ICCJ. Decizia nr. 2222/2005. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința penală nr. 515 din 17 noiembrie 2003, condamnă pe inculpații:
1. G.G.C.;
2. T.V.G.;
3. G.D.I.;
4. B.M.G. și
5. P.A.C., la câte 20 de ani de închisoare și câte 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 71 din același cod.
Inculpații sunt menținuți în stare de arest, iar din durata pedepselor se deduce detenția preventivă, de la 14 ianuarie 2003, pentru primii patru făptuitori și de la 15 ianuarie 2003, pentru cel de-al cincilea.
Cuțitul, corp delict, aparținând inculpatului G.G.C. și pierdut, de acesta, la locul faptei, este confiscat, conform art. 118 lit. b) C. pen.
Inculpații sunt obligați, în solidar, să plătească părții civile D.S., 250 milioane lei daune materiale și morale și câte o prestație lunară, pentru minorii D.Z.M. (un milion de lei), D.A. (un milion de lei), D.C.D. (800.000 lei) și D.R.S. (700.000 lei), de la 6 ianuarie 2003 până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Inculpații sunt obligați și la câte 8 milioane lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că, în ziua de 6 ianuarie 2003, împreună, inculpații l-au executat, în stil mafiot, pe numitul A., lovindu-l, concomitent, cu cuțitele și cu săbiile.
Inculpații declară apel, cerând, în principal, achitarea de orice penalitate, iar în subsidiar, restituirea cauzei procurorului sau reducerea pedepselor aplicate.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 271/ A din 7 decembrie 2004, admite apelurile și desființează în parte sentința atacată, în sensul că reduce pedepsele privative de libertate, aplicate inculpaților, de la câte 20 de ani, la câte 18 ani de închisoare.
Celelalte dispoziții ale sentinței sunt menținute.
Prin recursurile de față, inculpații critică decizia, reiterând cererile din apel.
Recursurile sunt nefondate.
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător, cum legal și temeinic a decis și instanța de apel, care a dozat just pedepsele aplicate inculpaților.
Nu sunt temeiuri pentru restituirea cauzei, în vederea completării urmăririi. Aceasta este completă.
Astfel, probele administrate arată, fără dubiu, că inculpații au avut neînțelegeri cu victima, pe care, în ziua de 6 ianuarie 2003, au căutat-o.
Victima se afla într-un bar dezafectat, unde inculpații au intrat cu fețele acoperite cu fesuri, pentru a nu putea fi identificați și înarmați cu săbii și cuțite, pregătite din timp, în scop ucigaș.
în local, se aflau și alte persoane.
Inculpatul P.A.C. a strigat: "nu mișcă nimeni!"
Dându-și seama de pericol, victima s-a refugiat în spatele tejghelei barului, unde a fost urmărită de inculpați care, concomitent, au lovit-o cu săbiile și cuțitele, peste tot corpul, în special la gât și cap.
Agresiunea a durat aproximativ un minut, după care inculpații au părăsit locul faptei, îndepărtându-se, cu un autoturism, care staționa în imediata apropiere a localului. Era autoturismul adus de inculpați, în acest scop.
Martorii, prezenți în local, au dus victima la spital, unde s-a constatat că decedase, moartea violentă datorându-se hemoragiei masive produsă prin plăgile tăiate, profunde.
Inculpatul G.G.C. a uitat cuțitul la locul faptei, iar pe cuțit s-au găsit amprentele făptuitorului.
La confruntare, inculpații au recunoscut că, împreună, după o înțelegere prealabilă, au agresat victima. Fiecare, însă, a încercat să susțină că partea sa de participare, la agresiune, este mai redusă decât a celorlalți.
Aceste încercări de diminuare a răspunderii, arată că, de fapt, activitățile inculpaților, concomitente și efectuate după o înțelegere prealabilă, s-au completat reciproc.
înregistrate și pe bandă magnetică, declarațiile inculpaților, autentice mărturisiri, apar și mai coerente, perfect articulate.
Martorii prezenți la locul agresiunii au fost uluiți de cruzimea cu care inculpații au ucis victima, în ciuda rugăminților acesteia de a-i cruța viața.
Raportul medico-legal de necropsie constată că loviturile s-au aplicat, în cea mai mare parte, în zona capului și gâtului victimei, unde s-au depistat 12 (douăsprezece) plăgi înjunghiate.
Victima era în vârstă de 30 de ani și avea 4 copii minori, rămași fără nici un ajutor.
Martora B.I., concubina inculpatului T.V.G., declară că acesta din urmă i-a cerut să spele de sânge un fes, după care făptuitorul a verificat să vadă dacă sângele a dispărut.
Martorul R.A. , prezent la locul agresiunii, l-a identificat pe inculpatul P.A.C.
La rândul lor, martorii V.M.T. și Șt.C.T. confirmă că, în noaptea de 6 ianuarie 2003, inculpatul T.V.G., fratele lor, a lipsit de acasă.
Martorii B.E., G.I. și B.D. confirmă, la rândul lor, că în aceeași noapte, de 6 ianuarie 2003, fii lor B.M.G., G.D.I. și P.A.C. nu au fost acasă.
în fine, martorii I.M., P.A.V. și M.L. declară constant, că autorii agresiunii sunt inculpații.
Inculpatul G.G.C. recunoaște că a pierdut la locul faptei, cuțitul găsit de poliție și folosit la agresarea victimei, împreună cu ceilalți inculpați.
Inculpatul G.G.C. confirmă că și ceilalți autori ai agresiunii erau înarmați, cu cuțite și cu săbii.
La rândul său, inculpatul T.V.G. confirmă că toți inculpații, participanți la agresiune, erau înarmați cu săbii și cuțite.
La un moment dat, pentru a scăpa de răspundere, inculpații G.D.I., P.A.C. și B.M.G. au pretins că nu au participat la agresarea victimei și că, în noaptea de 6 ianuarie, au fost în București, la film, sens în care au prezentat și biletele de intrare în sala de cinema. Biletele de intrare la cinema erau, însă, din zilele de 8 și 9 ianuarie 2003. Minciuna era evidentă.
Prinși că au mințit, inculpații G.D.I., P.A.C. și B.M.G. au recunoscut că, în adevăr, au participat, împreună cu ceilalți doi făptuitori, la uciderea victimei.
Nu sunt temeiuri pentru reducerea pedepselor.
Faptele inculpaților sunt grave.
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate, în considerare.
în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată a fost menținută, prin respingerea recursurilor, conform dispozitivului deciziei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2254/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4454/2005. Penal → |
|---|
