ICCJ. Decizia nr. 768/2004. Penal. Art.174, 175, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.768/2004
Dosar nr. 4928/2003
Şedinţa publică din 10 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 222 din 18 aprilie 2003 pronunţată de Tribunalul Galaţi, s-a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei.
A fost condamnat inculpatul C.N. pentru săvârşirea infracţiunii de omor în forma, prevăzută de art. 174, referitor la art. 176 lit. a) şi art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), raportat la art. 76 lit. a) C. pen., la 13 ani închisoare şi la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă perioada de arest preventiv începând cu 16 iunie 2002 la zi, respectiv 18 aprilie 2003.
În baza art. 14 C. proc. pen., referitor la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul A.A. Galaţi suma de 33.562.847 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, iar părţii civile M.N.S. suma de 55.704.784 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 189 şi art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la 7.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
În noaptea de 15 iunie 2002, atât victima S.N.G. cât şi inculpatul C.N. se aflau pe terasa barului SC A. SRL din comuna Ţepu, jud. Galaţi, la mese diferite.
Pe fondul consumului de alcool dar şi a unei diferend mai vechi între cei doi a avut loc un schimb de cuvinte injurioase, ceea ce l-a făcut pe inculpat să ceară unei rude a victimei să o ducă pe aceasta acasă, pentru că, a spus el, în mod expres, altfel îi va da foc.
Apoi a mers la autoturismul său parcat în apropiere, a scos benzină din rezervor, pe care a pus-o într-un bidon de plastic şi, revenind pe terasa barului, a turnat pe capul victimei şi pe corp benzina, iar apoi cu bricheta i-a dat foc.
Văzând că persoanele aflate în apropiere încearcă să stingă focul ce cuprinsese corpul victimei, s-a urcat în maşină şi a plecat.
Internată mai întâi la Spitalul Tecuci şi apoi la Spitalul jud. Galaţi, victima a decedat din cauza arsurilor de gradul III şi IV, care au cuprins 55% din suprafaţa corpului.
Inculpatul nu a recunoscut în mod direct săvârşirea faptei, susţinând că victima ar fi luat foc de la propria ţigară şi că anterior ar fi fost lovit de victimă, apărări care, deşi nu exclud vinovăţia, sunt contrazise probator.
Împotriva sentinţei penale nr. 222 din 18 aprilie 2003 a Tribunalului Galaţi, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul.
Prin Decizia penală nr. 589/ A din 15 octombrie 2003, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul parchetului, a desfiinţat în parte sentinţa în ceea ce priveşte latura penală şi, în rejudecare a înlăturat reţinerea prevederilor art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) şi l-a condamnat pe inculpatul C.N. la o pedeapsă de 20 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174, în referire la art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. a) C. pen. şi la pedeapsa complimentară, prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale.
Apelul inculpatului care viza individualizarea pedepsei a fost respins ca nefondat.
Nemulţumit de această hotărâre, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs pe care l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Prin apărător, a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., iar în subsidiar, redozarea pedepsei în sensul reducerii sale.
Recursul este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
Primul motiv reprezintă o eroare evidentă cu privire la situaţia de fapt şi încadrarea ei în drept.
Probele administrate relevă fără nici un dubiu că victima a decedat, astfel că nu se poate reţine fapta de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen.
De asemenea, nu se pot reţine prevederile art. 183 C. pen., cerere exprimată de inculpat la prima instanţă, pentru că inculpatul a acţionat cu intenţie directă de a suprima viaţa victimei. El a aruncat cu benzină pe capul şi corpul acesteia şi apoi i-a dat foc, moartea producându-se datorită arsurilor grave care au cuprins mai mult de jumătate din corpul victimei, astfel că nu se poate lua în discuţie un rezultat praeterintenţionat.
Cu privire la pedeapsă, Înalta Curte, reţine că instanţa de apel a făcut o judicioasă evaluare a criteriilor, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cuantumul stabilit fiind în concordanţă cu scopul coercitiv-educativ, astfel cum este cuprins în prevederile art. 51 C. pen., astfel că şi cel de-al doilea motiv de recurs va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N., împotriva deciziei penale nr. 589/ A din 15 octombrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 16 iunie 2002, la 10 februarie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 754/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 772/2004. Penal. Lg.143/2000. Recurs → |
|---|
