Delapidare. Funcţionar
| Comentarii |
|
Are calitatea de funcţionar, în accepţia art. 147 alin. 2 C. pen., persoana care are atribuţia de încasare a sumelor de bani ce reprezintă contravaloarea mărfurilor pe care le-a vândut ca agent de vânzări. în consecinţă, fapta de a-şi însuşi sumele încasate, recurgând şi la falsificarea documentelor contabile, reprezintă infracţiunea de delapidare, prevăzută la art. 215" C. pen., iar nu infracţiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută la art. 214 din acelaşi cod.
(Secţia penală, decizia nr. 101 din 7 ianuarie 2005)
- Extras -
Prin sentinţa penală nr. 701 din 13 iunie 2003, Judecătoria Suceava a condamnat pe inculpatul R.C. la un an închisoare, respectiv 6 luni închisoare pentru infracţiunile de gestiune frauduloasă şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 214 alin. (1) şi art. 290, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2)C. pen.
Totodată, a constatat că pedeapsa de un an închisoare este graţiată în întregime şi condiţionat conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, iarîn temeiul art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei de 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 6 luni.
S-a reţinut că, în perioada iulie - august 2003, inculpatul, agent de vânzări la SC L.I. SRL Botoşani, prin falsificarea documentelor contabile şi-a însuşit din gestiune suma de 4.229.744 lei.
Tribunalul Suceava, prin decizia penală nr. 693 din 15 septembrie 2003, a admis apelul declarat de partea civilă şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond, sub aspectul soluţionării laturii civile.
Rejudecând, Judecătoria Suceava, prin sentinţa penală nr. 1166 din 24 noiembrie 2003, în baza art. 14 şi art. 346 C. pr. pen., a obligat pe inculpat să plătească părţii civile SC L.I. SRL Botoşani suma de 5.082.088 lei despăgubiri.
Această hotărâre a rămas definitivă prin nerecurare.
împotriva acestor hotărâri, procurorul general, în baza art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 7C. pr. pen., a declarat recurs în anulare, socotind că faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică în infracţiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 alin. (1), în loc de delapidare, prevăzută de art. 2151alin. (1) C. pen.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 2151 C. pen., în concepţia legiuitorului, subiect activ al infracţiunii de delapidare poate fi orice funcţionar, nu numai funcţionarul public.
Cum inculpatul a avut atribuţia de încasare a sumelor de bani ce reprezentau contravaloarea mărfurilor şi pe care le-a vândut, în perioada iulie -august 2003, ca agent de vânzări, el a lucrat în calitate de funcţionar, în sensul textelor mai sus-enunţate.
Apoi, inculpatul, însuşindu-şi banii încasaţi, în loc de a-i depune, cum era legal, la casieria unităţii, recurgând şi la falsificarea documentelor contabile, urmează a se vedea că încadrarea juridică pentru prima infracţiune, potrivit prevederilor art. 214 C. pen., nu este cea legală, ci urmează a fi pusă în discuţie infracţiunea de delapidare, astfel cum e prevăzută de art. 2151 C. pen., în forma sa continuată, adică şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., alături de infracţiunea prevăzută de art. 290 şi aceasta cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
Deci, în raport de toate aceste elemente de fapt şi de prevederile art. 2151 şi art. 147 alin. (1) şi (2) C. pen., dar şi de infracţiunea prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cauza a fost rejudecată de către instanţa de fond, căruia i s-a trimis dosarul, după admiterea recursului în anulare şi casarea tuturor hotărârilor atacate.
| ← Furt calificat. Persistenţă infracţională. Individualizarea... | Abuz în serviciu contra intereselor publice. Sustragere sau... → |
|---|
