ICCJ. Decizia nr. 659/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 659/2004
Dosar nr. 5613/2003
Şedinţa publică din 4 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 341/ S din 14 august 2003 a Tribunalului Braşov, inculpatul C.O.D. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 17 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 23 februarie 2003 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. şi art. 23 din Constituţia României s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului cu 30 zile, de la 22 august 2003 la 20 septembrie 2003, inclusiv.
S-a constatat că moştenitorii victimei S.C.M. şi S.L. nu au formulat pretenţii civile.
În baza art. 444 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către moştenitorii victimei a unor bunuri depuse la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Braşov.
În baza art. 189 şi art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 4.150.000 lei în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 700.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 22 februarie 2003, inculpatul C.O.D. şi victima S.C. au consumat împreună băuturi alcoolice în locuinţa primului şi la invitaţia acestuia.
Spre miezul nopţii, între părţi a izbucnit o neînţelegere în urma căreia inculpatul a lovit victima în mod repetat, pe parcursul întregii nopţi. Loviturile au vizat capul, toracele şi abdomenul şi au fost aplicate cu picioarele încălţate cu cizme cu bombeu ascuţit.
Dimineaţa, constatând că victima nu mai mişca şi dorind să verifice dacă i-a cauzat leziuni corporale, inculpatul a dezbrăcat-o de haine, tăindu-i cămaşa de corp cu ajutorul unei foarfece şi a încercat să o reanimeze, stropind-o pe faţă.
În jurul orei 9,00, la locuinţa inculpatului s-a prezentat martorul P.I., deranjat de zgomotele care nu încetaseră toată noaptea din apartamentul acestuia.
Inculpatul şi-a manifestat faţă de martor intenţia de a-l omorî pe S.C., pe care l-a lovit şi în prezenţa sa, sărindu-i şi cu picioarele pe bust de mai multe.
În concluziile raportului de constatare medico-legală de autopsie nr. 49 din 24 februarie 2003, întocmit de Serviciul judeţean de medicină legală Braşov, s-a reţinut că moartea victimei a fost violentă, urmare unui politraumatism cu fracturi costale multiple şi de stern, rupturi hepatice cu hemiperitoneu consecutiv. Leziunile s-au putut produce prin loviri cu şi de corpuri dure, precum şi prin comprimarea toracelui între două planuri dure.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la faţa locului, analiza dactiloscopică comparativă, planşe fotografice, proces-verbal de examinare a instrumentului vulnerant, acte medico-legale, declaraţiile martorilor P.I., N.M., L.N., P.Z., declaraţiile părţilor civile, declaraţiile inculpatului care a recunoscut săvârşirea infracţiunii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul.
Procurorul a criticat sentinţa instanţei de fond pentru greşita individualizare judiciară a pedepsei, solicitând majorarea acesteia, în timp ce inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, invocând circumstanţa atenuantă legală a provocării.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 322 din 12 noiembrie 2003, a respins apelurile ca nefondate, constatând că individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a apreciat că, sinceritatea de care a dat dovadă inculpatul în cursul procesului penal justifică aplicarea pedepsei către minimul special, cuantumul ei de 17 ani închisoare corespunzând scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
S-a apreciat totodată, că, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 73 lit. b) C. pen., întrucât în condiţiile în care părţile au consumat băuturi alcoolice împreună şi erau prieteni de 6 ani, injuria adusă de victimă nu a cauzat o atingere gravă a demnităţii inculpatului.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a declarat recurs împotriva acestei decizii şi, invocând motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi majorarea pedepsei aplicată inculpatului.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este întemeiat.
În procesul de individualizare a pedepsei, instanţele de judecată au avut în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar nu au dat suficientă eficienţă criteriilor privitoare la pericolul social sporit al infracţiunii şi la persoana inculpatului, astfel că, deşi a aplicat o pedeapsă legală, aceasta se dovedeşte netemeinică prin prisma dispoziţiilor textului de lege sus-arătat şi neîndestulătoare în raport de scopul preventiv-educativ al sancţiunii penale, astfel cum este el stabilit de art. 52 C. pen.
Inculpatul a exercitat violenţe timp îndelungat (7-8 ore) asupra unei persoane dezavantajată ca vârstă şi constituţie fizică în comparaţie cu acesta.
Nici starea de neputinţă, de lipsă de reacţie în care adusese victima la un moment dat, nici intervenţia martorului P.I. nu l-au determinat pe inculpat să-şi înceteze agresiunea.
Ferocitatea loviturilor aplicate victimei i-au cauzat acesteia rupturi masive ale organelor interne, dar şi a coastelor şi sternului, ceea ce demonstrează o violenţă şi o repetabilitate a loviturilor deosebite.
Inculpatul C.O.D. este cunoscut ca o persoană cu manifestări violente pe fondul consumului de alcool. Iniţial, el a tăgăduit săvârşirea infracţiunii şi acuzând o stare amnezică, a relatat numai momentul iniţial al conflictului; ulterior, inculpatul a revenit asupra acestor declaraţii şi a afirmat că a agresat victima în cursul întregii nopţi, cu intensitate, folosind cizmele cu care era încălţat şi vizând capul, toracele şi abdomenul acesteia.
Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată inculpatului nu este în măsuri să asigure scopul şi finalitatea acesteia, motiv pentru care urmează să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi să caseze hotărârile atacate numai cu privire la pedeapsa principală aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen., pe care o majorează de la 17 ani închisoare la 20 ani închisoare.
Timpul arestării preventive se deduce din pedeapsa aplicată de la 23 februarie 2003 la 4 februarie 2004.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate vor fi menţinute.
Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 322/ Ap din 12 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul C.O.D.
Casează Decizia şi sentinţa penală nr. 341 din 14 august 2003 a Tribunalului Braşov, numai cu privire la pedeapsa principală aplicată inculpatului.
Modifică pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen., în sensul că o majorează de la 17 ani închisoare la 20 ani închisoare.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 23 februarie 2003 la 4 februarie 2004.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 656/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 670/2004. Penal. Art.217, 208, 209 c.pen.... → |
|---|
