în cauză nu ar exista prejudiciu.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel revizuienţii inculpaţi M.C.D., T.V., C.M., P.R.N., B.C., D.M.E., M.M., G.S.S., precum şi revizuienţii părţi responsabile civilmente I.C., C.I., S.M., B.A., D.G., D.S., Z.G., H.F. şi C.Z.

În susţinerea apelurilor s-a arătat că în speţă, se impune rejudecarea cauzei pe considerentul că după pronunţarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie, s-a intrat în posesia unor documente care constituie argumente în plus pentru stabilirea nevinovăţiei lor şi despre care consideră că dacă ar fi fost cunoscute de această instanţă, s-ar fi ajuns la confirmarea soluţiei anterioare, de achitare a revizuienţilor, actele prezentate făcând dovada că C.N.M. P. a înregistrat un profit.

S-a invocat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii faţă de probatoriul administrat şi modalitatea interpretării juridice a acesteia.

În principal s-a susţinut că din documentele noi arătate ar rezulta împrejurări noi şi anume că datorită rezultatelor financiare pozitive obţinute Compania M. a fost redistribuită, iar colaborarea cu acelaşi partener extern fiind creată Compania N., finanţarea externă a fost majorată şi că în plus auditările Companiei M. efectuate de auditori speciali atestă faptul că încă din 1999 s-a înregistrat profit, rezultatele contractului neputând fi considerate în aceste condiţii păgubitoare.

În apelurile lor părţile responsabile civilmente au solicitat admiterea acestora, desfiinţarea sentinţei apelate şi înlăturarea obligării lor în solidar cu inculpaţii la plata despăgubirilor civile, deoarece s-au făcut dovezi că SC P. SA nu s-a constituit parte civilă şi că în condiţiile inexistenţei unui prejudiciu nu poate exista nici parte civilă şi nici responsabilă civilmente.

În concluzie, în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a solicitat de către revizuienţi admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei atacate, judecarea în fond a cererii de revizuire, anularea deciziei penale nr. 1604 din 10 iunie 1998 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală şi în final achitarea inculpaţilor.

S-a mai reţinut că, inculpaţii revizuienţi aflaţi în stare de arest, prin apărători, la unul din termenele de judecată la instanţa de apel şi când procedura de citare cu aceştia nu era legal îndeplinită au formulat două cereri vizând una din ele suspendarea executării deciziei penale nr. 1604 din 10 iunie 1998 pronunţată în dosarul penal nr. 2202/1998 al Curţii Supreme de Justiţie (secţia penală), iar cea de a doua, constatarea suspendării executării deciziei penale de mai sus prin încheierea de admitere în principiu a cererii de revizuire pronunţată de către Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 34/MF/1998 la data de 8 septembrie 1998.

Prin Decizia penală nr. 2/ A din 25 noiembrie 2002, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondate, cererile formulate de apelanţii revizuienţi condamnaţi M.C.D., T.V., C.M., P.R.N., B.C., D.M.E. împotriva sentinţei penale nr. 1/ MF din 8 ianuarie 2002, pronunţată de Tribunalul Constanţa, dosar nr. 6/MF/2001 vizând:

- suspendarea executării deciziei penale nr. 1604 din 10 iunie 1998, pronunţată în dosarul nr. 2202/1998 de Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală;

- constatarea suspendării executării deciziei penale nr. 1604 din 10 iunie 1998 a Curţii Supreme de Justiţie, prin încheierea de admitere în principiu a cererii de revizuire pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. 34/MF/1998 la data de 8 septembrie 1998.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de condamnaţii revizuienţi M.C.D., T.V., C.M., P.R.N., B.C., D.M.E., M.M., G.S.S. şi de părţile responsabile civilmente I.C., C.I., S.M., B.A., D.G., D.S., Z.G., H.F. şi C.Z.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe apelanţii revizuienţi condamnaţi: M.C.D., T.V., C.M., P.R.N., B.C., D.M.E., M.M. şi pe apelanţii părţi responsabile civilmente. I.C., C.I., S.M., B.A., D.G., D.S., Z.G., H.F., C.Z., să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare în apel câte 1.000.000 lei fiecare, iar pe apelanta revizuientă condamnată G.S.S. cu acelaşi titlu la plata sumei de 1.450.000 lei.

Suma de 450.000 lei reprezentând onorariul (avocat) pentru apărătorul desemnat din oficiu în apel pentru revizuienta condamnată G.S.S., s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune astfel, s-au reţinut următoarele:

Cererile revizuienţilor apelanţi privind suspendarea executării deciziei Curţii Supreme de Justiţie nr. 1604/1998, ori constatarea suspendării executării aceleiaşi decizii s-au apreciat a fi nefondate pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond, respectiv Tribunalul Constanţa, atunci când a soluţionat cererile de revizuire prin respingere ar fi trebuit să se pronunţe şi cu privire la cererea de suspendare a executării deciziei Curţii Supreme de Justiţie.

Având în vedere modalitatea prin care s-au soluţionat cererile de revizuire respectiv prin respingere ca nefondate prin hotărârea apelată aceeaşi instanţă dacă nu ar fi omis să se pronunţe, nu putea decât să pronunţe soluţia de respingere a cererii de suspendare a executării deciziei Curţii Supreme de Justiţie, întrucât aşa cum prevăd dispoziţiile art. 404 C. proc. pen., odată cu admiterea în principiu a cererii de revizuire, instanţa poate suspenda motivat în total sau în parte, executarea hotărârii supuse revizuirii.

Ori, în situaţia respingerii în final a cererii de revizuire, cum este cazul în speţă, instanţa nu putea să se pronunţe decât tot prin respingerea celorlalte cereri şi care vizau punerea în libertate a celor în cauză.

Examinând hotărârea apelată sub aspectul celor invocate de revizuienţi, Curtea de Apel Constanţa arată că motivele invocate nu sunt din cele expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Invocând alin. (2) al art. 394 C. proc. pen., cazul de la lit. a), potrivit cărora „constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se pot dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare", Curtea de apel a apreciat că faptele şi împrejurările ce se pretind a nu fi fost cunoscute de instanţă nu sunt de natură să ducă la netemeinicia hotărârii ci doar la o reapreciere a cuantumului prejudiciului rezultat din comiterea infracţiunilor, chestiune care priveşte latura civilă a cauzei.

A concluzionat că, actele depuse la dosar, expertizele efectuate în cauză, depoziţiile martorilor şi toate celelalte probe administrate în cauză nu au reuşit să demonstreze o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de instanţa supremă, respectiv că în cauză nu ar exista prejudiciu.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs condamnaţii revizuienţi B.C., P.R.N., C.M., M.C.D., D.M.E., T.V., M.M. şi părţile responsabile civilmente I.C., S.M., C.Z., P.V., D.S., D.G., B.A., C.I., Z.G. şi HG, invocând motivele de casare prevăzute în art. 385⁹ pct. 19, 10, 12, 17¹ şi 18 C. proc. pen.

Astfel, s-a susţinut că, în raport de complexitatea cauzei, precum şi de materialul probator evidenţiat chiar în cuprinsul hotărârii, Decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază ci numai o inventariere a problemelor dezlegate prin hotărârea de condamnare, cât şi a probelor administrate în procedura revizuirii. Pe de altă parte, instanţa de apel a reţinut că: „faptele şi împrejurările ce se pretind a nu fi fost cunoscute nu sunt de natură să conducă la netemeinicia hotărârii ci doar la o reapreciere a cuantumului prejudiciului rezultat din comiterea infracţiunilor, chestiune care priveşte latura civilă a cauzei", această motivare contrazicând dispozitivul, întrucât revizuirea s-a referit la cauza penală în ansamblul ei, respectiv la latura civilă, cât şi la latura penală.

S-a mai susţinut că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unor probe esenţiale administrate în cauză şi care atestă diferenţa de tratament juridic în privinţa tuturor învinuiţilor faţă de care, prin rechizitoriu, s-a dispus disjungerea urmăririi penale pentru fapte conexe sau similare, că hotărârea recurată este contrară legii, întrucât a reţinut nelegal că motivele invocate de revizuienţi nu sunt din cele expres şi limitativ prevăzute de lege, că s-a comis o gravă eroare de fapt, întrucât din ansamblul probator reiese o serie de fapte indubitabile care concură la stabilirea nevinovăţiei recurenţilor revizuienţi şi că prin încălcarea sau aplicarea greşită a legii, instanţa de apel nu a observat faptul că, urmare a probelor administrate, nu mai subzistă elementele constitutive ale tuturor infracţiunilor pentru care recurenţii revizuienţi au fost condamnaţi.

Recursurile declarate sunt întemeiate, potrivit celor ce urmează:

Prin încheierea de şedinţă din 8 septembrie 1998, Tribunalul Constanţa a admis în principiu cererea de revizuire formulată de condamnaţii revizuienţi şi de către părţile responsabile civilmente şi a suspendat executarea deciziei penale nr. 1604/1998 a Curţii Supreme de Justiţie, considerând că probele noi depuse au evidenţiat fapte şi împrejurări necunoscute de instanţă la momentul soluţionării cauzei. Mai mult, a considerat necesar să administreze probe noi, respectiv acte, martori şi un supliment de expertiză contabilă.

În alte cuvinte, rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire s-a făcut potrivit regulilor de procedură privind judecarea în primă instanţă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 405 alin. (1) C. proc. pen.

Este important de precizat că întreg materialul probator administrat după admiterea în principiu a cererii de revizuire a evidenţiat fapte şi împrejurări noi, într-adevăr necunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi care se impuneau a fi examinate şi nu numai enumerate de instanţa de apel, cât şi cea de fond.

Motivarea soluţiei pronunţate de instanţa de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreţionar în realizarea justiţiei, dând părţilor din proces posibilitatea să-şi formeze convingerea cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate, iar instanţelor de recurs elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.

A motiva înseamnă a demonstra, adică a pune în evidenţă datele concrete care, folosite ca premise, duc la formularea unei concluzii logice. Simpla afirmare a unei concluzii fără arătarea unei date concrete fără a arăta în ce mod a fost stabilită acea dată sau referirea explicită sau implicită la actele cauzei în general, nu înseamnă a motiva, ci a da numai aparenţa unei motivări.

În cauza de faţă, singura motivare a instanţei de apel pentru respingerea apelurilor revizuienţilor constă în următoarele două fraze: „Faptele şi împrejurările ce se pretind a nu fi fost cunoscute de instanţă nu sunt de natură să ducă la netemeinicia hotărârii ci doar la o reapreciere a cuantumului prejudiciului rezultat din comiterea infracţiunilor, chestiune care priveşte latura civilă a cauzei.

Prin urmare, actele depuse la dosar, expertizele efectuate în cauză, depoziţiile martorilor şi toate celelalte probe administrate în cauză nu au reuşit să demonstreze o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de instanţa supremă, respectiv că în cauză nu ar exista prejudiciu".

Evident, prin această expediere simplă a unui vast material probator, între care şi o probă ştiinţifică (suplimentul de expertiză contabilă care concluzionează, în sensul inexistenţei unui prejudiciu şi a existenţei unui profit), precum şi a unor probe importante cu înscrisuri (înţelegerea dintre P. şi E. din anul 1994, rapoartele de auditare ale cenzorului societăţii M.S., al cenzorului numit de P. E.Y., hotărârea A.G.A. prin care se stabileşte desfiinţarea societăţii mixte M., adresa P. care confirmă existenţa unui profit de peste 11 milioane dolari S.U.A. ş.a.m.d), instanţa de apel, pe lângă faptul că a lipsit total de motivare Decizia pronunţată a omis să-şi examineze critic probele noi administrate cum şi cererile esenţiale ale revizuienţilor care se refereau nu numai la inexistenţa unui prejudiciu (important pentru stabilirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice) ci şi la inexistenţa faptelor penale reţinute prin hotărârea de condamnare.

Examinarea critică şi motivată a probelor noi administrate era cu atât mai necesară cu cât prejudiciul în cauză a fost stabilit numai pe baza unei expertize contabile efectuate în cursul urmăririi penale, cu necunoaşterea actelor noi depuse în procedura revizuirii şi de către un expert contabil cu privire la imparţialitatea căruia existau serioase dubii chiar dacă aceasta s-a stabilit extrajudiciar (a se vedea raportul de expertiză contabilă).

În consecinţă, recursurile sunt întemeiate, în cauză fiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9 şi 10 C. proc. pen. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia şi instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate şi asupra unor cereri esenţiale pentru părţi de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului).

Cum nici hotărârea instanţei de fond nu a fost motivată în sensul prevăzut de art. 356 C. proc. pen., soluţia ce se impune este casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare, respectiv la Tribunalul Galaţi, instanţă devenită competentă ca urmare a strămutării cauzei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

După cum se observă, au fost încălcate unele dispoziţii legale care reglementează desfăşurarea procesului penal şi care atrag nulitatea actului numai atunci când s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

Deşi este vorba de producerea unor nulităţi relative în desfăşurarea procesului penal, este de observat că acestea au fost invocate în termen de recurenţii în cauză şi că vătămările produse fie prin nemotivarea hotărârilor, fie prin neexaminarea probelor sau a unor cereri esenţiale formulate, nu pot fi înlăturate decât prin desfiinţarea hotărârilor pronunţate. De altfel, prin încălcarea legii de procedură penală s-a adus atingere aflării adevărului şi justei soluţionări a cauzei, ceea ce presupune examinarea din oficiu a nulităţii relative ce afectează hotărârile pronunţate cu atât mai mult cu cât nemotivarea acestora împiedică exercitarea controlului judecătoresc.

Deoarece casarea vizează hotărârile pronunţate pe fondul judecării revizuirii, procedura urmând a fi reluată de la încheierea de admitere în principiu (prin care s-au suspendat efectele hotărârii de condamnare), se va dispune punerea de îndată în libertate a recurenţilor revizuienţi, dacă aceştia nu sunt arestaţi în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de condamnaţii revizuienţi B.C., P.R.N., C.M., M.C.D., D.M.E., T.V., M.M. şi de către părţile responsabile civilmente I.C., S.M., C.Z., P.V., D.S., D.G., B.A., C.I., Z.G. şi HG împotriva deciziei penale nr. 2 din 25 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi.

Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 1 din 8 ianuarie 2002 a Tribunalului Constanţa, secţia maritimă şi fluvială şi trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Constanţa, secţia maritimă şi fluvială.

Dispune punerea deîndată în libertate a revizu

← ICCJ. Decizia nr. 655/2004. Penal. Art.215 alin.2,4 c.pen. Recurs		ICCJ. Decizia nr. 659/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 654/2004. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs ICCJ. Decizia nr. 655/2004. Penal. Art.215 alin.2,4 c.pen. Recurs ICCJ. Decizia nr. 659/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs