Infracţiuni concurente. Menţinerea măsurii arestării preventive
| Comentarii |
|
Nu se impune revocarea măsurii arestării preventive în cazul săvârşirii unui număr mare de infracţiuni, acţiunea lor concordantă şi organizarea activităţilor delictuoase soldate cu prejudicierea D. G. V. cu peste un miliard de lei denotând un potenţial criminogen ridicat şi un pericol social major.
(Secţiapenală, decizia nr. 6776 din 14 decembrie 2004)
- Extras -
Prin încheierea din 20 octombrie 2004, Curtea de Apel Ploieşti, în baza dispoziţiilor art. 3001 alin. (1) C. pr. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor S.V.N.,
I.C.jSJ.C.
în baza dispoziţiilor art. 3001 alin. (3) C. pr. pen., s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor.
S-a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 151/P/2003 din 18 octombrie 2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
- S.V.N., pentru săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., art. 25, raportat la art. 260 C. pen., art. 261 C. pen., art. 263 C. pen., art. 264 C. pen., art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31, raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 20 C. pen., combinat cu art. 31, raportat la art. 289 C. pen., art. 20, raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 26, raportat la art. 288 alin. (1)C. pen., art. 26, raportat la art. 35 alin. (1) şi
(2) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 20, raportat la art. 290 C. pen., art. 23 pct. 1 lit. b) şi pct. 2 din Legea nr. 21/1999, toate cu aplicarea art. 33 lit, a) C. pen.
- I.C., pentru săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 31, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1) şi (2) C.
pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31, raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26, combinat cu art. 31 C. pen., raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 pct. 1 lit. b) şi pct. 2 din Legea nr. 21/1999, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31, raportat la art. 290 C. pen., art. 31, raportat la art. 288 alin. (1)C. pen., cu aplicareaart. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
- S.I.C., pentru săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 323 C. pen., art. 21 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicareaart. 41 alin. (2)C. pen., art. 290 C. pen., art. 25, combinat cu art. 31 C. pen., raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26, combinat cu art. 31, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31, raportat la art. 290 C. pen., art. 31, raportat la art. 288 alin. (1)C. pen., cu aplicareaart. 41 alin. (2)C. pen., art. 25, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 23 pct. 1 lit. b) şi pct. 2 din Legea nr. 21/1999, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin rechizitor se reţine că inculpaţii, asociaţi cu alte persoane, au ascuns sau disimulat provenienţa ilicită a unor autoturisme aparţinând unor cetăţeni străini de la care au fost furate sau pe care le-au declarat furate. Ulterior, aceste autoturisme au fost înmatriculate în ţară fără a se plăti taxele vamale, activităţi realizate prin încheierea unor acte de vânzare-cumpărare falsificate, chitanţe vamale false, radieri şi înmatriculări succesive, operaţiuni care au creat aparenţa provenienţei licite a bunurilor.
în plus, inculpatul S.V.N., în calitatea sa de ofiţer specialist 1 în cadrul I.P.J. Prahova, a determinat
unele persoane din S.E.I.P. Prahova să elibereze dovezi şi numere de circulaţie provizorie şi chiar a procurat autorizaţii de circulaţie provizorie în alb pentru a fi folosite de posesorii autoturismelor.
Actul de sesizare a instanţei mai reţine că tot acest inculpat ar fi încercat să determine mărturii mincinoase, sens în care a luat legătura cu unii din martori şi cu inculpatul P.I.D.
La data de 28 iulie 2004, Curtea de Apel Ploieşti a dispus arestarea preventivă a inculpatului S.V.N., în temeiul dispoziţiilor art. 148 lit. d) şi h) C. pr. pen., întrucât în cauză sunt date suficiente că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea martorilor, inculpatul a săvârşit infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La data de 6 august 2004, Curtea de Apel Ploieşti a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor I.C. şi S.I.C., în temeiul dispoziţiilor art. 148 lit. d), i) şi h) C. pr. pen., întrucât inculpaţii au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea mai multor martori şi încercarea de a altera mijloacele materiale de probă, inculpaţii au săvârşit infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, lăsarea lor în libertate prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, iar în cauză există indicii care justifică temerea că inculpaţii vor exercita presiuni asupra proprietarilor autoturismelor şi asupra martorilor şi că vor încerca o înţelegere frauduloasă cu aceştia.
Măsura arestării preventive a inculpaţilor a fost menţinută, prin încheieri succesive, de către instanţa de judecată:
La data de 18 octombrie 2004, Curtea de Apel Ploieşti a fost investită, ca instanţă de fond, cu judecarea cauzei, menţinând succesiv măsura arestării preventive, ultima încheiere din 24 noiembrie 2004, când a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpaţii S.V.N., S.I.C. şi I.C., iarîn baza art. 3002 C. pr. pen.,
raportat la art. 160b C. pr. pen., a menţinut starea de arest a acestora.
împotriva acestei încheieri inculpaţii au declarat recurs pe care, în termen legal, l-au înaintat înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Cei trei inculpaţi au solicitat admiterea recursurilor declarate, casarea încheierii atacate şi, pe fond, punerea în libertate întrucât nu mai există probe de vinovăţie împotriva lor.
Inculpatul I.C. a solicitat şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Recursurile declarate sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse ca atare.
Instanţa de fond a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a celor trei inculpaţi în conformitate cu prevederile art. 3001 alin. (3) C. pr. pen., constatând că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive se menţin şi impun în continuare privarea lor de libertate.
Săvârşirea unui număr mare de infracţiuni, acţiunea lor concordantă şi organizarea activităţilor delictuoase soldate cu prejudicierea Ministerului Finanţelor Publice - D.G.V., cu peste 1 miliard de lei, denotă un potenţial criminogen ridicat şi un pericol social major.
în plus, calitatea pe care a avut-o inculpatul S.V.N., de ofiţer în cadrul I.P.J. Prahova, şi de care s-a folosit efectiv pentru realizarea scopului infracţional, precum şi încercările acestuia, dar şi a celorlalţi doi inculpaţi de a zădărnici aflarea adevărului, justifică temerea că prin punerea lor în libertate ar putea fi continuate asemenea acţiuni ce reprezintă evident un pericol social concret pentru ordinea publică.
în concluzie, existenţa cazurilor de arestare prevăzute de art. 148 lit. d), h) şi i) (ultimul caz valabil pentru inculpaţii I.C. şi S.I.C.) este pe deplin probată, aşa încât revocarea acestei măsuri preventive nu s-a impus.
| ← Tentativă la infracţiunea de omor. Pericol social. Minor | Furt calificat. Persistenţă infracţională. Individualizarea... → |
|---|
