ICCJ. Decizia nr. 772/2004. Penal. Lg.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 772/2004
Dosar nr. 4325/2003
Şedinţa publică din 10 februarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 377 din 14 aprilie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost condamnaţi inculpaţii:
- I.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen.; la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară, fără drept, de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, în conformitate cu dispoziţiile art. 862 C. pen. Supravegherea inculpatului a fost încredinţată Serviciului de Supraveghere şi Reintegrare Socială Bucureşti, inculpatul având obligaţia să respecte următoarele măsuri:
a) să se prezinte la datele fixate de organul desemnat cu supravegherea acestuia;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;
e) să nu intre în legătură cu O.L., R.A. şi G.O.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), timpul arestului preventiv a fost dedus de la 26 noiembrie 2002, la zi, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
- O.L. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen.; la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen.; la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri, fără drept, pentru consum propriu prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), timpul arestului preventiv a fost dedus de la 26 noiembrie 2002, la zi, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatei.
- R.A. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen.; la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară fără drept de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen.; la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri fără drept pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen.; la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen.; la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen.; la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută de art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen.; la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 6 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), timpul arestului preventiv a fost dedus de la 26 noiembrie 2002, la zi, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatei.
- G.O. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen.; la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de consum ilicit de droguri, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen.; la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. c) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, în conformitate cu dispoziţiile art. 862 C. pen. Supravegherea inculpatului a fost încredinţată Serviciului de Supraveghere şi Reintegrare Socială de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpatul având obligaţia să respecte următoarele măsuri:
a) să se prezinte la datele stabilite de organul desemnat cu supravegherea acestuia;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;
e) să nu intre în legătură cu I.M.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), timpul arestului preventiv a fost dedus de la 26 noiembrie 2002, la zi, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
- T.A. la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de consum ilicit de droguri, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, potrivit dispoziţiilor art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), timpul arestului preventiv a fost dedus de la 26 noiembrie 2002, la zi, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei, dacă nu este arestată în altă cauză.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, coroborat cu art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea a 21998 doze conţinând substanţa activă Lysergic (LSD) precum şi a cantităţilor de 995 grame, 1295 grame, 25,3 grame, 120,1 grame şi 129,5 grame canabis, urmând să se procedeze conform dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 111, art. 112 lit. f) şi art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea pistolului cu gaze ridicat de la inculpatul G.O.
În temeiul art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate (paşaport pe numele M.M. eliberat de Republica Cehia şi carnet internaţional de student pe numele M.M.).
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 3.000.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
La data de 22 noiembrie 2002, autorităţile Republicii Federale Germania au încunoştinţat Inspectoratul General al Poliţiei Române, Direcţia de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog despre sosirea pe aeroportul Frankfurt/Main a unui colet cu LSD, destinatarul fiind M.U. din Bucureşti. S-a organizat livrarea supravegheată a coletului care a fost ridicat pe data de 26 noiembrie 2002 de martora M.U. însoţită de inculpatul I.M.
La percheziţia coletului, în dublura pereţilor genţii s-au găsit 220 folii conţinând Lysergic acid diethlamide (LSD).
Destinatarul coletului era inculpata R.A. care urma să asigure transportul drogurilor în Olanda. Pentru a-i parveni coletul, inculpata R.A. a apelat la inculpata O.L. care a fost de acord să asigure intermedierea, pentru suma de 500 dolari S.U.A., folosindu-se de martora M.U., în vârstă de 83 ani.
Transportul drogurilor a fost efectuat de inculpatul I.M., care a cunoscut conţinutul acestuia şi care, pentru a beneficia de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, a condus organele de cercetare penală la domiciliul inculpaţilor R.A., G.O. şi T.A. Cu ocazia percheziţiei efectuate, în locuinţă s-a găsit cantitatea de 2564,9 grame canabis, toţi cei trei inculpaţi fiind consumatori ai drogului ce aparţinea lui G.O. Cu acelaşi prilej, organele de cercetare penală au mai găsit un pistol cu gaze aparţinând inculpatului G.O. şi pentru care acesta nu deţinea autorizaţie, precum şi un paşaport şi un carnet internaţional de student pe numele M.M., false, având fotografia inculpatei R.A.
Documentele au fost falsificate în Cehia şi Thailanda cu contribuţia inculpatei, care a pus la dispoziţia unor persoane necunoscute fotografiile necesare şi au fost folosite la intrarea în ţară, când inculpata s-a prezentat autorităţilor române sub o identitate falsă.
Instanţa de fond a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în actul de trimitere în judecată în sarcina inculpaţilor I.M., O.L., R.A. şi G.O., în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 41 alin. (2), cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 din Legea nr. 143/2000, considerând că inculpaţii nu au săvârşit mai multe acte de trafic de droguri, iar în ce priveşte consumul de droguri ne găsim în prezenţa unei unităţi materiale infracţionale.
De asemenea, considerând că infracţiunea, cadru în care sunt descrise elementele de conţinut constitutiv ale infracţiunilor de trafic ilicit de droguri, prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000 şi introducerea în ţară de droguri fără drept, prevăzută de art. 3 din aceeaşi lege se regăseşte în alineatul 1 al celor două texte de lege, la încadrarea juridică dată faptelor comise de aceşti inculpaţi s-au reţinut şi dispoziţiile alineatelor 1 şi 2 ale art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000.
Instanţa de fond a apreciat că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că inculpatul G.O. a efectuat acte de traficare a drogurilor de mare risc, motiv pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor a fost stabilită pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, declaraţiile martorilor, procese-verbale de percheziţie domiciliară, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifice, raport de constatare balistică, raport de constatare grafică, planşe foto, corpuri delicte, declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor.
Împotriva sentinţei instanţei de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatele O.L. şi R.A.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat sentinţa apelată pentru greşita achitare a inculpatului G.O., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000; greşita reţinere a dispoziţiilor art. 75 lit. a) C. pen., cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000; greşita încadrarea juridică dată faptelor de trafic de droguri în sensul aplicării art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în loc de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000; greşita individualizare judiciară a pedepselor; greşita aplicare a pedepsei complementare, conform art. 65 C. pen., doar pe lângă pedepsele rezultante; greşita confiscare a unor cantităţi de droguri; omisiunea de a se pronunţa asupra sumelor de bani ridicate de la inculpata R.A. şi care nu fac obiectul dosarului.
Inculpata O.L. a criticat sentinţa instanţei de fond cu privire la individualizarea pedepsei aplicate, solicitând reducerea cuantumului acesteia.
Inculpata R.A. a cerut achitarea pentru infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2), art. 3 alin. (1) şi (2) şi art. 4 din Legea nr. 143/2000, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru primele două infracţiuni şi respectiv art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. b) C. proc. pen., pentru cea de-a treia infracţiune.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, prin schimbarea încadrării juridice în complicitate la tentativa acestei infracţiuni şi aplicarea dispoziţiilor art. 26, raportat la art. 20 şi art. 21 C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 503 din 4 septembrie 2003, a admis apelurile procurorului şi inculpatelor O.L. şi R.A., a desfiinţat parţial sentinţa penală nr. 377 din 14 aprilie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală şi, pe fond, a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului I.M., pedeapsa rezultantă de 6 ani aplicată inculpatei O.L., pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatei R.A., pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului G.O. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpaţii I.M., O.L. şi R.A. din art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (pentru inculpata R.A. cu referire la art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP)).
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul G.O. din art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpaţii O.L., R.A., G.O. şi T.A. din art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în art. 4 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 şi art. 76 C. pen., inculpatul I.M. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 şi art. 76 C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, în conformitate cu dispoziţiile art. 65 C. pen.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 şi art. 76 C. pen., inculpata O.L., a fost condamnată la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 şi art. 76 C. pen., aceeaşi inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., inculpata a fost condamnată la un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., inculpata va executa pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, în conformitate cu dispoziţiile art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 şi art. 76 C. pen., inculpata R.A. a fost condamnată la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 şi art. 76 C. pen., aceeaşi inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., inculpata a fost condamnată la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa de 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., inculpatul G.O. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 şi art. 76 C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, în conformitate cu dispoziţiile art. 65 C. pen.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., inculpata T.A. a fost condamnată la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata R.A. a sumei de 810 dolari S.U.A. depusă la B.N.R. şi restituirea către aceasta a sumelor de 610 euro, 300 coroane, 1000 yeni, 11 lei moldoveneşti, 100 peso şi 660 bat thail.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
S-a menţinut starea de arest a inculpatelor O.L. şi R.A. şi s-a dispus prelungirea acestuia cu 30 zile de la 8 septembrie 2003, la 7 octombrie 2003.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 600.000 lei pentru inculpaţii O.L., G.O. şi T.A. se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa de control judiciar a considerat că toate criticile formulate de procuror, cu excepţia celor referitoare la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor şi la măsura de siguranţă a confiscării, sunt întemeiate şi a procedat în consecinţă.
S-a reţinut că din probele administrate în cauză şi din declaraţiile inculpaţilor rezultă că în vara anului 2002 inculpata R.A., aflată în Olanda, i-a trimis inculpatei O.L. colete cu comprimate Ecstasy, pe care aceasta le-a vândut în România, dându-i o parte inculpatului G.O., pentru comercializare.
Instanţa de apel a apreciat ca nefondate criticile formulate de inculpatele O.L. şi R.A.; acesteia din urmă nu i s-au aplicat dispoziţiile art. 65 C. pen., fiind cetăţean străin.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii O.L., T.A., R.A. şi G.O.
Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat admiterea recursului declarat şi casarea hotărârilor atacate, criticând Decizia instanţei de apel pentru următoarele motive:
1) greşita aplicare art. 861 C. pen., în cazul inculpaţilor I.M. şi G.O.;
2) greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor I.M., G.O., O.L., T.A. şi R.A.;
3) greşita aplicare a dispoziţiilor articolului 17 din Legea nr. 143/2000;
4) omisiunea aplicării art. 117 C. pen., în cazul inculpatelor R.A. şi T.A.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 şi 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
1. Potrivit art. 861 alin. (3) C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.
Ori, inculpaţii I.M. şi G.O. au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani şi respectiv, de la 15 la 25 ani închisoare.
În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţele de fond şi apel au pronunţat hotărâri judecătoreşti cu încălcarea legii penale, dispunând suspendarea executării sub supraveghere, conform dispoziţiilor art. 861 C. pen., a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi.
Critica formulată referitor la greşita aplicare art. 861 C. pen., în cazul inculpaţilor I.M. şi G.O. fiind întemeiată, Înalta Curte urmează să înlăture aplicarea acestor prevederi şi să dispună ca pedepsele stabilite, de câte 3 ani închisoare să fie executate în regim de detenţie.
2. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs formulat de procuror, prin care s-a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen. şi majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor I.M., G.O., O.L., T.A. şi R.A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Pedepsele aplicate inculpaţilor I.M., G.O., T.A. şi R.A. reprezintă, în cazul fiecăruia dintre ei, rezultatul unei juste interpretări şi aplicări a prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa de judecată dând eficienţa cuvenită criteriilor generale de individualizare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, prin cuantumul şi modalitatea de executare, pedepsele dispuse în cazul acestor inculpaţi sunt suficiente şi în măsură să asigure realizarea scopului punitiv-educativ al acestora, precum şi reinserţia socială a condamnaţilor.
Cât priveşte modul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatei O.L., acesta va face obiectul examinării în cadrul motivelor de recurs formulate de sus-numită.
3. Motivul de recurs privind greşita aplicare a dispoziţiilor articolului 17 din Legea nr. 143/2000, se constată a fi întemeiat.
Potrivit art. 17 din Legea nr. 143/2000, drogurile care au făcut obiectul infracţiunilor, prevăzute de art. 2 şi art. 10, se confiscă.
În urma analizelor de laborator a drogurilor, au rămas următoarele cantităţi: 2.550,2 grame canabis şi 21.973 doze LSD.
În consecinţă, dispoziţia instanţei de judecată de a se confisca, în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, a 21.998 doze LSD şi a cantităţilor de 995 gr., 1295 gr., 25,3 gr., 120,1 gr., 129,5 gr. canabis se dovedeşte a fi greşită, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmând a admite motivul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen. şi să dispună modificarea acesteia, constatând că obiectul confiscării îl constituie cantitatea de 2.550,2 gr. canabis şi 21.973 doze LSD.
4. Şi motivul de recurs privind omisiunea aplicării art. 117 C. pen., în cazul inculpatelor R.A. şi T.A. se dovedeşte a fi întemeiat.
Potrivit art. 117 C. pen., cetăţeanului străin care a comis o infracţiune i se poate interzice rămânerea pe teritoriul ţării.
Având în vedere că inculpatele R.A. şi T.A. au cetăţenie moldoveană, fiind condamnate pentru săvârşirea unor infracţiuni grave, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile, privind expulzarea prevăzute de art. 117 C. pen. şi urmează să facă aplicarea acestora, dispunând expulzarea celor două inculpate.
Cu privire la recursul declarat de inculpata O.L.
Inculpata O.L. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate pentru infracţiunea de deţinere de droguri, fără drept, pentru consum propriu.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este întemeiat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei, pentru toate faptele reţinute în sarcina acesteia.
Inculpata O.L. a avut o contribuţie efectivă la introducerea drogurilor de mare risc, LSD, în ţară, organizând preluarea coletului de la poştă prin mijlocirea inculpatului I.M. şi a martorei M.U., totul la rugămintea inculpatei R.A. şi în scopul obţinerii unor foloase materiale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, împreună cu I.M. şi R.A., inculpata O.L. a procurat şi vândut droguri de mare risc şi a consumat droguri (de altfel, chiar cu ocazia introducerii sale în arestul I.G.P., în portmoneul inculpatei s-a găsit un comprimat de MDMA Ecstasy), faptele care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic, introducere în ţară şi consum ilicit de droguri, prevăzute de art. 2 alin. (2), art. 3 alin. (2) şi art. 4 din Legea nr. 143/2000.
În cauză nefiind motive de achitare a inculpatei, critica formulată în recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 3859 pct. 18, nu poate fi primită.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată însă că motivul de casare, privind modul de individualizare a pedepselor aplicate inculpatei este întemeiat.
Instanţa de apel a aplicat, pentru infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a), 74 şi art. 76 C. pen. şi prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 şi art. 76 C. pen., pedepse de câte 6 ani închisoare, care se dovedesc a fi greşit individualizate în raport de criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Dând eficienţa cuvenită circumstanţelor atenuante reţinute în sarcina inculpatei, privind conduita bună avută anterior săvârşirii infracţiunilor, contribuţia avută la stabilirea situaţiei de fapt, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să reducă pedepsele aplicate inculpatei O.L., pentru infracţiunile mai sus arătate de la câte 6 ani închisoare la câte 4 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani, ca pedeapsă complementară pe lângă fiecare pedeapsă aplicată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că, prin cuantumul stabilit, pedepsele aplicate sunt în măsură să asigure resocializarea inculpatei şi reeducarea acesteia în spiritul respectării valorilor sociale încălcate, precum şi prevenirea săvârşirii în viitor de fapte penale.
Cu privire la recursul declarat de inculpata T.A.
Inculpata T.A. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi menţinerea sentinţei penale pronunţată de instanţa de fond, referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), 75 lit. a) şi art. 76 C. pen.
Temeiul juridic invocat al recursului este cel prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin Decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că inculpata T.A. nu a atacat cu apel sentinţa penală nr. 377 din 14 aprilie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, prin care a fost condamnată la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a), 74 lit. a) şi art. 76 C. pen. Executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, potrivit dispoziţiilor art. 81 şi art. 82 C. pen.
În apel, prin Decizia penală nr. 503 din 4 septembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus condamnarea inculpatei, în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute, prin urmare şi dispoziţia privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de 3 ani şi 6 luni închisoare, conform art. 81 şi art. 82 C. pen.
Prin urmare, situaţia juridică a inculpatei nu a fost modificată în apel în nici un mod, ceea ce conduce la inadmisibilitatea recursului declarat fără folosirea anterioară a căii de atac a apelului.
Cu privire la recursurile declarate de inculpaţii R.A. şi G.O.
Inculpata R.A. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât fapta de a introduce ilegal droguri de mare risc în România a fost întreruptă de activitatea organelor de poliţie, care au dat operaţiunii un caracter licit.
Totodată, s-a solicitat achitarea pentru infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) şi art. 4 din Legea nr. 143/2000, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) şi respectiv art. 10 lit. d) C. proc. pen.
S-a mai solicitat înlăturarea măsurii de siguranţă a confiscării sumei de 810 dolari S.U.A., întrucât nu s-a făcut dovada că banii provin din săvârşirea unei infracţiuni.
Inculpatul G.O. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.
Temeiul juridic al recursurilor inculpaţilor îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 171 C. proc. pen.
Examinând recursurile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate.
Probatoriul administrat în cauză a fost corect şi temeinic analizat de instanţa de apel, care a reţinut în sarcina inculpaţilor R.A. şi G.O. infracţiunile săvârşite de fiecare dintre aceştia, dându-le încadrarea juridică corespunzătoare.
Inculpata R.A. a avut iniţiativa atragerii în reţeaua de traficanţi şi a celorlalţi făptuitori, a introducerii de droguri de mare risc în România, pe care le-a şi deţinut, ea însăşi fiind o consumatoare de droguri de risc.
Inculpatul G.O. a deţinut şi a traficat droguri de mare risc şi s-a dovedit a fi consumator de canabis.
De altfel, inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor, relatând modul şi împrejurările în care le-au comis.
Pătrunderea în România a drogurilor LSD ascunse în pereţii dubli ai unui colet s-a făcut în mod ilicit, acţiunea de livrare supravegheată efectuată de organele de poliţie, neconferind legitimitate introducerii ilegale a narcoticelor în ţară.
Inculpata R.A. a dobândit din vânzarea drogurilor trimise în România sume de bani în dolari, această activitate devenind un mijloc de subzistenţă, în condiţiile în care inculpata nu avea nici o ocupaţie. În aceste condiţii, confiscarea sumei de 810 dolari S.U.A. ca măsură de siguranţă, prevăzută de art. 118 lit. d) C. pen., este legală şi temeinică.
În ce priveşte cererea inculpatului G.O. de a se menţine sentinţa instanţei de fond, această solicitare apare ca nefondată atât prin prisma argumentelor prezentate mai sus, cât şi prin cele dezvoltate în secţiunea cu privire la examinarea recursului declarat de procuror şi în care au arătat că aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., contravine legii care nu permite suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în cazul infracţiunilor intenţionate, pentru care sunt prevăzute pedepse cu închisoare mai mare de 15 ani, situaţie în care se află recurentul, condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 şi art. 3 alin. (2) din Legea 143/2000, fapte sancţionate cu închisoarea de la 10 la 20 ani şi respectiv de la 15 la 25 ani închisoare.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu sunt alte motive de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă recursurile inculpaţilor R.A. şi G.O. ca nefondate.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d), art. 38515 pct. 1 lit. a) şi b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpata O.L., împotriva deciziei penale nr. 503 din 4 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală şi să caseze Decizia atacată cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate pentru inculpaţii I.M. şi G.O., cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatei O.L., pentru infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 şi art. 3 alin. (2) din Legea 143/2000, ambele cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 şi art. 76 C. pen., cu privire la măsura confiscării şi omisiunea aplicării art. 117 C. pen.
Dispoziţiile art. 861 C. pen., vor fi înlăturate cu privire la inculpaţii I.M. şi G.O., faţă de care se va dispune să execute pedepsele aplicate de câte 3 ani închisoare în regim de detenţie.
În cauză se va face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru ambii inculpaţi.
Cu privire la inculpata O.L., se va dispune înlăturarea dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen. şi reducerea pedepselor aplicate acesteia pentru infracţiunile, prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 şi art. 76 C. pen. şi art. 3 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 şi art. 76 C. pen., de la câte 6 ani închisoare la câte 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate se vor contopi cu pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
Se va modifica dispoziţia cu privire la confiscarea dispusă în baza art. 17 din Legea 143/2000, constatându-se că obiectul confiscării îl constituie cantitatea de 2.550,2 gr canabis şi 21.973 doze LSD.
În baza art. 117 C. pen., se va dispune expulzarea inculpatelor R.A. şi T.A.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpata T.A. şi ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii R.A. şi G.O., împotriva aceleiaşi decizii penale.
Timpul arestului preventiv se va deduce din pedepsele aplicate de la 26 noiembrie 2002, la 10 februarie 2004, pentru inculpatele O.L. şi R.A., şi de la 26 noiembrie 2002, la 14 aprilie 2003, pentru inculpaţii I.M. şi G.O.
Recurenţii inculpaţi R.A., G.O. şi T.A. vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru apărarea recurentei inculpate O.L. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 38515 pct. 1 lit. a) şi b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) şi (3) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
I. Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpata O.L., împotriva deciziei penale nr. 503 din 4 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală atacată cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate pentru inculpaţii I.M. şi G.O., cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatei O.L., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 şi art. 76 C. pen., cu privire la măsura confiscării şi omisiunea aplicării art. 117 C. pen.
1. Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., pentru inculpaţii I.M. şi G.O. şi dispune ca pedepsele aplicate de câte 3 ani închisoare, să fie executate în regim de detenţie.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru ambii inculpaţi.
2. Cu privire la inculpata O.L.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 768/2004. Penal. Art.174, 175, 176 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 817/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
