ICCJ. Decizia nr. 2/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 19 din 22 iunie 1989, Tribunalul Mehedinți a condamnat pe inculpatul A.V.P. la 20 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 223 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de fals, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.
în baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 20 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile I.C.S.M. - Orșova, suma de 1.647.055 lei cu titlu de despăgubiri, la aceasta adăugându-se dobânzile legale calculate de la datele însușirii sumelor, în funcție de evoluția pagubei la datele inventarelor din 29 mai 1985, 23 iunie 1986, 1 septembrie 1987 și 12 iulie 1988.
Au mai fost obligate în solidar, următoarele părți responsabile civilmente: T.J., U.D., T.I., D.M., S.N., D.L., D.D.E., A.A. și în solidar cu inculpatul, în limita garanțiilor constituite, garanții B.T., B.A., A.T., S.P., R.N., D.N. și M.C.
Au fost exonerate de răspundere civilă părțile responsabile civilmente U.D., M.S., D.L., P.A., C.M., F.R., D.C., K.I., S.N. și D.N.
S-au menținut sechestrele asiguratorii instituite asupra bunurilor inculpatului și părților responsabile civilmente.
S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate de inculpat.
Pentru a pronunța hotărârea, s-a reținut că inculpatul, începând cu data de 1 mai 1980, a fost încadrat ca gestionar la depozitul de mobilă Valea Cernei aparținător de I.C.S.M Orșova.
La 4 iulie 1987, în timpul inventarierii de predare-primire a gestiunii, inculpatul a părăsit fraudulos țara prin punctul de trecere a frontierei Porțile de Fier I, el fiind posesor al unui permis de unic trafic care-i conferea dreptul să se deplaseze în scop turistic în R.S.F. Iugoslavia.
La 12 iulie 1988, s-a emis o nouă decizie de inventariere a gestiunii cu participarea soției inculpatului, A.A.
Procesul verbal de inventariere a înscris lipsă în gestiune 1.647.055,85 lei, creată de inculpat prin nedepunerea la casieria unității a sumelor încasate din vânzarea mobilei și a ambalajelor.
Pe parcursul anilor, profitând de modul defectuos de organizare și efectuare a controlului ierarhic operativ curent, inculpatul acoperea lipsa în gestiune prin aprovizionarea cu mobilă și ambalaje pe care însă nu le evidenția în actele contabile, ci numai faptic, astfel: la inventarul din 29 mai 1985 a acoperit o lipsă de 157.713,75 lei, la 21 iunie 1986, o lipsă de 406.286,06 lei plus cea de la inventarul anterior, iar în intervalul până la 1 septembrie 1987, 203.533,94 lei.
Activitatea infracțională de însușire a sumelor provenite din vânzări a cuprins și reținerea unei evidențe gestionare distincte, precum și completarea de bonuri de vânzare manual, în două exemplare ale acestora, el înscriind cu pixul contravalori mai mici, scop pentru care folosea carnete-boniere procurate de la alte unități.
împotriva sentinței, au declarat recursuri partea civilă, inculpatul și părțile responsabile civilmente.
Prin decizia nr. 1844 din 18 noiembrie 1989 a Tribunalului Suprem, pronunțată în dosarul nr. 1523/1989, s-au admis recursurile, s-a casat sentința și cauza a fost trimisă pentru rejudecare la prima instanță, hotărârea fiind motivată, în esență, prin necesitatea efectuării unei noi expertize contabile pentru a stabili cuantumul exact al prejudiciului, modalitățile prin care acesta a fost produs, persoanele care prin neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu au favorizat producerea prejudiciului, întinderea răspunderii fiecăruia.
Prin sentința penală nr. 49 din 18 noiembrie 1991, Tribunalul Mehedinți a condamnat pe inculpat la 20 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 223 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.
în baza art. 1 din Decretul-Lege nr. 23/1991 s-a constatat că pedeapsa de 5 ani închisoare este grațiată în întregime și condiționat.
în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 10 alin. (1) lit. g) din același cod, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, conform art. 2 din Decretul-Lege nr. 3/1990.
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.647.055 lei.
împotriva sentinței penale nr. 49 din 18 noiembrie 1991 a Tribunalului Mehedinți, printre alții a declarat apel, inculpatul.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 27 din 8 februarie 1994 a admis apelul declarat de inculpat, a desființat sentința și l-a condamnat la 16 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 223 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii.
împotriva deciziei pronunțată în apel, au declarat recursuri părțile responsabile civilmente.
Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 207 din 31 ianuarie 1996, a admis recursurile și, printre altele a constatat că inculpatul a achitat integral prejudiciul adus părții civile.
La data de 19 februarie 1996, s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii, nr. 56/1991/1996.
Inculpatul a fost dat în urmărire generală cu ordinul nr. 91190 din 15 august 1996 și cu raportul nr. 99619 din 5 mai 1999, s-a solicitat darea lui în urmărire internațională.
Periodic, organele abilitate au comunicat instanței de executare, respectiv Tribunalului Mehedinți, că A.V.P., a fost dat în urmărire generală și internațională, întrucât se sustrage executării pedepsei.
Inculpatul a fost încarcerat la 26 iulie 2004.
La 10 august 2004, inculpatul a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 49 din 18 noiembrie 1991 a Tribunalului Mehedinți (dosarul Curții de Apel Craiova, nr. 1687/2004).
Prin încheierea din 6 septembrie 2004, Curtea de Apel Craiova a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei la înalta Curte de Casație și Justiție, motivul reținut fiind acela că apelul inculpatului se consideră recurs, întrucât aceeași instanță, prin decizia penală nr. 27 din 8 februarie 1994 pronunțată în dosarul nr. 496/1993 a admis apelul declarat, printre alții, și de inculpat împotriva sentinței penale nr. 49 din 18 noiembrie 1991 a Tribunalului Mehedinți.
Motivul de recurs invocat de inculpat este cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 5 C. proc. pen., respectiv judecata a avut loc fără participarea inculpatului, aceasta fiind obligatorie, potrivit legii.
Recursul este tardiv.
Potrivit art. 3853C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile.
Alin. (2) al acestui text de lege, prevede că dispozițiile art. 363 - art. 365 privind data de la care curge termenul, repunerea în termen și declararea peste termen a căii de atac se aplică în mod corespunzător.
Alin. (2) al art. 363 prevede că pentru partea care a lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, precum și pentru inculpatul deținut .. care a lipsit de la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Alin. (1) al art. 364, text marginal repunerea în termen, prevede că recursul (apelul) declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen .. dacă cererea a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei.
Art. 365 alin. (1) prevede că partea care a lipsit atât la judecată, cât și la pronunțare, poate declara recurs (apel) și peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data .. începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile.
Raportând cauzei aceste dispoziții procedurale, se reține că inculpatul a achitat despăgubirile civile încă anterior datei de 31 ianuarie 1996 (așa cum s-a constatat prin decizia penală nr. 207 a Curții Supreme de Justiție).
De asemenea, așa cum s-a detaliat, inculpatul a fost încarcerat pentru începerea executării pedepsei de 16 ani închisoare, la 26 iulie 2004.
Or, declarând recurs la 10 august 2004, acesta este tardiv, ultima zi a termenului de 10 zile împlinindu-se la 6 august 2004.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat fiind tardiv, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va fi respins.
în baza dispozițiilor art. 192 din același cod, inculpatul recurent a fost obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5402/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 101/2005. Penal → |
|---|
